1,522 matches
-
târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la Hanovra, și acolo există o gară. Poate ne vine acolo vreo idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu care mă amenința, plin de afecțiune, tata, să le fi conferit dorințelor mele o direcție precisă? Cu un teanc de versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica maistrului de sector -, cu duzina de desene ce aveau drept motiv, reproducându-i cuminte și cu acuratețe, pe camarazii din prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tramvai la Schadowplatz. Ca și când, datorită rugăciunii mamei mele, mi-ar fi fost repartizat un înger păzitor, toate s-au legat minunat, fără nici cel mai mic amestec din partea mea. Din proprie inițiativă și pe gratis, amintirea face acum oferte cu duzina - atâtea lucruri s-au întâmplat simultan - și lasă alegerea în seama povestitorului: să rămân mai departe la pietrari sau să verific dacă starea mea interioară nu prezintă fisuri? Ar fi oare la rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oare la rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din Danzig, ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zaruri cu camaradul meu Joseph, care încercase și el, asemenea unui copoi, să adulmece urma credinței mele pierdute în inima lui Iisus și în Maica Domnului, pierdute încă din copilărie, prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii cu experiență, în subteran pe mineri, astfel încât băiatul de la cuple era în stare să-i livreze mecanicului său de locomotivă o jumătate de duzină de țigări răsucite de mâna lui, drept rezervă. Pe la jumătatea anilor ‘70, când de frica unui Raucherbein am devenit fumător de pipă, sub titlul Țigări răsucite de mână am pus pe hârtie un panegiric închinat practicii vechi de ani: „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe drumul de întoarcere și, în primul camion care i-a oferit autostopistului locul din dreapta șoferului, am deschis un pachețel ce trebuia să-mi slujească drept hrană rece la drum, acesta conținea, pe lângă prăjiturele și smochine uscate, o jumătate de duzină de ouă fierte. Atât era de grijulie Aurora, iubirea mea trăită, ce a rezistat timpului închisă în chihlimbar. La mijlocul lui septembrie am ajuns în Düsseldorf, la timp pentru începutul semestrului. Atelierul aproape terminat din Stockumer Kirchstraße nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frânge, reține capete de femei și de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini de acuarele pe hârtie de împachetat. Motivul acestora nu îl reprezintă capetele cu sau fără pălărie, jumătățile de personaje, ci străzi de la periferie. În repetate rânduri am pictat în acuarelă canalul Saint Martin, atât de bogat în poduri, și scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înainte mai avusese o perioadă de luciditate, în care am înregistrat împreună un disc în onoarea lui Willy Brandt - pe atunci, primar general al Berlinului de Vest: el cu diferite flaute și fluiere, de la sopran până la alto, eu cu o duzină de poezii din cea de-a treia carte a mea, Gleisdreieck, în care apărea crezul meu, „asceză“. Din păcate, banda pe care, spre sfârșitul anilor ‘50 el a înregistrat, cu o glazură dulce din cale-afară și tonuri scrâșnite, stridente, muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi numai vaze, urcioare și sticle adunate în grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-o ordine parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în rate mici datoriile clienților ei care trăiau pe credit - „Vineri trebuie să le bați la ușă, când încă mai au ceva din salariul săptămânal“ -, ea, conștiința mea potolit bună, conștiința mea rea pe dedesubt, ea, căreia îi produceam cu duzina griji și spaime ce se înmulțeau ca rozătoarele, ea, căreia de Ziua Mamei i-am dăruit fierul de călcat electric - sau a fost platoul de cristal? - din banii recuperatorului de datorii, ea, care nu a vrut să mă însoțească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îmi găsisem tonul, sau un ton vagabondând parcă fără stăpân mă găsise pe mine. Poeziile zăceau adunate într-o mapă din care, într-o bună zi, Anna și - aflată la noi în vizită - sora mea au ales o jumătate de duzină și le-au trimis la Süddeutsches Rundfunk, deoarece acest post de radio, cum scria în ziare, anunțase un concurs de poezie. Împreună, ele m-au convins să-mi iau inima-n dinți și să-ncerc. Din selecția lor făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost dat să audă care era numele meu. Când tânărul sculptor, care mai nou era acceptat ca poet, s-a ridicat de pe scaun, basmul tot nu voia să se termine. Imediat s-a văzut înconjurat de o jumătate de duzină de lectori de edituri, care se prezentau ca „Editura Hanser, Piper, Suhrkamp, S. Fischer“. Ei au înhățat cele șapte sau nouă poezii pe care poetul, acasă, într-o pivniță umedă, și le dactilografiase frumos pe mașina sa de scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mereu înclinat într-o parte și vorbind în dialect austriac, a venit în văgăuna noastră dintre ruine și, atunci când i-am arătat pe foi desene cu motive lirice, s-a declarat imediat dispus să introducă în volumul de poezii o duzină de desene în peniță și - ca și când ar fi fost propunerea mea - să mi le plătească separat. Chiar și cu drepturile de autor solicitate, douăsprezece procente și jumătate din prețul de librărie al fiecărui exemplar vândut, a fost de acord în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ostreață și, la doi pași, Manuel, răstignit În fotol, că prin spătar Îi băgase cuțitașu lu Pampa În cârcă. Bine că candidu vâna mâțe și n-a trebuit să vadă ceva așa oribil. Seara, a venit cu juma de duzină de cozi. Miss Bilham a adăugat: — A trebuit să le arunc În latrină, de urât ce puțeau. Și a pronunțat vorbele cu un glas aproape voluptuos. V În acea dimineață de septembrie, pe Anglada Îl lovise inspirația. Mintea-i lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o săptămână după publicarea Spadei etc., don José María Pemán a pus pe hârtie un encomion, Îndulcit, fără Îndoială, cu anume farfastâcuri și podoabe de stil care nu i-au rămas secrete preaiscusitului, căci nu concordă nici cu sintaxa de duzină a lui Requena, nici cu lexicul lui spălăcit. Norocul Îi cânta În strună la ureche, dar Ricardo, ireverențios și plicticos, se Îndărătnicea să plângă fără nici un folos decesul Pumitei. Vă și aud murmurând În sinea domniei voastre: Lăsați morții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numeroși alți precursori, Praetorius nu admite nici cel mai mic pas dincolo de drumul pe care l-a deschis În urmă cu treizeci și trei de ani. Dar victoriei nu-i lipsește călcâiul lui Ahile. E de-ajuns orice mână, o jumătate de duzină de degete, pentru a număra de-acum clasicii chefs - Dupont de Montpellier, Julio Cejador - capabili să reducă toată bogata gamă de comestibile la invariabilul cheag pământiu impus de canoane. În 1932 se produce miracolul. Îi dă curs un neica nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eseul nostru, al cărui unic țel sunt informația și elogiul, l-ar Întrista pe cititorul neprevenit. Dar, după cum sună adagiul latin: Magna est veritas et provalebit. Să ne preparăm, deci, pentru greaua lovitură*. Lui Newton i se atribuie legenda de duzină cu mărul a cărui cădere i-ar fi sugerat descoperirea legii gravității; doctorului Baralt, pantoful inversat. Fabulele pretind că eroul nostru, nerăbdător să o asculte pe Moffo În Traviata, s-a Îmbrăcat cu atâta grabă, Încât a pus piciorul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
funcționat Într-un local din tipicul cartier Caballito și a constat dintr-o ambianță unică, fără alt mobilier vizibil decât cheliile a patru pereți, ici și colo câte o mulură pe tavan și, risipite pe scândurile dușumelei, o jumătate de duzină de cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat este spațiul circulant dintre muluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
personaj lingvistic, adeseori chiar protagonist, al narațiunii. În ultima ipostază, el se transformă din limbaj marginal codificat În cod lingvistic literar, și În această ultimă ipostază devine o inepuizabilă sursă de umor. Pentru a-l decripta, am folosit peste două duzini de dicționare de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un ciclon de Pacific. Norman dădu din cap și zise: Mai avem mult de mers? Din clipă-n clipă trebuie să ajungem, domnule. După două ore de monotonie, aglomerarea de nave apăru neobișnuit de interesantă. Se aflau acolo peste o duzină de vapoare de diferite tipuri, amplasate În cercuri aproximativ concentrice. Pe perimetrul exterior se puteau distinge opt distrugătoare cenușii ale U.S. Navy. Mai spre centru se aflau niște nave de mari dimensiuni, cu carene duble și spațioase, arătând ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lustruită cu niște șanțuri spiralate pe o anumită porțiune. Cum? Să folosim explozibil pentru a o deschide? Norman se Întoarse. Se aflau În Cilindrul D, În sectorul de comunicații supravegheat de Tina Chan. Cu calmul ei obișnuit, aceasta regla o duzină de monitoare. Norman Îi spuse: — Pari a fi cea mai relaxată ființă de pe-aici. Nu se vede ce-i Înăuntru, domnule, zâmbi ea. — Așa să fie? — Așa trebuie să fie, domnule! spuse ea, reglând sincronizarea verticală a unui monitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bine un baton și nu-ți mai plânge de milă. — Da, spuse Harry. Cred că-mi placi mai mult când ești supărată. — Sunt sătulă de batoanele alea, spuse Beth. Până să veniți voi am mâncat vreo unsprezece. — Păi, fă o duzină Întreagă, zise Norman, și hai să ne Întoarcem la habitat. Pe drumul de Întoarcere merseră Încordați, cu ochii după calmar. Dar Norman se simțea mai bine la gândul că erau Înarmați. Și Încă ceva: o Încredere În sine provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de urlete, blesteme și fluturări de mâini; ale lor erau vocile abia percepute de Norman prin pereții groși, de oțel, ai camerei. În apropierea camerei, un marinar solid rostogolea un rezervor verde uriaș cu inscripția „Oxigen“, aliniindu-l lângă o duzină de alte asemenea recipiente. Cei trei membri ai echipei medicale care supraveghea camera de decompresie jucau cărți. Privind prin sticla groasă de aproape trei centimetri a hubloului, Norman avu senzația că pătrundea cu privirea Într-o lume miniaturală cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]