2,620 matches
-
Dașkov, op. cit., p. 203 197. După Arhid. Prof. dr. Ioan N. Florea, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București, Editura Romcart, 1991, p. 321. Acest paragraf îi este îndatorat complet. 198. Vezi și 17 Sfinții Apostoli, 8 al Primului Sinod ecumenic, 3 și 87 Trulan, 19 Ancira, 3 și 7 Neocezareea, 1 Loadiceea, Canoanele 12, 30, 41, 50, 53, 80, 87 ale Sfântului Vasile cel Mare. 199. Se știe că în Veacul de Mijloc ca și acum, Biserica Ortodoxă permitea căsătoria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
porte de la Cour, pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în sulițe, fuseseră plimbate pe străzile Istanbulului) - aruncate în apă („on les jetta dans la mer”), n-au zăcut multă vreme pe fundul mării. Din inițiativa Patriarhiei Ecumenice, se pare, cadavrele au fost pescuite și „duse pe ascuns, la Halki, una din frumoasele insule Prinkips, peste drum de Anatolia, în marea de Marmara. Acolo își găsiră acele torturate trupuri veșnica odihnă, în vechea mănăstire bizantină zidită de împăratul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei ...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 393. Răpirea autentică - prin violență ori prin seducere (în legătură cu care nu se puteau naște suspiciuni privind conivența „părților”) - și cu un „autor” corect definit - „Răpitori se chiamă aceia ce vor apuca de vor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor certa”396; răspunzători erau făcuți autorii - ce urmau să-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Comitetul Central al Partidului Comunist. După 1989 înființează și conduce revistele „Noi” (1990) și „Clipa” (1991), în 1992 primește conducerea cotidianului „Universul românesc”, dar după un an finanțatorii suspendă apariția ziarului, din 1993 scoate revista „Armonia”, organ al Centrului Internațional Ecumenic, iar în 1998 inițiază Fundația Națională pentru Civilizația Rurală „Niște țărani”. Din 2001 va fi director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1951, cu recenzii, și editorial cu volumul Teatru românesc și interpreți
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
introdus în cercul de la mănăstirea Antim, unde are ocazia de a asista la predicile isihaste ale călugărului rus Ioan cel Străin, sosit în România odată cu retragerea trupelor de peste Prut. Se dedică studiului teologic, apropiindu-se prin lectură de perspectiva deschiderii ecumenice din scrierile teologilor catolici Jean Daniélou, Henri de Lubac, Hans Urs von Balthasar, învață araba și sancrita. Din 1949 este student al Facultății de Teologie, însă își ia licența abia în 1956, cu teza Schiță a unei antropologii apofatice în
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
de înflorire a creștinismului după care au înce‐ put problemele interne. Astfel un preot din Alexandria pe nume Arie învăța pe la 320 că Domnul Iisus Hristos nu ar fi deopotrivă cu Tatăl. Această erezie a fost combătută la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325 în timpul împăratului Constantin cel Mare. Au urmat apoi șapte sinoade ecumenice în perioada 325‐787, care au avut ca scop clarificarea unor învățături greșite apărute în aceasta perioadă. După ce s‐au încheiat aceste probleme nu
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
pe nume Arie învăța pe la 320 că Domnul Iisus Hristos nu ar fi deopotrivă cu Tatăl. Această erezie a fost combătută la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în anul 325 în timpul împăratului Constantin cel Mare. Au urmat apoi șapte sinoade ecumenice în perioada 325‐787, care au avut ca scop clarificarea unor învățături greșite apărute în aceasta perioadă. După ce s‐au încheiat aceste probleme nu a mai trecut mult și în a doua jumătate a secolului al -IX‐lea se răcesc
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
bunăvoirea Ta, Sionului și să zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei bine voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței”. Crezul - Simbolul Credinței cuprinde 12 articole și a fost scris în timpul primelor două Sinoade Ecumenice între anii 325‐ 381, la Niceea și Constantinopol. Cuprinde învățătura dreptei credințe despre Sfânta Treime. Este o mărturisire a dreptei cre‐ dințe. Este indicat să mărturisim zilnic dreapta credință. Mărturisind zilnic dreapta credință, cu sufletul curat, noi ajungem să ne
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin. Fiindcă s‐ a alcătuit în Sinoadele ecumenice de la Niceea și de la Constantinopol Simbolul Credinței se numește Niceoconstantinopolitan. Biserica noastră ortodoxă îl păstrează și îl mărturisește fără nicio schimbare. Un bun creștin trebuie să mai cunoască și Rugăciunea începătoare sau „Împărate Ceresc”. Această rugăciune trebuie rostită zilnic dimineața
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
uitării - Negli applausi dell’oblìo, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1997; George Bacovia, Poeme alese - Poemi scelti, ed. bilingvă, postfața trad., București, 2002; Italo Calvino, Iubiri dificile, Iași, 2003, Palomar, postfața trad., Iași, 2003. Repere bibliografice: Cornel Mihai Ionescu, Lumina ecumenică, LCF, 1998, 24; Alexandru Balaci, Soarta (La Fortuna) literară a lui Eminescu în limba italiană, CNT, 2001, 43; Costi Rogozanu, Critica insuficientă, RL, 2002, 2; Maria-Ana Tupan, Alfabetul postmodernității noastre, LCF, 2002, 6; Magdalena Leca, Limbajul eminescian în traduceri germane
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
totuși pradă unei regressio ad inferos: legile, normele și cutumele s-au erodat în doar câteva decenii; autoritatea principilor efemeri a devenit volatilă; violențele de tot felul s-au răspândit în Imperiul care își pierduse orgoliul de atotstăpânitor și conștiința ecumenică; nimeni nu mai respecta pe nimeni; dreptul roman și morala cotidiană s-au labilizat; anarhia se înstăpânea peste tot; siguranța zilei de mâine s-a pulverizat, fiind înlocuită de nesiguranța clipei... Câteva generații, oamenii au trăit în acest climat insidios
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
perfecțiunea morală și spirituală fără harul lui Dumnezeu, folosind libertatea voinței și liberul-arbitru, cu care Dumnezeu însuși l-a înzestrat. Doctrina era mult prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme la mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și sacre” (Riché, op. cit., p. 69, are în vedere părerile autorilor precizați în nota imediat anterioară). 8. Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru, fără ajutorul harului divin, exclusiv prin libertatea voinței dată omului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau se credeau victimele lui”; • Al Treilea Reich a fost în mod violent antisemit și doctrina care îl proslăvea conducea direct la Dachau sau la Buchenwald, alegerea victimelor apărând mai „ecumenică” de partea cealaltă a „cortinei de fier”; • ipocrizia ambiantă a acționat de asemenea: „Este adevărat, m-am înșelat, dar credeam într-o cauză nobilă” - această justificare este imediat acceptată de un fost stalinist, niciodată de un fost nazist”. În cele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revistă”. Alături de texte teologice (D. Stăniloae, fragmente din Filocalia, Victor Moldovan, Căile teologiei românești), eseuri și articole cu teme religioase (Mihai Eminescu, Religia, Mircea Vulcănescu, Creștinul în lumea modernă, Nae Ionescu, Științificii și teologia, Simbolism mistic ș.a.), informații despre viața ecumenică și despre așezămintele monahale românești, găzduite la rubrica „Așezăminte românești în străinătate” (Dumitru Bacu, Capela Sturdza din Baden-Baden, N. A. Gheorghiu, Biserica ortodoxă din Paris), P. cuprinde multe pagini de poezie, proză scurtă, memorialistică, texte critice și prezentări ale revistelor literare
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la Roma, numărul 3 din primul an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă pe care o vede
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
normativă pentru Biserica Răsăriteană, ce răspundea unor acuzații de erezie și decădere, provocate de confesiunea ortodoxă, cu tente calvinizante, a lui Chiril Lucaris, apărută la Geneva, în 1633. Mărturisirea ortodoxă trebuia să obțină confirmarea Patriarhiei din Constantinopol în cadrul unui sinod ecumenic, ce s-a ținut, date fiind neutralitatea poziției și prestigiul în Orient al lui Vasile Lupu, la Iași între 15 septembrie și 27 octombrie 1642, reunind prelați kieveni, greci și moldoveni. Dezbaterile sinodului au reprezentat nu doar o limpezire de
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
România literară”, „Orizont”, „Euphorion”, „22”, „Dilema” ș.a. Dincolo de orice diferențe, ele au ca numitor comun implicarea pătrunzătoare în dezbaterea pe marginea condiției intelectualului central și est-european în lumea contemporană, o condiție asumată și în același timp problematizată de autor. Spirit ecumenic, el nu a știut nici să piardă ceea ce cultura română are bun de oferit lumii, nici să deprindă viciul arivist al supraadaptării la condițiile țării de adopție; dimpotrivă, reacțiile lui Nemoianu la corectitudinea politică a universității și vieții publice nord-americane
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
, autor de literatură parenetică. Voievod al Țării Românești între 1512 și 1521, N. B. se școlise la mănăstirea Bistrița din Oltenia și sub supravegherea lui Nifon al II-lea, fost patriarh ecumenic, și va ocupa tronul cu sprijinul puternicei familii a boierilor Craiovești. Era - spune o tradiție - fiu nelegitim al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), făcut cu Neaga, probabil o soră a lui Pârvu Craiovescu, alte izvoare contemporane prezentându-l și ca
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
exclusă ideea că acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de Gavriil Protul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
din literatura română. Câteva dintre aceste volume sunt rezultatul îndelungatei și fructuoasei colaborări cu Lotte Berg, scriitoare originară din Bucovina. Șederea la București ia sfârșit în 1975, când pleacă la New York. Se întoarce în Europa și se stabilește la Centrul Ecumenic din Ottmaring (lângă Augsburg, în Germania), mărturie a fazei târzii a vieții ei fiind paginile din cartea Tagebuchblätter (1981), care cuprinde notații lirice vechi și noi. Dintre creațiile contemporanilor, s-a apropiat mai ales de poemele lui Marcel Breslașu; astfel
KORNIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287721_a_289050]
-
ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă dialogul ca metodă de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În 1989, freamătul Revoluției din Timișoara ajunge la Arad mai devreme decât în toată țara. Catedrala avea porțile închise și protestatarii au fost secerați pe treptele ce puteau duce, în zile binecuvântate, către altar. Mitropolitul locului era într-o vizită ecumenică. La Arad, în seara de 20 decembrie 1989, lumea aștepta un gest de solidaritate între bănățeni. După doar douăzeci și patru de ore vedeam șiruri lungi de mașini blindate (în traducere liberă: orbite) venind dinspre Lipova, urcând peste podul de pe bulevardul Armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
meu, pr. Calciu-Dumitreasa. M-am scăldat în apele gri-unsuroase ale fățărniciei. Prin ploconeli și ospețe mănăstirești cu tovarășii din marea nomenclatură, am urcat nestingherit în ierarhie. România suferea de foame, iar eu uitam de votul sărăciei monahale, participând la congrese ecumenice despre lupta pentru pace. În timpul dărâmării lăcașurilor de cult am lăudat ideologia Internaționalei Socialiste. Am nesocotit eroismul sfințeniei. Am iubit puterea lumească. Am căutat prietenia mai-marilor cetății. Mi-am spus mereu că trădarea Evangheliei e îndreptățită prin supraviețuirea aparatului bisericesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]