4,033 matches
-
lui Stalin nu a echivalat cu depășirea moștenirii politice a acestuia. Dimpotrivă, Gheorghiu-Dej și acoliții săi, profund tributari, atât ideologic cât și politic, Weltanschauung-ului post-revoluționar leninist, au încercat să limiteze cât mai mult posibil impactul disputelor politice din interiorul eșalonului superior al PCUS asupra stabilității și coeziunii conducerii române. Leninismul pre-europenizat și destalinizarea au reprezentat pentru RPR, în cuvintele lui Kenneth Jowitt, "o perioadă de învățare latentă și de docilitate", marcată de anumite transformări interne lipsite de entuziasm și de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aspect, în regimurile comuniste, orice reformism autentic și, pe urmele sale, orice disidență potențială sau efectivă nu pot lua naștere decât în și prin partid însuși pornind de la revendicări exprimate în termeni marxiști (Shafir: 1984, 435-459). Pe lângă faptul că, în eșalonul superior al PMR, acțiunea celor doi nu a beneficiat de sprijinul scontat, aceasta devine inteligibilă exclusiv prin prisma unei lupte primitive, instinctuale și spontane pentru putere, în care componenta ideologică, singura care ar fi putut imprima substanță pretențiilor lor reformiste
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ordinul lui Antonescu suna astfel: cei care nu vor pleca și vor rămâne vor fi Împușcați... Când ați fost Înștiințați oficial că veți fi deportați? Sau știați dinainte? — Nu, nu se știa dinainte. Noi am plecat pe 16, iar primul eșalon a plecat În ziua de 15 - cred că din 15 am aflat... Un toboșar a mers În toate cartierele orașului și a spus că din ordinul mareșalului Antonescu toți evreii erau obligați să părăsească orașul, să-și ia cu ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mică... — Și familia dumneavoastră a depus lucrurile de valoare? — Da, o parte am depus și o parte din bijuterii le-am dat unui vecin de vizavi de noi, care era colonel În armată și care, trist vorbind, a fost șeful eșalonului ce ne-a dus pe noi și nu ne-a adus un pahar cu apă să bem, tot drumul ăsta pe care l-am parcurs... El era șeful eșalonului... — Familia dumneavoastră ce a luat? — Fiecare din noi am luat câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era colonel În armată și care, trist vorbind, a fost șeful eșalonului ce ne-a dus pe noi și nu ne-a adus un pahar cu apă să bem, tot drumul ăsta pe care l-am parcurs... El era șeful eșalonului... — Familia dumneavoastră ce a luat? — Fiecare din noi am luat câte două geamantane, În care am avut lucruri bune, pentru că, v-am spus, tata a avut un magazin de manufacturi și aveam În casă o ascunzătoare, unde aveam stofe multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bolnavii au stat pe boccelele lor, noi, tinerii, am stat În picioare - n-aveam nici măcar unde să ne așezăm. Pentru ca să ne facem nevoile era o căldare, iar apă nu ne-au dat deloc - o singură dată parcă s-a oprit eșalonul și ne-au dat pe rând drumul să ne facem nevoile... — Ce alte probleme au existat pe durata mersului cu trenul. Hrana v-a ajuns? — Fiecare și-a luat cu el câtă mâncare a putut... Vă spun că pentru ca să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a luat cu el câtă mâncare a putut... Vă spun că pentru ca să ne facem nevoile ne-au dat o căldare... — N-au existat Încercări de evadare? — Nu, n-au existat. Asta este realitatea: nimeni n-a Încercat să fugă... Din eșalonul meu, nu... — Au fost oameni care au murit În timpul transportului? — Da, au fost unii care au Înnebunit În timpul transportului - eu am o cumnată care și-a pierdut mințile. Au fost care au murit, pentru că erau oameni bolnavi - până la Atachi nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aminte că la Atachi megeam pe stradă și am văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși pe drum, morți... Deci am stat acolo o zi și o noapte și pe urmă ne-au gonit ca să vină celălalt eșalon... Noi am fost eșalonul doi. Primul eșalon a nimerit cel mai prost: ăia au suferit cel mai mult, pentru că, de cum au ajuns la Atachi, i-au gonit direct În Nistru - mulți dintre ei s-au Înecat, pentru că erau goniți tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
megeam pe stradă și am văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși pe drum, morți... Deci am stat acolo o zi și o noapte și pe urmă ne-au gonit ca să vină celălalt eșalon... Noi am fost eșalonul doi. Primul eșalon a nimerit cel mai prost: ăia au suferit cel mai mult, pentru că, de cum au ajuns la Atachi, i-au gonit direct În Nistru - mulți dintre ei s-au Înecat, pentru că erau goniți tare și mulți nici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și am văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși pe drum, morți... Deci am stat acolo o zi și o noapte și pe urmă ne-au gonit ca să vină celălalt eșalon... Noi am fost eșalonul doi. Primul eșalon a nimerit cel mai prost: ăia au suferit cel mai mult, pentru că, de cum au ajuns la Atachi, i-au gonit direct În Nistru - mulți dintre ei s-au Înecat, pentru că erau goniți tare și mulți nici nu apucau să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai prost: ăia au suferit cel mai mult, pentru că, de cum au ajuns la Atachi, i-au gonit direct În Nistru - mulți dintre ei s-au Înecat, pentru că erau goniți tare și mulți nici nu apucau să se urce În barcă... Eșalonul nostru... de-acum noi eram oameni ceva mai Înstăriți și mai aveam Încă ceva bani și i-am mituit pe jandarmii care ne păzeau și am avut, totuși, o șansă, că nu ne-au băgat În Nistru, așa, ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne Încălzim sau să facem mâncare... — L-ați pe cunoscut viitorul soț acolo, În Transnistria? Nu, mă cunoșteam cu el Încă din țară... Eu aveam 16 ani, iar el 19... Eu am plecat mai Întâi, iar el a venit cu eșalonul trei - dar l-am așteptat și am plecat Împreună la Murafa. — Ați stat cumva alături? — Nu, nu eram alături, căci era un târg destul de Împrăștiat. Stăteau, tot așa, la o familie de evrei, care i-au primit - că n-aveau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu noi În acea perioadă grea, oarecum de Înțeles... — Nu cred că e chiar de Înțeles... — Poate nu e chiar așa „de Înțeles”... Nu ne-au făcut nici un rău, dar vă spun că vecinul nostru de vizavi, care era șeful eșalonului și căruia i-am lăsat bijuterii, din toate bijuteriile mi-a dat un inel Înapoi... Dar cât am fost pe drum n-a venit să ne dea un pahar cu apă - de frică, nu de alta, că n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
niciodată nu-mi dădea voie să mănânc cu tacâmul din caseta aceea, ca să se păstreze. Ulterior va deveni un element de salvare pe drumul nostru... Deci au trecut niște căruțe și ne luau spre gară. Am ajuns... cred că era eșalonul trei cel cu care am plecat noi - eșalonul doi, cu care a plecat soțul meu, a fost o Învălmășeală mare, se Întunecase... Noi, când am mers la gară, am reușit să fugim cu bagajele În magazia gării din Rădăuți, așa Încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tacâmul din caseta aceea, ca să se păstreze. Ulterior va deveni un element de salvare pe drumul nostru... Deci au trecut niște căruțe și ne luau spre gară. Am ajuns... cred că era eșalonul trei cel cu care am plecat noi - eșalonul doi, cu care a plecat soțul meu, a fost o Învălmășeală mare, se Întunecase... Noi, când am mers la gară, am reușit să fugim cu bagajele În magazia gării din Rădăuți, așa Încât o parte din familie a rămas unită. Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apa și mâncarea? — Nu cred, Însă pentru mine tata făcea orice, ca să am totul... Și am ajuns spre seară - a câta zi nu pot să spun - În Atachi, În partea română a Nistrului... — Deci ați mers pe alt traseu față de eșalonul doi? — Alt traseu... Aici ne-au dat jos din vagoane, eram Înconjurați de sârmă ghimpată, că n-aveai voie nici la stânga, nici la dreapta... Sus, pe munte, se plimbau deja jandarmi și niște paznici ucraineni. Au apărut căruțe care ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar bunicul și unchiul erau cam reticenți, erau Împotriva tatălui și a părinților săi... — Au continuat să trăiască În aceeași cameră? — În aceeași cameră. Viața mergea mai departe... Adevărul e că lucrurile bunicilor din Rădăuți s-au dus cu celelalte eșaloane și ei nu mai aveau nimic: nu mai aveau ce vinde și le era greu, iar cei din Dornești mai aveau ce vinde și ziceau că ei nu trebuie să-i hrănească și pe ceilalți, că i-au hrănit suficient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și ați Încercat să stați cât mai uniți? Tocmai că nu a existat această posibilitate... Oamenii mergeau la rând și completau vagoanele, se completa numărul de locuri și plecai la celălalt vagon. Poate și din cauză că am plecat cu primele două eșaloane, când lucrurile erau mai severe, noi n-am reușit să plecăm cu cei din familia noastră... Ați plecat cu trenuri de marfă? Cu un tren de marfă... Țin minte că era o Înghesuială cumplită și vagoanele se deschideau doar ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
putea să rămâi aici la Iampol, să te angajezi la fabrica de zahăr ca meseriaș; ar fi o soluție pentru tine”. Și tata a spus: „Sub nici un motiv nu pot rămâne aici, fiindcă sunt obligat să ajung din urmă un eșalon care a mers Înaintea noastră” - acolo se aflau mama și sora lui, iar el nu putea să nu Încerce să-și caute familia. Și am plecat... De la Iampol am ajuns la Crijopol. Aici situația n-a fost așa dramatică, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâlnit cu sora mamei, care a zis: „Coca, eu nu pot să merg, eu Îl aștept pe soțul meu”. Între timp rușii mobilizaseră toți evreii care erau disponibili și i-au dus pe front, și unchiul a avut noroc că eșalonul În care a ajuns el a fost bombardat și făcut praf, și toți cei care au rămas În viață s-au Întors, tot așa, pe ascuns... Și mătușa cu el s-a Întors ulterior din Moghilev. Cu un tren sovietic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de români - acel Popescu, farmacistul... Popescu nu a Încercat să plece Înainte de Închiderea graniței? Probabil că nu. Știu că el n-a stat de vorbă cu tata... Și familia dumneavoastră a scăpat? Da, noi trebuia să fim În al doilea eșalon... Atunci când au intrat rușii În Herța, un ostaș rus a avut un diferend - s-a Întâlnit cu un pluton sau o companie românească și un ofițer, Boroș, a avut un diferend cu acest ofițer rus; soldatul rus a scos imediat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se zvonea că vom fi deportați, În momentul când am primit acel 39 În pasport. Dar pe 22 iunie, după o săptămână, a Început războiul... Altfel ați fi plecat și dumneavoastră În Siberia... Da, sigur, trebuia să fim În următorul eșalon... Și peste două săptămâni a venit și armata română? În jur de 5 iulie, deci n-au trecut două săptămâni și a venit armata română. Cum să vă spun, nouă, de exemplu, ni se confiscase aparatul de radio, nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva? - Cam pe 25-26, nu aș putea să spun exact - În orice caz, În a doua decadă a lunii ianuarie a Început evacuarea. La Birkenau, unde am fost eu, s-au făcut trei transporturi; era ger, iarnă, au fost trei eșaloane, care plecau pe jos. Eu cu grupul meu (mii de oameni erau acolo) ne-am aliniat... Țin minte, era spre seară, ultimul eșalon, și au anunțat că cei care nu pot să meargă pot să rămână. - La celelalte eșaloane s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
La Birkenau, unde am fost eu, s-au făcut trei transporturi; era ger, iarnă, au fost trei eșaloane, care plecau pe jos. Eu cu grupul meu (mii de oameni erau acolo) ne-am aliniat... Țin minte, era spre seară, ultimul eșalon, și au anunțat că cei care nu pot să meargă pot să rămână. - La celelalte eșaloane s-a anunțat? - Nu știu. La noi Însă s-a anunțat. Unii au rămas. Dar eu aveam experiență: totdeauna să fii cu ăia buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei eșaloane, care plecau pe jos. Eu cu grupul meu (mii de oameni erau acolo) ne-am aliniat... Țin minte, era spre seară, ultimul eșalon, și au anunțat că cei care nu pot să meargă pot să rămână. - La celelalte eșaloane s-a anunțat? - Nu știu. La noi Însă s-a anunțat. Unii au rămas. Dar eu aveam experiență: totdeauna să fii cu ăia buni de muncă - ăsta era reflexul: „Mergem”. Spre seară am pornit pe jos la Auschwitz... Iarna, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]