2,902 matches
-
prostovanu’. Nu mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deschisă. Răzbate de undeva muzica la un aparat de radio. Miros de cafea și pâine prăjită. Mă simt, dintr-odată, stăpân peste un imens spațiu. Parcă aș fi la puntea de comandă a unei nave și văd, departe în orizont, dunga verde a unui țărm atunci descoperit de mine. Asta-i senzația așteptării în Bibliotecă. Înfruntarea unui timp și a unui spațiu pe care urmează să le iei în stăpânire. Așa cum fac adeseori, în astfel de așteptări, iau dicționarul latin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă uit în ea, de ce să nu mă uit, dacă era în parohia mea. În pungă, un pachet într-un tișlaifăr de-ăsta folcloric, da’ nu cu specific din zonă. Mai mult ardelenesc sau oșenesc, ceva în felul ăsta, cu dungi. Și-n cârpă, un alt pachet, în hârtii de ziar. Scânteia, 28 octombrie 1985. Țin minte ca acu’ toate astea, că prea au fost de pomină. Noi eram în nouăștrei. Deci ziar vechi, ceaușist. Îl desfac, era legat cu scoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a rămâne să stau de vorbă cu Philip. Danny se Întoarse, conducând la noi o chelneriță cu cocteilurile. Philip și Sonja Își primiră băuturile cerute, iar mie mi se oferi politicos o sticluță de Piper și un pai cu dungi roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându-și silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se întoarse la postul său de pază. Danny întoarse cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi absolvit un colegiu dintr-un loc uitat de lume. Lângă ea ocupa spațiul o blondă zveltă. Buzz aprinse lampa, ca să vadă mai bine. Observă câteva instantanee promoționale cu „Juicy Lucy”, Lucy cea zemoasă, într-un costum de baie în dungi. Dedesubt era ștampilată adresa unei agenții pentru promovarea tinerelor talente. Mijindu-și ochii, Buzz remarcă privirea încețoșată a fetei, care afișa un zâmbet pierdut - probabil băgase în ea niscaiva substanțe interzise. Buzz decise să răscolească apartamentul timp de cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul căzuse într-o parte, la vreo curbă. — Hei! Detectivule! Specialistul se ridicase, evident supărat că Danny își băga nasul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo. — Ascultă, trebuie să verific spatele mașinii. Dacă nu te superi... Danny se uită la oglinda retrovizoare și văzu că era poziționată ciudat, așa că trecu în spatele volanului. Altă reconstrucție mentală: oglinda oferea o imagine perfectă a banchetei din spate, a dungilor de sânge și a substanței gelatinoase. Asasinul o ajustase ca să țină cadavrul sub observație în timp ce conducea. — Cum te cheamă, băiete? Bătrânul specialist era de-acum supărat foc. Danny spuse: — Detectiv Upshaw. Și nu te mai obosi cu bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să strângă cu ușa un drogat. Danny traversă strada spre Tommy Tucker’s Playroom, găsi un separeu liber și comandă cafea, ca să-și curețe alcoolul din sistem și să rămână treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru probe, scoase pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sufocă. Văzu două spații de trecere fără uși între ele pe peretele din stânga. Băgă pistolul în toc și mâinile în buzunare, ca nu cumva să lase vreo amprentă, și verifică cea mai apropiată încăpere anexă. Baia. Pereți albi, acoperiți cu dungi de sânge verticale și orizontale rectilinii, ce se intersectau în unghiuri drepte - asasinul se amuzase. O cadă cu marginile și fundul acoperite cu o materie roz, coagulată, care arăta ca și cum sângele ar fi fost amestecat cu apă și săpun. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pierduse trenul pentru gradul de locotenent, iar cariera îi era pe butuci. Se zvonise că nu lua mită, ci doar se înfrupta din favorurile fetelor păstorite de Brenda. Hainele tipului contraziceau ipoteza: un sacou modern, bleumarin, și pantaloni gri, cu dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă, adulmecându-l, din ce în ce mai curios și mai iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata, soră-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din nou la hainele bandajatului. Era evident că în toate acele cadre părul lui Loftis era mult mai rar. Reynolds cel exagerat de tânăr avea părul des și lung. În trei dintre fotografiile de ansamblu bandajatul purta o cămașă în dungi. În planul apropiat mult prea tânărul Reynolds purta aceeași cămașă. Juan Duarte îi spusese lui Mal că „fratele mai mic” al lui Reynolds arăta exact ca el, dar bărbatul de aici era Reynolds în toate privințele, cu excepția părului. Fiecare contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară și cioburi de sticlă, erau singurii inși de pe stradă. Mal parcă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușa iluminată în albastru și intrau unul câte unul. Îi făcu semn lui Mal să iasă din mașină. Traversară grăbiți strada și intrară imediat după ultimii negri din grup. La intrare era un negrotei gigantic, într-o cămașă albastră cu dungi. La început încercă să le blocheze intrarea, apoi făcu un pas în spate și se înclină - un gest clar de politețe față de poliție. Buzz intră primul. În afara becurilor albastre, ca de Crăciun, lipite pe pereți și a unui spot minuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al lui Buzz și le spuse mexicanilor ceva cu voce joasă, în spaniolă. Buzz prinse cu coada ochiului priveliștea pungilor de hârtie și a teancurilor de verzișori, care erau puse într-o plasă mare, cu fermoar din pânză cafenie, cu dungi roșii și cu chipul lui Mickey Cohen imprimat pe el. Mickey zise: — Dacă o trimiți pe Audrey înapoi la mine, ei nu-i voi clinti nici un fir de păr din cap și nici pe tine n-o să te omor încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o premieră, eram în lojă, toată lumea - în ținută de gală. Numai ce văd că vine un tip într-un pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate, nu știu, nu te cunosc. Orchestra e îmbrăcată cum trebuie, bărbatul meu este în frac. Poate că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
răspunsul. Se ridicase În șa, cu ochii ațintiți spre miazăzi. - Spune, Erina... repetă căpitanul. Nu văd până acolo, dar, din câte aud, atacul vânătorilor a zdrobit avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie să-și ducă femeile și copiii În păduri... Erina nu spuse nimic. Oană o văzu privind atentă, parcă neîncrezătoare, ca și cum ar fi văzut un lucru care nu s-ar fi putut Întâmpla. - Cosmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu gobelinuri vechi - zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mânușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și îi scotea botul Ia iveală. Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nemulțumire. Era deci și el în acord cu tot domeniul: ieșit din moderația lui perfectă. Vădit, o agitație neobicinuită îl făcuse să zvârle caii prea viu înainte, și tirania lui ceruse roibilor să se oprească ca de obicei, perfect la dunga centrală a peronului. Scuturîndu-și botforii în prag, Hallipa intrase îmbrățișînd cu privire îngrijorată pe cei din casă. Mini rămăsese încă lângă fereastră. Stăpânul se opri întîi lângă Elena și-i spuse: - S-a aranjat . . . Cum ai vrut tu ... așteptând parcă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
canapea și trecură la masa mare. Lenora se sprijini de brațul lui Hallipa, dar cu o mișcare ce nu avea plăcerea de sine, încrederea deplină . . . Hallipa se uita mereu spre Elena cu dragoste. Era palidă și calmă, cu o mică dungă încăpățînată între sprîncenile negre, trase frumos. - Ești bine, Eleno? zise tărăgănit Lenora, mai mult ca o datorie decât cu grijă maternă. - Da, Lenoro, mulțumesc, bine! Ne îngrijeam de tine! răspunse fata ... în adevăr, mâhnirea lor, ce părea că are o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]