1,171 matches
-
a ținut un târg (manifestare tradițională între secolele al XV-lea și al XIX-lea). Râul a înghețat cu 7 săptămâni înainte de Crăciun și a rămas așa încă 6 săptămâni, fiind cea mai îndelungată perioadă de îngheț a Tamisei. Revocarea Edictului din Nantes din 1685 a dus la o migrație importantă a hughenoților spre Londra. Aceștia au înființat o industrie a mătăsii la Spitalfields. Cam în același timp, Londra a devenit centrul financiar al lumii, depășind orașul Amsterdam. Banca Angliei a
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
venerabilă de conversos sau "noi creștini" - dintre evreii care fuseseră convertiți cu forța la sfârșitul secolului al XV-lea din porunca regelui Portugaliei, după expulzarea lor din Regatul spaniol. Familia Graciei era originară din Aragon și ajunsese în Portugalia după edictul de expulzare a evreilor spanioli în 1492. Numele Gracia, se pare, corespundea celui ebraic de Hanna, adică "purtătoare de har". Ea s-a căsătorit în anul 1528 printr-o dublă ceremonie - publică catolică, și secretă cripto-iudaică, cu semnarea unui contract
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
pentru a fi din nou demolat în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din nou distrus în secolul al XVIII-lea de către vendeeni ("vendéens" - în franceză). În 1598 castelul a fost scena reuniunilor pregătitoare pentru semnarea Edictului de la Nantes (asigura libertatea religiei protestante hughenote în Franța), între reprezentanții lui Henric al IV-lea și cei ai ducelui de Mercoeur, baron de Ancenis. În timpul războiului Vendeii (unul dintre războaiele civile din timpul revoluției franceze), Ancenis a fost ocupat
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
din 1521 (în , ) a fost o dietă a Sfântului Imperiu Roman, ce a avut loc în orașul Worms din Germania de astăzi, rămas în istorie pentru edictul de la Worms ("Wormser Edikt"), referitor la Martin Luther și la efectele Reformei Protestante. El s-a ținut între 28 ianuarie și 25 mai 1521, sub conducerea împăratului Carol al V-lea. Cu un an în urmă, în 1520, Papa Leon
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
s-a cerut fie să dezavueze, fie să-și reafirme convingerile. Când a apărut la 16 aprilie în fața adunării, Johann Eck, asistent al arhiepiscopului de Trier (Richard Greiffenklau zu Vollraths la acea vreme), a fost purtătorul de cuvânt al împăratului. Edictul de la Worms a fost emis la 25 mai 1521 de împăratul Carol al V-lea, prin care se declara: Nunțiul papal de la Dietă, Girolamo Aleandro, a întocmit și a înaintat dezavuarea lui Luther întrupată în Edictul de la Worms, promulgat la
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
de cuvânt al împăratului. Edictul de la Worms a fost emis la 25 mai 1521 de împăratul Carol al V-lea, prin care se declara: Nunțiul papal de la Dietă, Girolamo Aleandro, a întocmit și a înaintat dezavuarea lui Luther întrupată în Edictul de la Worms, promulgat la 25 mai. Edictul l-a declarat pe Luther eretic și a interzis citirea sau deținerea scrierilor lui. A fost punctul culminant al luptei dintre Martin Luther și Biserica Catolică în ce privește reforma, mai ales în ce privește vânzarea de
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
a fost emis la 25 mai 1521 de împăratul Carol al V-lea, prin care se declara: Nunțiul papal de la Dietă, Girolamo Aleandro, a întocmit și a înaintat dezavuarea lui Luther întrupată în Edictul de la Worms, promulgat la 25 mai. Edictul l-a declarat pe Luther eretic și a interzis citirea sau deținerea scrierilor lui. A fost punctul culminant al luptei dintre Martin Luther și Biserica Catolică în ce privește reforma, mai ales în ce privește vânzarea de indulgențe. Au existat însă și alte probleme
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
amenințare și l-au convins să autorizeze condamnarea sa de către Sfântul Imperiu Roman. Luther a evitat arestarea și a rămas izolat la castelul Wartburg timp de câțiva ani, unde a continuat să scrie și să traducă Biblia în germană. Deși edictul era dur, Carol a fost prea preocupat de problemele politice și militare imediate din alte zone, iar el nu a fost niciodată aplicat. În cele din urmă, lui Luther i s-a permis să-și reia viața publică și a
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
în curând arestat și pedepsit. Pentru a-l apăra de această soartă, prințul Frederick l-a răpit de pe drumul spre casă și l-a ascuns în castelul Wartburg. În perioada petrecută la Wartburg, Luther a început traducerea Bibliei în germană. Edictul a fost suspendat temporar de către dieta de la Speyer în 1526 dar a fost reinstituit în 1529. Când Luther a ieșit în cele din urmă din Wartburg, împăratul, prins cu alte probleme, nu a cerut arestarea lui Luther. În cele din
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
a ieșit în cele din urmă din Wartburg, împăratul, prins cu alte probleme, nu a cerut arestarea lui Luther. În cele din urmă, din cauza creșterii susținerii populare pentru Luther în rândul germanilor și a protecției acordate lui de anumiți principi, edictul de la Worms nu a fost niciodată aplicat în imperiu. În Țările de Jos însă (inclusiv Belgia și Luxemburgul de astăzi), edictul a fost la început aplicat împotriva celor mai înfocați susținători ai lui Luther. Aceasta s-a întâmplat deoarece aceste
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
din urmă, din cauza creșterii susținerii populare pentru Luther în rândul germanilor și a protecției acordate lui de anumiți principi, edictul de la Worms nu a fost niciodată aplicat în imperiu. În Țările de Jos însă (inclusiv Belgia și Luxemburgul de astăzi), edictul a fost la început aplicat împotriva celor mai înfocați susținători ai lui Luther. Aceasta s-a întâmplat deoarece aceste țări se aflau sub autoritatea directă a lui Carol al V-lea însuși. În decembrie 1521, Jacob Probst, starețul mănăstirii augustine
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
s-a întâmplat deoarece aceste țări se aflau sub autoritatea directă a lui Carol al V-lea însuși. În decembrie 1521, Jacob Probst, starețul mănăstirii augustine de la Anvers, a fost primul susținător al lui Luther care a fost judecat în conformitate cu edictul de la Worms. În februarie 1522, Probst a fost obligat să se dezică public de învățăturile lui Luther. În același an, s-au făcut și alte arestări în rândul augustinilor din Anvers. Doi călugări, Johannes van Esschen și Keneth Milar, au
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
academică din München, Academia de Științe bavareză, a fost fondată în 1759 de către Maximilian al III-lea. În timpul foametei severe din 1770 Maximilian vândut bijuteriile coroanei pentru a plăti livrările de porumb. În acest an, el a emis, de asemenea, edict împotriva emfazei extravagante a Bisericii, care a contribuit la sfârșitul erei rococo bavarez. De asemenea, el a interzis impozitul Oberammergau. În 1771 el a reglementat frecventarea școlii generale. În decembrie 1777 Maximilian Joseph a mers cu trăsura prin Munchen; pe
Maximilian al III-lea, Elector de Bavaria () [Corola-website/Science/322432_a_323761]
-
fi resimțită esențial în orașe. Volubilis este orașul care păstrează, până în zilele noastre, urma cea mai puternică a prezenței romane. Una dintre realizările importante ale împăratului roman Caracalla (211-217 e.n.) constă în legea pe care a promulgat-o în 212. Edictul lui Caracalla (în latină: Constitutio Antoniniana) oferă cetățenia romană tuturor oamenilor liberi de pe cuprinsul imperiului. Sclavii erau excluși. La fel ca și celelalte provincii romane, Mauritania Tingitană este și ea afectată de acest edict. Iar în această regiune, mai exact
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
care a promulgat-o în 212. Edictul lui Caracalla (în latină: Constitutio Antoniniana) oferă cetățenia romană tuturor oamenilor liberi de pe cuprinsul imperiului. Sclavii erau excluși. La fel ca și celelalte provincii romane, Mauritania Tingitană este și ea afectată de acest edict. Iar în această regiune, mai exact în orașul antic Volubilis, va fi edificat mai târziu un arc de triumf în onoarea împăratului Caracalla. Ruinele acestui monument s-au păstrat până în zilele noastre. Această lege a pus capăt unei discriminări ancestrale
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
supușii le au conferit titluri extravagante ca halifat Allah sau zill Allah (califul lui Dumnezeu). Administrația abbasidă dispunea și de o contabilitate (diwan al zimam), înființată de Al-Mahdi, o cancelarie (diwan al-tawqi'). Cancelaria se ocupa de toate documentele politice și edictele califale, existând și o instituție pentru verificarea plăngerilor. Califul utiliza veniturile ("fay"') pentru plata trupelor, întreținerea drumurilor, podurilor, a moscheilor și în general, pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții "(Hagib)" era principalul demnitar din anturajul califului. Acesta era însărcinat să
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
este o carte din Biblia ebraică, cu denumirea de „Fapte ale zilelor", ceea ce s-ar traduce prin „întâmplări din vremile de altădată" sau, mai pe scurt, „Cronici". Data scrierii este estimată între 538 î.H., anul edictului lui Cyrus al II-lea cel Mare, și 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă și suficiente motive să se creadă că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra, după unii, chiar de către acesta. În Septuaginta, cartea a fost
Paralipomena () [Corola-website/Science/325513_a_326842]
-
lăsați să guverneze Ierusalimul până în 617, când persii au preluat controlul. Împăratul Bizantin Heraclius, a promis să restaureze drepturile evreilor daca primea ajutorul evreiesc în înfrângerea persilor, dar ulterior si-a renunțat și a ocupat Palestina și a emis un edict interzicând iudaismul din Imperiul Bizantin. Evreii care au plecat din Imperiul Bizantin sau stabilit în zona baltică, unde nobilitatea hazară și o parte a populației s-a convertit la iudaism. Conform tradiției musulmante, în 620 Muhammed a plecat din Mecca
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
să intre în Palestina în perioada 1940-44, după care orice migrație avea nevoie de acordul (puțin probabil) arabilor. Atât liderii evrei cât și arabi au respins politica „Cărții Albe”. În martie 1940, Înaltul Comisariat britanic pentru Palestina a emis un edict interzicând evreilor de a mai achiziționa teren în 95% din Palestina. "Vedeți si: Holocaust" Pe durata celui de-al doilea război mondial, Agenția Evreiască a lucrat pentru înființarea unei armate evreiasti care să lupte alături de forțele britanice. Winston Churchill a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
augustinieni. Folosind descoperirea, fiul său ține piept armatei federale o noapte întreagă, devenind ulterior duce, acesta fiind primul pas către obținerea conducerii Imperiului format prin colonizarea planetelor galaxiei Calea Lactee. Pentru a împiedica dezvoltarea necontrolată a omenirii, Consiliul de Coroană emite Edictul Korona, luat sub influența gândirii filozofului Albert Korona, prin care interzice munca fizică a oamenilor, aceasta fiind trecută în atribuțiile clonelor. Astfel, timp de treizeci și două de generații, Imperiul ajunge să depindă în întregime de Lumile Agricole populate de
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
Drava, în Iliria și-l constrânge să fugă. Magnențiu se sinucide la Lugdunum (Lyon), în 353. După căderea uzurpatorului, Constanțiu, adept al arianismului și persecutor al creștinilor niceeni, al evreilor și al păgânilor, revine aupra deciziilor lui Magnențiu printr-un edict lapidar, datat la 23 noiembrie 353: "« Să fie abolite sacrificiile nocturne celebrate la porunca lui Magnențiu, iar un asemenea desfrâu nelegiuit să fie de acum înainte respins »".
Flavius Magnus Magnentius () [Corola-website/Science/323569_a_324898]
-
de livre , adică echivalentul a zece ani de încasări. Regentul îl întâlnește din nou pe Law și, convins de sistemul acestuia, l-a impus consilierilor săi, Noailles, Rouillé și Amelot. La data de 2 mai 1716, Law este autorizat prin edict să creeze o bancă privată, după modelul Băncii Angliei, care ia denumirea de "Banca Generală", situată pe "strada Quincampoix din Paris". Capitalul acestei bănci s-a ridicat la 6 milioane de livre, repartizate în 1.200 de acțiuni, plătibile pentru
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
acestei bănci s-a ridicat la 6 milioane de livre, repartizate în 1.200 de acțiuni, plătibile pentru un sfert în numerar, iar restul în « hârtii de stat ». Banca a cunoscut un succes imediat. La 10 aprilie 1717, un nou edict a lărgit privilegiile băncii: bancnotele pe care le emite, convertibile în aur, pot fi folosite la plata impozitelor. La 23 august 1717, Law obține retrocesiunea privilegiilor "Companiei Louisianei", cedată de financiarul Antoine Crozat pentru cumpărarea unei datorii față de stat. La
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
fundamentale și ar fi scăzut presiunile la care supuneau imperiul. Reformele Tanzimât au început în timpul domniei lui Mahmud al II-lea. Pe 3 noiembrie 1839, sultanul Abdülmecid I a promulgat un regulament organic pentru guvernarea generală a imperiului Hatt-ı Șerif "(Edictul Imperial)" din "Gülhane (parcul imperial unde a fost proclamat pentru prima oară)". Acest document a mai fost numit și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
document a mai fost numit și "Tanzimât Fermânı"' (Firmanul reorganizării). Sultanul declara în preambulul actului că dorește să „să aducă binefacerile unei bune administrații provinciilor Imperiului Otoman prin intermediul unor noi instituții”. Aceste instituții aveau să se ocupe în principal de Edictul a fost urmat de Firmanul Imperial de Reformă (Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]