1,494 matches
-
a se adresa judecății domnești, domnul păstrându-și dreptul de a judeca în ultimă instanță. O nedumerire ar stârni și scutirea dată mânăstirii Neamț la 11 martie 1446, când satele acesteia sunt scutite de toate dările și slujbele datorate domniei, egumenul căpătând și dreptul de judecată asupra acestora. În același an, la 20 iulie, domnul dă un nou privilegiu, prin care îi sunt întărite niște sate. Dacă erau imunitare, de ce era nevoie să îi fie întărită proprietatea mânăstirii asupra lor ? Documentul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii între 1459-1500. În 1472 a fost construită o arsana cu ajutorul domnului, pe fațada acesteia fiind un basorelief din marmură albă, care îl reprezintă pe domn cu coroană pe cap, oferindu-i Fecioarei un edificiu, basorelief făcut în 1496, în timpul egumenului Chiril. În 1493, domnul dăruia mânăstirii Castamonitu un obroc de 5.000 de asprii. Îm 1500, domnul plătea renovarea caselor și a unei fântâni la mânăstirea Sfântul Pavel, iar în 1501-1502 erau făcute, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, reparații din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inscripția de pe manuscris ne arată că domnul „a dat de <s->a scris acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a dăruit mânăstirii care <este> la Humor, întru pomană, pentru sufletul său și pentru părinții săi și copiii lui”, egumen fiind Ghenandie, în anul 1473. Tot din inițiativa domnului cartea a fost ferecată, în argint, în anul 1480. Când, în 1538, Soliman Magnificul vine în Moldova cu întreaga urdie a vastului său imperiu, călugării de la Humor, au făcut ca Tetraevanghelul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimită la fața locului delegați care aveau să cerceteze pe cei în cauză, „după greșala lor”, și să le facă „județ cu dreptate”. Deci, dregătorii locali, „pre cuvinte și menciuni să nu facă mai mult val” (anchetă, n.a.). Ulterior, unii egumeni au primit dreptul de judecată asupra „furilor” (hoților) sau a tâlharilor, alteori dreptul a revenit pârcălabilor de Fălciu. În satele Episcopiei de Huși, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, pârcălabii puteau judeca pe criminali și pe tâlhari, rămânând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
întrucât privește strămutarea numitului". Departamentul treburilor din lăuntru a hotărât, totuși, împreună cu Comitetul Sănătății, că "nu este indicat alt local de tratare având în vedere că numitul este nobil și cătare și vindecare mai bună decât la mănăstirea Râșca, unde egumen este însuși fratele său, nu i se poate da". Rezultă, de aici, că atât Departamentul treburilor din lăuntru, cât și Comitetul Sănătății, diferențiau pe bolnavi nu numai după boala de care sufereau, ci și după criterii sociale. În adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zidită, și 1832, când aflăm de un azil existent aici, ne lipsesc informații edificatoare. La 1859, înlăuntrul acestor mănăstiri "era o clădire joasă pentru ținerea nebunilor". Organizarea Ospiciului a avut loc mult mai înainte (Melchisedec). În 1846, Guvernul a cerut egumenului grec al mănăstirii să înalțe, deasupra "clădirii joase" menționate, un spital și să aducă un doctor, dar, ca și la Neamțu, cererea a întâmpinat rezistență, egumenul refuzând organizarea medicală a azilului, răspunzând că "doctor nu va tocmi pentru că, în mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Organizarea Ospiciului a avut loc mult mai înainte (Melchisedec). În 1846, Guvernul a cerut egumenului grec al mănăstirii să înalțe, deasupra "clădirii joase" menționate, un spital și să aducă un doctor, dar, ca și la Neamțu, cererea a întâmpinat rezistență, egumenul refuzând organizarea medicală a azilului, răspunzând că "doctor nu va tocmi pentru că, în mănăstirea Golia, pe bolnavi îi vindecă Maica Domnului". Ca urmare a unei epidemii de febră tifoidă care a determinat o mare mortalitate printre bolnavi, în 1850, Comitetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
amintite. Până la secularizarea averilor mănăstirești, între Comitetul Sănătății și mănăstire au continuat fricțiunile, eforturile Comitetului de-a ameliora situația de cazare a bolnavilor și încercările de a se constitui un salar noului medic numit de comitet, Emil Max, întâmpinând refuzul egumenului care uza de prerogativele extrateritorialității. Conflictul a fost supus, la 1860, însuși Consiliului puterilor girante (care fusese instituit prin tratatul de la Paris). O broșură redactată de grecul E.S. Loverdos, "Question de monastère de Golia, à Iassy" (1859), acuza guvernul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
n-ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire și consfătuire erau în Iași la răposatul Mihalache Cantacuzin Pașcanu, în casele căruia s-a subscris actul solemn al Unirei, iar în județul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen răposatul Calinic Miclescu, ales în urmă mitropolit primat al României. În fruntea comitetelor de acțiune din toată Moldova erau: Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Dimitrie Ralet, Dimitrie A. Sturdza, Vasile Alecsandri, Vasile Mălinescu, Costache Negri, Alecu Cuza, Lascar Catargi, Petru Mavroghene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndrăznească să se opuie unei procesiuni conduse de arhipăstorul țărei. Mitropolitul Calinic Miclescu, om de un caracter slab, blajin desigur, a cedat mulțimei din cauză de timiditate, căci dealtfel el fusese unul dintre cei mai în vază unioniști, pe când era egumen la monastirea Slatina, și n-ar fi căutat de bună voie să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-a fost găsit decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai mulți boieri, atît greci cît și români, dăruiau pămînturi anumitor mînăstiri, al căror venit era destinat finanțării Locurilor Sfinte, ca Sfîntul Mormînt, Muntele Sinai și Muntele Athos, sau a Patriarhiei. Acestea erau conduse de greci, în fruntea lor aflîndu-se egumenii, numiți de Locul Sfînt respectiv. Cu timpul, a unsprezecea parte a pămînturilor arabile din Principate au trecut sub controlul acestor instituții, care nu numai că erau sub stăpînire străină, dar își și trimiteau veniturile în afara țării. Elementul esențial din cadrul Principatelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sturdza, iar valahii de Grigore Ghica. Ambele delegații reprezentau interesele boierilor și aveau programe similare. Cererea principală era restabilirea domniilor pămîntene și sfîrșitul exploatării fanariote, cu toate funcțiile înalte deținute de atunci înainte de români. Membrii delegațiilor pretindeau de asemenea înlăturarea egumenilor (abaților) greci de la mînăstirile închinate și numirea de clerici autohtoni. Se dorea și ca o miliție românească să înlocuiască fosta gardă albaneză. Poarta a fost de acord cu aceste cereri și i-a numit pe cei doi capi ai delegațiilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ale cărui statut a contribuit și Iorgu Toma, mai târziu cunoscut om politic din Bucovina și deputat în Parlamentul României Mari, pe atunci avocat în orașul Rădăuți. Institutul de Creștere Națională „Ștefan cel Mare” a fost condus o vreme de egumenul Sfintei Mănăstiri Putna, Teofil Patraș. În această perioadă, cu multă osârdie au fost colectate sumele necesare ridicării unui internat pentru elevii români din jurul Rădăuțiului, care ar fi dorit să urmeze cursurile cunoscutei instituții rădăuțene. Internatul și-a deschis porțile în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu) Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
munți până la marginea Tartariei și domn veșnic a toată Țara Făgărașului. Din mila noastră binevoitoare, cu chibzuială sănătoasă și cu învoirea sfetnicilor noștri și a celorlalți boieri, am dat și am dăruitaceastă carte de danie a noastră, credincioșilor noștri Stanciul egumenul și fratelui său Călin, boieri din țara noastră, precum și moștenitorilor și urmașilor lor, pentru asigurarea lor mai trainică și mai neîndoielnică pe viitor cu privire la tot pământul din Scorei (în text Szkore) care se află în Țara Făgărașului mai înainte amintită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu păscutul (în text pascuatione) sau altă slujbă a poștii (în text servitio postali, traducere greșită probabil pentru cai de olac) într-un cuvânt să nu fie ei siliți la îndeplinirea niciunei slujbe mici saumari, atât înainte zișii boieri Stanciul egumenul și fratele său Călin, cât și moștenitorii și urmașii lor. Cele ce le-am scris mai sus vor fi întărite și împuternicite de prea iubitul meu fiu Mihail Voievod împreună cu ceilalți boieri în privința hotarelor celor cuprinse în cartea de față
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fie dintr unul sau din celălalt neam domnesc sau din orice neam ar fi, dacă acela va cinsti și va păzi la puterea și trăinicia ei această carte a noastră de danie veșnică, dată și dăruită credincioșilor noștri boieri Stanciul egumenul și fratele său Călin, pe acela de asemenea Dumnezeu cel milostiv și prea bun să-i fericească trupul și sufletul și să-l binecuvinteze atât în veacul acesta cât și în celălalt. Deasemenea iarăși, dacă cineva ar lăsa la părăsire
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cursul superior, decizie aplicată începând cu data de 1 septembrie 1881, la clasa a V-a. 1885 - Primul examen de bacalaureat la liceul din Rădăuți. 1900 - A fost înființat Institutul de Creștere Națională “Ștefan cel Mare” condus o perioadă de egumenul Mănăstirii Putna - Teofil Pătraș, având ca vicepreședinte pe Iorgu G. Toma. Institutul se preocupă de strângerea fondurilor necesare pentru ridicarea clădirii internatului liceului pentru copii din împrejurimi. Donațiile cele mai mari le-a făcut țăranul Vasile Marcu din Frătăuții Vechi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93270]
-
călugărul Azarie) <endnote id="(822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el care era idol al necredinței și prieten cu Diavolul” <endnote id=" (822, p. 583)"/>. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt și o privește îndelung într-o visare. Și, meșterul Roșca zice c-a terminat-o? El... el așa zice, îngână egumenul cu sfială. Meșterul Roșca, întâi s-o termine! spune Ștefan sec. Păi, el zicea... Ce se mai văicărea că Măria ta l-ai pus, de trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate cu care să spargă turnul aista, își face socoteală Ștefan, aplecat peste meterezele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de mitropolitul Filaret la București, în 1793 devine arhimandrit. A fost în același timp conducătorul școlii de grămătici de pe lângă Mitropolie, iar mai târziu dascăl la „Sf. Sava”. Egumen al mănăstirii Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și autor al unor importante prefețe. În primii ani
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
I.1719 - 15.V.1778, Putna, j. Suceava), cărturar și traducător. Originar de prin părțile Bucovinei, I. s-a călugărit de tânăr la mănăstirea Putna, unde a învățat carte și unde în 1736 a fost făcut ieromonah, iar în 1744, egumen. În 1745, la numai douăzeci și șase de ani, a fost ales episcop de Rădăuți, iar după cinci ani, datorită calităților sale și activității culturale pe care o desfășurase, a fost uns mitropolit al Moldovei (1750-1760). Din bogata sa activitate
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]