4,381 matches
-
este că nivelul absenteismului va fi foarte ridicat de această dată, observă ziaristul, Prefer să văd lucrurile cu optimism, să am o viziune pozitivă în ceea ce privește influența meteorologiei asupra funcționării mecanismelor electorale, ar fi de ajuns să se oprească ploaia în timpul după-amiezii pentru a reuși să recuperăm ce a încercat să ne răpească vremea rea din dimineața asta. Ziaristul ieși satisfăcut, fraza era frumoasă, putea furniza, cel puțin, un subtitlu de reportaj. Și, pentru că venise momentul să dea satisfacție stomacului, membrii prezidiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceva care îi corespunde mai mult sau mai puțin, de aceeași calitate și în aceeași proporție, poate în scopul de a nu se acumula plângerile din cauza diferențelor de tratament. Altfel nu s-ar înțelege pentru care motiv, la ora patru după-amiază, exact la o oră care nu înseamnă nici târziu, nici prea devreme, nu e nici cal, nici măgar, alegătorii care, până atunci rămăseseră în liniștea căminelor lor, părând să ignore pe față actul electoral, începură să iasă pe stradă, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va fi pusă în practică într-un timp scurt, așa cum se dorește, unor grave și ireversibile prejudicii pentru activitățile industriale și comerciale pe care le desfășurăm, cu inevitabilele daune pentru economia națională în ansamblul ei care decurg de aici. În după-amiaza aceleiași zile, un comunicat comun al ministerelor apărării, de interne și al economiei a venit să precizeze, cu toate că exprima înțelegerea și simpatia guvernului națiunii față de îngrijorarea legitimă a patronatului, că o eventuală distribuire a permiselor de liberă trecere solicitate n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule președinte, e o chestiune de timp, nu pot să rămână ascunși pe vecie, Atunci să sperăm că o s-avem timp, O să găsim o soluție, Aproape am ajuns la frontieră, continuăm conversația în cabinetul meu, veniți mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la ușile băncilor nu sunt cozi de clienți neliniștiți, cele care se formează întotdeauna în momente de criză, totul pare normal, nici un singur furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clienți neliniștiți, cele care se formează întotdeauna în momente de criză, totul pare normal, nici un singur furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care pare să fi venit pe lume pentru a satisface toate dorințele și pentru a calma toate neliniștile. Dar nu și îngrijorarea sau, pentru a fi mai literar, neliniștea interioară a primarului. Ceea ce simte el, și poate că, printre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru a lăsa să treacă o ploaie continuă, adevărată, monotonă, intensă, deși nu violentă, din acelea capabile să plouă așa o săptămână întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai fi dat aceste instrucțiuni, că inspectorul și agentul s-ar duce acolo la ora la care ar avea chef, unul de dimineață, altul după-amiază, ar trebui să fii complet imbecil, imbecil desăvârșit, ca să nu prevezi ce s-ar întâmpla în mod inevitabil, cei care ar fi fost interogați de dimineață s-ar grăbi să-i avertizeze pe cei care urmau să fie după-amiază, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
complet imbecil, imbecil desăvârșit, ca să nu prevezi ce s-ar întâmpla în mod inevitabil, cei care ar fi fost interogați de dimineață s-ar grăbi să-i avertizeze pe cei care urmau să fie după-amiază, iar când acest investigator de după-amiază s-ar duce să bată la ușa suspecților care-i fuseseră repartizați, ar da peste bariera unei linii de apărare pe care, poate, n-ar avea cum s-o distrugă, prin urmare, comisar ești, comisar vei continua să fii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
da, aveți perfectă dreptate, dar ceea ce m-a adus la ziarul dumneavoastră nu e numai de natură tehnică, prin urmare e indispensabil să vorbesc direct cu domnul director, Domnul director nu e în redacție, presupun că nu vine înainte de mijlocul după-amiezii, Atunci cu cine credeți că ar trebui să vorbesc, care este persoana cea mai indicată, Cred că șeful redacției, Dacă-i așa, vă rog să mă anunțați, țineți minte, firma providențial, s.a., asigurări&reasigurări, Nu vreți să-mi spuneți numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru asta, pentru că e providențial, Ăsta e, realmente, cel mai bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi și ceru să meargă spre parcul unde luni se întâlnise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții pe marte în vremea în care acolo existau omuleți verzi și să iasă clipind din ochi la lumina strălucitoare a după-amiezii, să se gândească să intre în alt cinematograf și să piardă alte două ore navigând douăzeci de mii de leghe în submarinul căpitanului nemo, iar apoi să renunțe la idee pentru că se întâmplase ceva ciudat în oraș, acești bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soției dumneavoastră.“ „Serios? Când ai să mai îmbătrânești puțin, fără îndoială că o să înveți că este mai bine să-ți vezi de treburile dumitale. Dacă ai amabilitatea să-ți întorci capul puțin spre stânga vei vedea ușa. Îți doresc o după-amiază plăcută.“ Prevedeam că nu mi-ar fi fost prea ușor să ies din scenă cu toată demnitatea și aș fi dat nu știu cât să nu fi avut ghinionul de a mă întoarce la Londra înainte de a-și fi rezolvat dna Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dante se gândi cu un fior la felul În care se exercita justiția În acel oraș. - Poate că n-ar fi rău să Îl ascultăm. Vreau să Îl interoghez. Ai grijă să nu plece. La Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vom hotărî! Dante ridică din umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai porunci cardinalul, În timp ce șeful gărzilor se Îndepărta retrăgându-se cu spatele. După ora stingerii „De ce atâta interes pentru statuia lui Ianus?” La hanul Îngerului, camerele păreau pustii. Dante Îi ceru lui Manetto știri despre francez. De-a lungul Întregii după-amiezi se tot gândise la cele auzite În timpul conversației de pe pod. Ceva ce Îi stârnise o Îndoială. Iar acum se blestema că nu aprofundase chestiunea, În loc să plece supărat pentru afrontul primit, ca un prostovan de la țară. - Nu mai e aici, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-o parte, făcându-se nevăzut după cotitură, pe aceeași stradă pe unde dispăruse și Monerre. Dante se repezi În acea direcție, Încercând să Îl ajungă din urmă. Însă, când dădu colțul, din filosof nu mai era nici urmă. 9 După-amiaza zilei de 14 august, la Priorat Ultima adunare a Consiliului priorilor fusese convocată pentru ora a treia. Așezat la masa lungă, Dante nu asculta nici măcar zumzetul cuvintelor pe care ceilalți le adresau În șoaptă, ca și când s-ar fi temut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
repeadă la gâtul alteia. Tații își îndemnau fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
după asta. Mult timp după Caz și după război. Toată lumea murise, Destinat în ’21, ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a scormoni prin cenușă. Dar, cu toate astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și mai tare sete. Pe 3 august 1915, Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
măsuță pentru cafea. Am plecat. Fără să mai spun nimănui nimic. Dar a trebuit să mă întorc acolo, pe malul râului. Să-mi fac meseria, pe lângă meseria de om, care nu e cea mai ușoară. Am așteptat primele ore ale după-amiezii. Nu se mai simțea mușcătura înghețată a dimineții, ci era o vreme aproape blândă. Ai fi crezut că era altă zi. Grosspeil și Berfuche fuseseră înlocuiți de alți doi jandarmi care păzeau perimetrul și alungau curioșii. M-au salutat. Peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
șase. Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour mai făcea și puțină curățenie prin casă. La ora cinci, mai lua o bucățică de prăjitură, bea o ceșcuță de cafea cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe o sperietoare. O idee aproape genială care făcuse, fără îndoială, să fie evitat un linșaj. Îi rămânea primarului să-l avertizeze cu adevărat pe judecător, ceea ce evident nu făcuse. Mierck sosi în compania lui Matziev în primele ore ale după-amiezii. Își vorbeau deja de parcă s-ar fi cunoscut de treizeci de ani, ceea ce nu mă miră, fiindcă îi văzusem mai înainte, și îi văzui și după. Cred că deja am spus că cei doi erau făcuți din același lemn putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns la capătul lui, se așezase, după cum obișnuia, pe banca de pe movila ce domina râul Guerlante, punându-și mâinile pe baston. De obicei, rămânea acolo ceva mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]