3,968 matches
-
n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. — Cu cât o frămânți mai mult, cu atât mai bună o să fie pâinea, spune Iris, care se apropie de masă zâmbind. O simți cum se încălzește și devine elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestiile astea ! exclam, făcînd eforturi să-mi Înăbuș rîsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mînă, și privirea i se Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirînd vizibil, și sîngele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să-și bage nasul prin lucrurile mele, și oricum el nu-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă era bine sau rău, dar bunică-mea nu se putea abține să nu comenteze câte ceva: ba că slipul are elasticul prea strâmt, ba că șlapii sunt prea albaștri, ba că lanterna subacvatică n-o să-mi fie de nici un folos și altele asemenea. Nici nu e de mirare că am ridicat vocea de câteva ori, ceea ce a făcut-o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-a întors la Janey, nici mai tristă, nici mai înțeleptă, în aparență, dar cu siguranță chinuită de remușcări, promițând că va fi fidelă de atunci încolo. Bănuiam că ce înțelegea Helen prin fidelitate avea un sens mai larg decât elasticul chiloților lui Mick Jagger, dar nu i-am mărturisit acest lucru lui Janey pentru că nu voiam să stric prietenia cu ea. O asemenea lipsă de maturitate și de rațiune pusese, de curând, în pericol relațiile mele cu o altă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși în jurul cablului, iar membre ei păreau a fi la fel de puternice și de flexibile ca miezul elastic de oțel al cablului în sine. Parcă nici nu-și dădea seama că eram de față; execută mișcările fără a ține seama câtuși de puțin de publicul pe care l-ar putea avea, fără s-o intereseze altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Aproape că auzeai zbârnâitul minților care se concentrau, entuziasmul abia ținut în frâu al actorilor care-și găsesc, într-un final, calea și se simt la ei acasă în acea scenă, încercând personajele să vadă cum le vin, simțindu-le elastice, asemenea unor haine de comandă. Apoi, pac!, scena se termina și-n câteva minute entuziasmul dispărea; mai mult, era ca și cum revelația nu ar fi avut loc. Atmosfera se spărgea în bucăți. MM se concentra deja asupra următoarei scene; Matthew zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de un măsliniu închis. Încheieturile mâinilor erau la fel de subțiri ca și gleznele, fragile și puternice asemenea oțelului elastic. I-am strâns mâna și mi-am dat seama că nu-mi plăcea, deși nu știam clar de ce. Poate că era modul în care mă privea, măsurându-mă cu răceală, ca și cum s-ar fi gândit dacă merita sau nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chiar și pe malul opus, în Piața Francisco de Orellana, era de-ajuns să treci râul și să ajungi la „Vizavi“ ca să te știi salvat. Acolo nu era nici autoritate, nici nimic care să amintească obiceiurile civilizației, și doar codul elastic al garimpeiros avea o anumită valabilitate printre locuitorii așezării. În Vizavi, se putea circula liber cu macete, pistoale, arme de vânătoare, puști, chiar și cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
niște case uluitoare și, se presupunea, niște averi depășind visele oricărui avar. Multe dintre femeile respective țineau în brațe copii frumoși sau aveau progenituri care alergau fericite prin grădini sau, mame și prunci la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faptului că Hugo avea acces la cele mai bune și mai frumoase proprietăți din Londra, vorbind sincer, apartamentul lor era de rahat. Nu mai încăpea în el nici măcar un pisoi, darămite un copil. Nu aveai unde să instalezi o plasă elastică rotundă și uriașă. Imaginile marilor și frumoaselor case familiale din reviste se băteau cap în cap, pe mai multe fronturi, cu realitatea condițiilor de trai ale Amandei și ale lui Hugo. În esență, trebuiau să se mute. Însă nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est. Thomas, atletic, blond, Încă mai făcea, dimineața, exerciții de gimnastică, dar nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani În urmă. Musculatura nu mai era atît de elastică și mai pierduse din volum; cu timpul, urma să fie acoperită c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai strîmtă și mai scurtă. Un zgîrci care se tot strîngea. Care avea să devină un mototol prinzînd Înăuntru aproape orice. Unde să te mai duci cînd aproape totul era discutat global, mai-marii lumii tot Încercînd să Întindă un elastic ce le venea mereu Înapoi peste degete? Nu se lăsau. Chiar dacă erau Împotriviri violente. Poliția era a lor. Armatele Îi apărau. Revoluțiile, toate, dădeau greș. De cînd lumea, chiar cînd păreau victorioase. Cea franceză, poate cea mai vestită, proclamase drepturile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dat seama că doctorul Emilian Grigore era deja departe, pe culoarul lung și slab luminat de la parter. ”Hm! Se deplasează ca o pisică omul acesta. Nici nu-l auzi când merge și dispare rapid, în fracțiune de secundă... Este extrem de elastic. La dans îți dă impresia că plutește... Ar trebui să mai mergem. N-am fost deloc de la întâlnirea aceea cu promoția... Wow! Ce frumuseți au devenit câteva colege! Frumoase, unele, dar și bune-rău altele! Am adresa câtorva de aici, vreo
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Nu mai abordase escaladarea pe această latură și, poate tocmai din acest motiv, se opri pentru câteva clipe să aprecieze cam cât a urcat pentru a ști dacă frânghia ar trebui desfăcută deja. Dotat cu toate cele necesare, de la cordele elastice, ancore și pitoni stâncă, până la mănuși speciale, ochelari, Iustin se simțea stăpân pe situație, așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
O, da! Mulțumesc, domnule doctor! Sper să fie așa..., răspunse ea, malițioasă, întorcându-se imediat către Iuliana. La revedere, doamnă! Sănătate totală vă doresc! Asemenea! Vă mulțumesc mult! îi răspunse Iulianam întorcând capul repede, la timp să-i observe mersul elastic și unduirea elegantă a coapselor bine scoase în evidență sub cordonul halatului strâns peste trupul ei subțirel. Îl fixă imediat cu privirea pe Eugen. „Nu! Nu se uită după ea... Ce mi-a venit? Dar duduia ... pentru cine își arată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
orbește și... acolo, cine? ... de ce? O, nu!... să ajung noaptea asta... urgent... lumini și frâne... zăpadă tasată... e o chestiune vitală... capitala... adresa la telefon... curelele la bocanci nu se... formațiuni glaciare vechi de... da, ajung noaptea asta și ... coarda elastică și pitonii sunt... fotografii pe telefon ... nu doresc să... lumina... lumina este orbitoare...”. Între timp, intrase neauzit și Cezar Nistorescu. S-a apropiat și a ascultat cu atenție. I-a făcut semn lui Eugen că nu înțelege, dar nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era așezată pe grinzi de lemn, care, oricât de tari, erau slăbite de vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ce așteptam? Păi, așteptam să observe și ea, să observe și pielea aia a ei, că atunci când ăla o bate, când îi prinde ca o fiară palma în ușă și strânge, că pielea, oricât ar fi de catifelată și de elastică, se strică. Umbla cu pielea stricată peste tot, de câte scatoalce, în față și la dos, căpătase și mai și susțineau amândoi că ăla o iubește. Păi, cum s-o iubească dacă o ținea atârnată de lustră cu capul în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub coadă, și pe ea. Ceasul e scos. Mărunțișul îl țin pe magnet. E în torpedou. Tijă metalică, slavă Domnului, ioc... Ia stai așa! Nu mi-a făcut cadou Măriuca, bănuțul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
farmec indiscutabil al acestui regim. Dacă intram după o tiranie milenară într-un regim de autoritate, ne idiotizam cu toții, deveneam automate oficiale, cretini balcanici. Este drept că prin democrație România s-a lăbărțat în așa măsură, că a devenit un elastic, de care întinde primul venit. A fost însă fatal să fie așa. A fost fatal ca România să nu-și creeze un sens și o chemare în lume, să rămână o țară provincială cu o cultură populară și cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lin al nopții îl trezise și, de o natură mult mai puțin sensuală decât porumbița lui, el rămăsese numai cu convingerea teoretică cumcă o iubește. El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui ușor, la care se cunoștea ca să zic elastica greutate precum se simte la pasul unui cal de rasă, când auzi în urmă-i un pas sever, regulat ca al unui soldat, și recunoscu că-i al lui Castelmare. El se opri și se-ntoarse spre partea dinspre care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]