1,414 matches
-
să Întreprindă ceva În favoarea producției, părăsiră localul ca de obicei, În același timp cu ora Închiderii... X ESCROCHERIE ȘI ȘANTAJ Odată cu scurgerea timpului locuitorii Bucureștiului Își regăsiră calmul de odinioară. Unele clădiri grav avariate fură urgent demolate iar În locul lor edilii orașului Înălțară alte construcții, moderne, cu un aspect plăcut. În schimb, lucrările de reparații a avariilor cauzate de cutremur Înainta Încet, cu reclamații, Într’o degringoladă totală. În aceste dificile condiții de lucru, grupul de șantiere din piața Matache Măcelaru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavăl primar de Vaslui, a găsit cea mai potrivită rezolvare a crizei la nivelul acestui cel mai sărac județ al țării și a propus pentru 2011 darea în folosință a unui nou cimitir(!!!). Vă dați seama ce mândrie de curat edil al vremurilor noi, va fi pe capul său când va tăia în cadru festiv ornat cu popi, colivă și bocitoare, panglica inaugurală a noului cimitir, odată cu sosirea primului mort, adică a primului admis în locația respectivă, pentru trecerea fără durere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile vulgului vilele interzise ale noilor îmbogățiți. Acum însă gardu rile și gărdulețele par a fi intrat în preocuparea este tică a edililor ca element șic de mobilier urban. Dacă te uiți pe site-urile unor primării - sau pe articolele din presă referitoare la acestea -, te crucești cîți bani se duc pe comenzi de „garduri bordurate” sau altminteri stilizate ! Gospodarii blocurilor par a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
e cu noi, cine e împotriva gardului e și împotriva noastră ! Lucrurile au evoluat însă foarte mult de atunci, iar acum garduriada vine tare pe urmele borduriadei. „Gărdu leț, mîndria țării/sectorului/cartierului” devine pe zi ce trece sloganul bunului edil. Se îngrădesc parcuri și părculețe, străzi și colțuri de stradă, spații goale și treceri frecventate de cetățeni, totul de dragul a ceva frumos. Căci utilitar este doar rareori... Pentru unii, aceste garduri sînt o necesitate. Ele pot să protejeze tufa de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cîtuși de puțin în starea cetățeanului din Cluj. Discuția despre gradul de risc al gardurilor nu e treaba mea - ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să fie treaba cuiva ! Mă întreb însă : de ce aceste gărdulețe oribile au devenit în ochii edililor „ceva frumos” și de unde pohta asta nouă de îngrădire cu orice preț ? Un gard este totdeauna o delimitare ; dincolo de el e treaba ta, dincoace e al meu și e treaba mea : ceapa mea, copacul meu, copilul meu... Un gard este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
semnătură a celui capabil să facă ordine, o înstăpînire și o afirmare a stăpînului. Invers, un spațiu neîngrădit este al tuturor, este liber, este fluid, în el poți vedea cerul și privi în ochi vecinul. Dar nu are stăpîn... Pentru edili, gardurile devin astfel, se pare, nu atît un soi de „aici sînt banii dumneavoastră”, cît „aici e inițiativa mea”, un teritoriu luat în stăpînire, marcat cu însemnele proprietarului și expus ca o vitrină a acestuia (nu vreau să fiu răutăcios
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
masă și a te întreba de ce. Nu ar fi greu, nu ține de creșterea excesivă a numărului de mașini, de lipsa parcărilor sau inflația bordurilor, de gropile din șosea sau lipsurile din legislație - și nu poate fi pus nici pe seama edililor. Nu, e simplu, e clar și ține doar de oameni. Dar se pare că exact aici e problema ! Semnalizarea se adresează eminamente celuilalt, partenerului de trafic, îi anunță din vreme intențiile tale pentru a putea să anticipeze mișcările lui, este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dea obștescul sfîrșit. Doar două case vechi, îmbrăcate în scîndurile cenușii de lemn, fuseseră refăcute cu un perfect gust într-o pensiune modernă, ce păstra însă aerul atît de particular al acestui orășel la capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc. Pe de altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care sînt mîndri și care le aduce profit prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce păstra însă aerul atît de particular al acestui orășel la capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc. Pe de altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care sînt mîndri și care le aduce profit prin încîntarea turiștilor în căutare de „autentic”. O colegă din Cluj adună de cîțiva ani de zile fascinante povestiri despre „Sulina de altădată”, cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ministerului Afacerilor Externe pentru pachetele lor de protocol. Primul pas, de la găină la struț, fusese deci deja făcut. Și cum e moda recordurilor Guinness (cel mai mare cîrnat din lume, cea mai mare omletă din lume...), ce și-au zis edilii Sucevei, hai să facem noi cel mai mare ou pictat din lume, că altfel ne-o iau alții înainte. Nimic extraordinar în toate acestea, puțin prost-gust și atît. Problema mea începe însă din momentul în care acest prost-gust se revendică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Flutur ! Rusticizarea României poate deveni de acum un proces planificat și bine manageriat : cu Oul nostru în frunte, vom avea succesuri multe ! Nu-mi rămîne decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să promoveze un proiect de țară este că un asemenea proiect ar trebui să existe. Or, din cîte văd eu privind în țara noastră în ultimii ani, singurul proiect de viitor pentru România pe care au reușit să-l înfiripe edilii noștri este România, țara palmierilor ! îmi pare rău, dar nu mă convinge... Altfel spus, problema noastră nu este brandul de țară, ci construirea unui proiect de viitor pentru această țară. Adică, foarte simplu spus, cam ce am vrea noi să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Colecția ROMANIA ORIENTALIS 8 Marcus Tulis Cicero (10643 î. Chr.) urmează studii de drept, filosofie și retorică la Roma și în școlile din Grecia. Chestor în Sicilia. Reputat avocat, el a avut o fulminantă carieră politică, devenind, pe rând, edil, pretor și consul. Exilat de către adversarii politici pentru un an (58 î. Chr.). Dintre lucrările sale cu caracter filosofic, merită menționate: De republica (Despre stat); De legibus (Despre legi); De natura deorum (Despre natura zeilor); De divinatione (Despre divinație); De
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
coperte? În fond, ce mare distanță separă biblioteca și masa de scris de aleea X, figura Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care pornise, fără să afle ceva: ceva, ce, de fapt, nici nu-l interesa prea mult. Abia pe la amiază, ocupanții unei mașini trimisă de primărie, și o alta de la poliție, să cerceteze, la fața locului, veridicitatea celor ajunse la urechea edililor, au rămas uimiți. Nu trebuiră prea multe și profunde investigații, să se afle adevărul. Anume, că, Duru Dorin, fusese acela care efectuase înlocuirea, și, că, faptul reprezenta câștigul, de către respectivul, al unui pariu, pus,în urmă cu câteva zile, de către
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fie vreodată smulși de acolo. Lor le convenea o casă atît de strîmtă și întunecoasă pentru că rostul ei era acela de a fi pe cît de mică posibil ca și restul lumii. Cartierul nostru fusese proiectat în anii crizei de către edilii orașului, oameni cu conștiință socială, care considerau sacră misiunea de a oferi poporului patru pereți și un acoperiș. Dar mai mult teoretic recunoșteau ei dreptul acestora de a locui în case pe placul și pe gustul lor. Altminteri, ne-ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
În ciuda acestui frumos exemplu, se vorbește mult în oraș de această poveste cu șobolanii. Ziarul s-a amestecat și el. Cronica locală, care de obicei e foarte variată, e ocupată acum în întregime cu o campanie împotriva municipalității: "Sunt avizați edilii noștri de pericolul pe care îl pot prezenta cadavrele putrezite ale acestor rozătoare ?" Directorul hotelului nici nu mai poate vorbi de altceva. Și el este jignit!... Să descoperi șobolani în ascensorul unui hotel onorabil i se pare de neconceput. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
eventualitate. — În casa asta n-a mai intrat nici un bărbat de șase ani. E chiar bine. SÎntem foarte, foarte fericite. Maggie rîde. Pe drum, Maggie Îi spune mai multe despre Typical. La puțin timp după ce Compania Își stabilise sediul aici, edilii orașului au comandat o sculptură a „Familiei Tipice“, s-o Înalțe În piața centrală. Chestia nostimă este că rata divorțurilor era la nivelul mediei pe țară, la venirea Companiei, Îi spune Maggie, și lucrurile nu s-au schimbat mult după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Wakefield, de acum fascinat de această alegorie neobișnuit de bogată. Prietenii băiatului ucis, adolescenți ca și el. Ei au rămas credincioși realismului. Nici unul dintre ei nu avea tată acasă. Familia Tipică a fost Îndepărtată, În cele din urmă, de edilii orașului și toată lumea s-a făcut că nu vede. Acum mai rămăsese numai soclul, acoperit de zăpadă, Înconjurat de niște garduri vii. Maggie i-l arată cu degetul, În lumina rece și albastră a lunii. — Ceea ce mi se pare mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată și mare glorie. Adevărul este că întregul trecut din piesele lui Delavrancea nu valorează cît răstimpul scurt al celor patru ani din care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și așa-numitul stil românesc. Dacă vreodată călătorilor străini Bucureștii s’au înfățișat sub o formă simpatică, azi ei vor pleca cu amintirea unui oraș de bîlci, unui conglomerat fără armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Parlament fără întrerupere. Acum, primind modesta însărcinare de primar de cartier, dădea un concurs echivoc guvernului, revervîn-du-și oricând dreptul de critică, și avea ambiția foarte sinceră de a muta în mahalaua lui tot Bucureștiul. Primarul voia să imite pe Herriot, edil permanent al Lionului. Poziția lui era de altfel mai puternică decât a unui ministru și era menajat acolo pentru orice eventualități, în scopul de a fi opus opoziției partidelor mari. Primarul fusese coleg de liceu cu Ioanide și-l prețuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drege lucrurile, trebui să accepte un termen îndepărtat, având în vedere încasările defectuoase ale statului. Așadar Ioanide rămase câtva timp tară bani, lucru de care primarul se simți foarte stingherit. Primarul n-avea fonduri, toată afacerea se urnise grație îndărătniciei edilului. Inginerul constructor, mai puțin platonic, se supără și amenință G. Călinescu cu încetarea serviciilor sale. Sub aceste auspicii, în primăvară continuarea construcției apărea foarte periclitată. Ca din întîmplare, Pomponescu făcu la un banchet declarația că, deși are intențiile cele mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]