10,740 matches
-
avea înainte cenzura de până în 1977.”5 Tot la această etapă, a controlului editorial se încadrează și activitarea referenților externi. „Exista în edituri și un sistem al referatelor externe (solicitate unor specialiști din domeniu care erau astfel coresponsabilizați la actul editării). Nu o dată respingerea unui manuscris avea drept consecință intrarea autorului în vizorul organelor de securitate. Negocierile cu redactorul de carte durau luni și ani și se soldau cu modificări serioase de text.”6 Prezența acestora este foarte discretă în documentele
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
decorat cu medalia Jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a pentru contribuția sa deosebită la propășirea culturii...canadiene ! O mare onoare pentru un român. După o prezentare Încărcată de emoții făcută de doamna Mihaela Victoria Ignat, responsabilă cu editarea cărții, au luat cuvântul domnul Alexandru Cetățeanu, președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.), organizator al lansării de carte, poetul George Filip și profesor dr. Antoine Soare. Invitat la microfon, scriitorul Herman Victorov, a recitat câteva versuri, a răspuns
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
dramatice și teatrul, s-a dovedit posesorul unei tehnici desăvârșite de îngrijire și comentare critică a unei opere clasice și, totodată, un mare prețuitor al celui care inițiase ediția. Zarifopol, scrie urmașul său, "era înarmat cu cunoștința metodei filologice a editării critice", a "introdus la noi ceea ce după el se cuvine să fie o tradiție editorială", introducerile lui la cele trei tomuri vădind "intimitatea secretă a laboratorului". Intra în admirația pe care o avea pentru Zarifopol și marele noroc pe care
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu releva că, în editarea operei lui Caragiale, Cioculescu "și-a înmănunchiat... toate fibrele sale de istoric, vizibil în cercetarea migăloasă de texte și variantele lor, de iscoditor de date, de descoperitor de texte uitate sau identificate în ziarele timpului, unde a colaborat Caragiale fără
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
care unor erori ale ediției le-a dat, spunea Cioculescu într-o scrisoare către G. T. Kirileanu, o "proporție catastrofică". Chiar și în acest caz Cioculescu a privit observațiile ca prilej de meditație "asupra condițiilor cât mai exacte ale unei editări scrupuloase". Tipărirea în ediții critice a scriitorilor clasici este departe de a fi înfăptuită, și de aceea este de așteptat și de dorit ca să se formeze o nouă generație de destoinici editori. Întrebându-l, într-un interviu pe care mi
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
și de aceea este de așteptat și de dorit ca să se formeze o nouă generație de destoinici editori. Întrebându-l, într-un interviu pe care mi l-a acordat în anul 1987, ce le-ar recomanda tinerilor ce se dedică editării clasicilor români, îmi spunea că aceștia trebuie să aibă, în cercetările lor, multă răbdare și să consimtă la un "spor de muncă": " Îndemnul meu este: să aibă răbdare, pentru că răbdarea și munca sunt răsplătite de descoperirile pe care le faci
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
personaje și mase de text circulă într-un perpetuu du-te vino. E adevărat, dar sancționarea negativă a acestei realități e o chestiune de punct de vedere. Din 15 iunie 1940 - data, marcată în �agenda" criticului, actualmente în curs de editare, devansează cu o lună pe cea făcută publică de romancier, 13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
mele." Fragmentele din Mălurenii publicate în presă de E. Lovinescu (și unul apărut postum) aparțineau desigur versiunii definitive. Până acum erau cunoscute unsprezece dintre ele, inventariate și descrise mai întâi de Ileana Vrancea, în E. Lovinescu. Artistul (1969). Documentarea în vederea editării agendelor �Sburătorului" a adus - deocamdată - la lumină, cu certitudine, încă două secvențe din Mălurenii: Apostol Burdea (cu mențiunea: �Fragment") și Apostol Burdea în dilemă, publicate în Acțiunea din 6 și 12 februarie 1942. Va fi interesantă identificarea, cândva, a prototipului
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de cînd bunica mea a scris Umbre și lumini. Un răstimp care poate ridica sau, dimpotrivă, distruge definitiv moralul scriitorilor care au dificultăți de publicare. Ca adesea, parcursul acestui manuscris a fost lung și întortocheat și drumul lui pînă la editare a fost jalonat de multe personaje dintre care unele au fost realmente interesate de text, altele au întrevăzut o posibilitate de cîștig. Mai trebuiesc amintite cele care nu i-au dat importanță și au ridicat din umeri: diletantism. Din păcate
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
an al vieții (1960): Mircea Florian nu a apucat să-și vadă tipărită "Recesivitatea". Iar posteritatea va contribui și ea la amânarea împlinirii - prin operă - a unei existențe filosofice de excepție: Mircea Florian nu are nici până acum, începută măcar, editarea operelor complete, deși s-au scurs peste 40 de ani de la trecerea sa în lumea umbrelor. Cultura română crede prea mult în "calmul valorilor". Imaginea cu care a circulat Mircea Florian în perioada interbelică este una neadecvată valorii personalității sale
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
a luat-o un mai vechi colaborator al ediției academice, profesorul Dan Slușanschi, la a cărui știință de latină medievală recurgem cu toții când ne împinge nevoia în zonele leonine ale culturii noastre. D-sa împlinește astfel ceea ce a început cu editarea textelor din vol.IX al amintitei ediții: De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus și Historia moldo-vlahica, acum aproape douăzeci de ani, și nu mă pot împiedica să nu observ că nu am multe șanse de a vedea apariția încă unui
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și ca prozator este autor de patentă, Paradisul suspinelor fiind o capodoperă. Și celelalte, Lunatecii și Venin de mai se-nscriu, prin valoarea lor, la același capitol, deși se bănuie unele intervenții străine în text, la editare, după moartea sa. în timpul războiului, îl întâlnim pe Vinea la Constanța. Sunt fotografii pe un vas, cu comandorul Mocanu. Ce știți în privința aceasta? Vinea era un îndrăgostit de mare. A fost, în timpul războiului, concentrat acolo, deși era director la Evenimentul
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
N. Georgescu Încercând să sintetizăm ca pentru o revistă de înaltă cultură cum este "România literară", demersurile noastre ziaristice și revuistice 1) din ultimii doi ani, în speranța susținerii unui dialog pe tema editării lui Eminescu azi cu cei avizați, rețin următoarele trepte ale informației culese de-a lungul timpului. În raportul lui Titu Maiorescu 2) din 8 aprilie 1880, intitulat Chestiunea ortografică în Academia română și publicat în Convorbiri literare, nu se vorbește
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
pe Alecsandri din sistemul de coordonate al timpului său - cu cât și le asumă voluntar. Reformele ortografice succesive prin care poezia sa a fost de fiecare dată "modernizată" au fost tot atâtea ștergeri ale urmelor propriei voințe (auctoriale) privind tipărirea (editarea) poeziei sale. Este un lucru destul de grav și ne poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină Într'ale lumei
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
într-o formulă sinoptică 13), arătând la subsolul textului pe care-l stabilim opțiunea fiecărui editor pentru apostrof (și punctuație). Ediția întreagă a antumelor eminesciene, definitivată de bun timp, așteaptă tiparul. Ni se par importante, însă, discuțiile de principiu privind editarea lui Eminescu. În ceea ce ne privește, după multe încercări, am ajuns la concluzia fermă că nu poate fi evitată chestiunea celor trei apostrofuri. A elimina apostroful strâns, redându-l cratimei, ar însemna exact a dezechilibra sistemul, adică a nu mai
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Mare Maestru al Francmasoneriei Române Unite, rostită la Conventul Federal din 15 aprilie 1934, unde se văd foarte clar opțiunile sale în cadrul acestei organizații (p. 432-437), în favoarea religiei, a regelui și a intereselor naționale. M-au mirat rezolvările neprofesioniste în editarea acestor texte. Constantin Mitru a lăsat dactilografiate după manuscrise aceste pagini, fără a fi apucat însă să ia o decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
432-437), în favoarea religiei, a regelui și a intereselor naționale. M-au mirat rezolvările neprofesioniste în editarea acestor texte. Constantin Mitru a lăsat dactilografiate după manuscrise aceste pagini, fără a fi apucat însă să ia o decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
dovedesc numeroasele sale preocupări academice în acest domeniu. Exista însă o soluție foarte la îndemână pentru editori: să adopte principiile filologice de transcriere a textului sadovenian, enunțate de Cornel Simionescu în prefața ediției sale critice. Altfel, în ciuda acestor imperfecțiuni de editare, volumul de texte inedite este o încântare pentru sadovenienii obișnuiți (din păcate, din ce în ce mai puțini) și o mină de aur pentru sadovenologi (și ei foarte rari).
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
Petre Costinescu, Andrei Nestorescu, Mihai Vornicu, care de-a lungul anilor au editat importante texte aparținând secolului al XIX-lea în cele mai bune condiții de exigență editorială. Spun toate acestea pentru a arăta că există o tradiție în domeniul editării de texte în institut. Chiar și în ultimii ani au mai fost publicate ediții importante sub egida Institutului ,George Călinescu", de pildă romanul lui Călinescu Bietul Ioanide în îngrijirea lui Nicolae Mecu. După 1990, întregul sistem de cercetare trebuia regândit
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
Si, cum va trebui formate cadre în acest domeniu, s-ar putea organiza în acest scop în colaborare cu Facultatea de Litere și cu Facultatea de Limbi și Literaturi străine un masterat. Tematica va trebui bine gândită, deoarece una este editarea unui autor transmis prin tradiție manuscrisă, alta a unui autor de secol XIX și alta a unui autor inter- sau postbelic; cursurile va trebui să reflecte complexitatea problemelor. De asemenea, trebuie ținut cont că mulți autori au scris texte și
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
Literaturii Române, primul volum al unui roman care poartă semnătura regretatului poet Marius Robescu. Ar fi putut fi un eveniment dar nu a fost, pentru că simpla publicare nu era suficientă pentru a-l produce. Spre a nu mai vorbi de editarea ca atare, din păcate cu totul neprofesionistă. Când apare o operă postumă de proporții, a unui autor de o anume importanță, sunt necesare măcar minime informații despre împrejurările în care a fost scrisă, despre motivele nepublicării ei în timpul vieții autorului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
putea oare să aibă vreo influență asupra evoluției limbii române în Basarabia? După mine, la ora actuală, această influență a statului român este foarte slabă, cu excepția efortului depus de intelectualitate în domeniul științei și al educației, avându-se în vedere editarea în comun a unor cărți și publicații periodice, schimburile de profesori, studenți și elevi etc. Dar, în plan general, aceste eforturi se prezintă doar ca o picătură în mare. Din acest punct de vedere, perspectiva este destul de tristă. }in să
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
pe două continente (cu Ines Coroianu), Ultimele cuvinte ale unor oameni iluștri,Lexicon, Ena (roman-saga), Lungul drum spre Laguna Hills, Jandarm la împărata, Simboluri și mesaje indiene pe stâncă în America de Nord. Cu o săptămână înainte de a se stinge, proiectăm o editare a aforismelor glossate de Dsa prin vreme. N-a fost să fie. Elogiile cu care m-a cinstit cu măsura generozității sale, poate nu le-am meritat. Remember VICTOR COROIANU De ce te joci, poete, cu cartea ceea-n mâna De parcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
elemente, calități și valori caracterizante pentru fugar: date constitutive, imposibil de expropriat. Ca pentru a contrabalansa, în sensul dreptății, aceste proceduri orwelliene, lumea noastră literară s-a deschis după Revoluție cu un entuziasm indescriptibil către fețele diverse ale exilului românesc: editări și reeditări masive, premieri generoase, multiple întâlniri, simpozioane, colocvii, tot atâtea ritualuri de inițiere în experiența existențială a Exilatului. Acesta a început să fie, tot mai frecvent, văzut categorial și grafiat cu o majusculă simbolică; citit, admirat, contemplat, dacă nu
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
la Editura Minerva, volumul Pseudojurnal (corespondență, acte, confesiuni), îngrijit de Ileana Corbea și Nicolae Florescu, completat de prefața și notele celui din urmă. De-a lungul timpului, Elena Beram va avea în Nicolae Florescu un concurent stimulator în pasiunea pentru editarea operei lui Anton Holban. E păcat că în realizarea celei mai recente ediții de Opere nu s-au combinat eforturile celor doi, pentru a da, în sfârșit, o ediție completă. (Într-o reeditare de uz didactic a romanelor lui Anton
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]