2,305 matches
-
noaptea (1930), parțial și romanul Bărbierul regelui Midas (1931) au o scriitură de factură postsimbolistă (în linia Henri de Régnier, Marcel Schwob, Albert Samain, Huysmans, Maeterlinck), cu filoane romantice (E.A. Poe, Nerval, E.T.A. Hoffmann), care presupun o atmosferă bizară, enigmatică, exotică sau onirică, încărcată de o nostalgie fin de siècle. Fantasticul minulescian este unul conectat la viața citadină, modernă (ca la Mircea Eliade sau la Al. A. Philippide), rupând deci cu linia, mai bine reprezentată în epocă (prin Galaction sau
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
XIX-lea, demnitatea sacerdoțiului în satele românești a rămas neschimbată doar fiindcă preotul întrupa virtuțile „omului cu carte”. Biblia, citită în diferite limbi, era abecedarul tuturor școlarilor, din prima clasă primară până târziu, către anii de la Universitate, când, cu o enigmatică suficiență, studenții o abandonau. Prin urmare, cultura de masă nu este creația postmodernității, ci visul secret al oricărei religii mesianice. Creștinismul pare să fi operat o sinteză aparte între ispitele nomade ale dominației (reflectate în experiența Imperiului Bizantin) și somnolența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înrudită cu iubirea, atunci când cunoașterea privește destinul umanității - oricât de precară -, avem deja începutul unei aventuri spirituale. Un destin comuntc " Un destin comun" Printr-un consens spontan, admitem astăzi că prezentul umanității are o pe cât de evidentă, pe atât de enigmatică determinare teleologică. Fie că ne place, fie că nu, masivele migrații etnice transfrontaliere din ultimele decenii, afectând absolut toate continentele lumii, ne-au făcut dintr-odată părtași celui mai radical experiment de coabitare interetnică și intrareligioasă din istorie. Până de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fascinat din tinerețe în textul lui Silezius mai cu seamă tema „dăruirii” (Gelassenheit în original, s. 22, 39, 99), moștenită prin Tauler de la Meister Eckhart. Este de notorietate comentariul oferit de același filozof în Der Satz vom Grund cuvintelor enigmatice ale Silezianului (s. 289) care poartă titlul „Fără de ce” (Ohne warumb): „E roza făr’ de ce, dă-n floare că dă-n floare/ În seamă nu se ia, nu-ntreabă de-o vezi oare” (Die Ros’ ist ohn warumb/ sie bluehet
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat în cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de înțeles pe baza acestei viziuni. La fel, termenii ethnic și ethnicity nu înseamnă chiar ceea ce cred non-americanii care îi traduc literal, obținând în română (pentru a mă rezuma la cazul nostru) etnic, etnică, ușor de înțeles, și etnicitate, destul de enigmatic. Dar în engleză nu există un termen pentru cuvântul etnie! Se folosește, de către autori fini ca John Breuilly, cuvântul francez ethnie, dar acesta este în engleză un termen tehnic, nu e transparent pentru toți. Nici nu vreau să mă mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din natură nu ți-l inspiră cu atîta tărie. De fapt, nu vezi nimic, nici o trăsătură precisă, nici nas, nici ochi, nici urechi, nici gură, nici un fel de față - doar fruntea aceea lată ca un firmament și învrîstată cu semne enigmatice, care coboară tăcută, prevestind pieirea corăbiilor, bărcilor și oamenilor. Această frunte uimitoare nu se micșorează nici din profil, deși dac-o privești astfel măreția ei nu te impresionează chiar atîta; dar observi depresiunea orizontală, în formă de semilună, din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
descoperiri legate de importanța ochiului stâng în exprimarea emoțiilor datează din anii ’70. Și totuși, există de secole întregi o mulțime de tablouri în care partea stângă a feței este pusă în evidență în raport cu partea dreaptă. În privința farmecului, cea mai enigmatică expresie care a fost pictată vreodată este cea a Monnei Lisa din celebrul tablou al lui Leonardo da Vinci: Gioconda. Fascinația pe care o exercită poate fi înțeleasă mai ușor dacă ținem cont de descoperirile legate de rolul ochiului stâng
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
declaraseră admiratori înfocați ai romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau Eliot: Ceea ce mă frapează șe vorba de romanul The Moving Target - n.m.ț este efectul mai degrabă impenetrabil al cărții. N-ai nici un punct de care să te agăți; iată un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Raymond Chandler. Dar, mai presus de asta, am dorit să reconstituim o biografie prin ricoșeu a marelui personaj Philip Marlowe. El nu e doar figura centrală a creației lui Chandler, ci o ipostază pe cât de seducătoare, pe atât de enigmatică a umanității aflate sub neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată lume a dorinței neîmplinite, a pasiunii născute enigmatic într-o seară ploioasă, într-o casă sordidă: În drum spre centru, m-am oprit la un bar și-am băut câteva whisky-uri. Nu m-au ajutat deloc. M-au făcut doar să mă gândesc la Perucă Argintie, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exemplare. În paralel, edițiile cartonate se vând foarte bine atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie. Mediul în care e scris romanul - zona muntoasă a Californiei de Sud - va oferi un generos fundal pentru declanșarea și deznodământul acțiunii. Pitorească și enigmatică, această zonă e total diferită de peisajul chandlerian clasic. Orașul este prezent doar prin emisarii săi (polițiștii, clienții lui Marlowe și Marlowe însuși), ca forță îndepărtată și amenințătoare, pe când natura se relevă a fi un aliat, dar și o capcană
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
va putea să nu invoce, de fapt, propriile-i preferințe literare. Ei bine, The Long Goodbye face abstracție de moderația anterioară și ne introduce în micul paradis poetic în care au egal drept de cetățenie atât Philip Marlowe, cât și enigmaticul șofer al Lindei Loring. Dincolo de amuzament, de ironie, de inevitabila artificialitate, scena merită reținută ca o probă clară a intențiilor lui Chandler de a depăși sfera entertainment-ului, pentru a face saltul în lumea valorilor literare pe deplin consacrate. Episodul e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
personaje ce păreau să aparțină unor universuri distincte, Chandler propune o soluție care l-ar fi satisfăcut pe oricare dintre maeștrii povestirii polițiste britanice. În același timp, scriitorul stabilește cu cititorul său constant o sumă de dialoguri intratextuale, dintre care - enigmatic și spectaculos - e jocul celor cinci mii de dolari primiți de Marlowe de la Betty Mayfield. Este aceeași sumă pe care i-o oferise, în romanul anterior, Terry Lennox. Și de data aceasta, detectivul înapoiază banii, delimitându-se nu doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mișcat în întâlnirile cu alte culturi. Întortocheata construcție a unor opere ca Fuga lui Șefki (1927) și Maica Domnului de la mare nu le păgubește interesul: rămurișul frust și lâncezeala osmotică exprimă tehnica de explorare a zonelor sufletești mărginașe, în cadrul etnografic enigmatic datorită tocmai încâlcelilor sale surprinzătoare. Piatra și apa spiritualizate la Balcic, apa și vegetația ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru, de întuneric și iluminare, de naturist și artificial se subsumează, în această proză cu silnicie întreținută, viziunilor
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
direct, uneori dur, adevăruri tipice căsătoriilor eșuate. Gură de leu este o dramă mai apropiată, ca atmosferă și ca unghi de contemplare a personajelor, de nuvelistica scriitoarei; preocupată de dramele sufletești, investigate deseori prin întoarceri în timp, autoarea preferă ambianțele enigmatice, traversate de semne și gesturi greu de explicat. Este înfățișată viața unei femei care provoacă nenorociri celor din jur, ca urmare a unui dominant instinct distructiv. Toate aceste compuneri dramatice s-au dovedit lipsite de posteritate, autoarea neizbutind să depășească
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
pentru un anumit tip de patologie a societății românești? Vladimir Tismăneanu: Cred că trebuie plecat de la momentul 1999: sfârșitul perioadei prezidențiale a lui Emil Constantinescu, crizele de guvernare, Înlăturarea - În condiții ce rămân până astăzi mai mult sau mai puțin enigmatice - a premierului Radu Vasile, numirea pe ultima sută de metri În funcția de prim-ministru a lui Mugur Isărescu, practic, personajul politic cel mai longeviv din istoria postdecembristă a României, cu excepția lui Ion Iliescu... Mircea Mihăieș: Să-l numim personaj
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care a apărut În decembrie 1989 pe postul național. Era În uniformă și avea o pușcă automată, ca să dea sentimentul că revoluția nu poate fi răsturnată. Vladimir Tismăneanu: Exact. După aceea, a plecat În Elveția, s-a Întors... Mircea Mihăieș: Enigmatică apariție! Vladimir Tismăneanu: Enigmatică apariție, enigmatică reapariție! Am avut cu acel prilej o discuție interesantă și mi-a spus că n-ar fi rău dacă, venind la București, aș sta de vorbă cu Corneliu Vadim Tudor. Asta se Întâmpla acum
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
decembrie 1989 pe postul național. Era În uniformă și avea o pușcă automată, ca să dea sentimentul că revoluția nu poate fi răsturnată. Vladimir Tismăneanu: Exact. După aceea, a plecat În Elveția, s-a Întors... Mircea Mihăieș: Enigmatică apariție! Vladimir Tismăneanu: Enigmatică apariție, enigmatică reapariție! Am avut cu acel prilej o discuție interesantă și mi-a spus că n-ar fi rău dacă, venind la București, aș sta de vorbă cu Corneliu Vadim Tudor. Asta se Întâmpla acum vreo doi ani, deci
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe postul național. Era În uniformă și avea o pușcă automată, ca să dea sentimentul că revoluția nu poate fi răsturnată. Vladimir Tismăneanu: Exact. După aceea, a plecat În Elveția, s-a Întors... Mircea Mihăieș: Enigmatică apariție! Vladimir Tismăneanu: Enigmatică apariție, enigmatică reapariție! Am avut cu acel prilej o discuție interesantă și mi-a spus că n-ar fi rău dacă, venind la București, aș sta de vorbă cu Corneliu Vadim Tudor. Asta se Întâmpla acum vreo doi ani, deci strategia schimbării
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
utilitară. Mircea Mihăieș: Depinde cu ce formule te Îmbogățești. Vladimir Tismăneanu: Comparat cu posesorii marilor averi care s-au făcut În România, Adrian Năstase este un om modest, cel puțin pe baza informațiilor publice. Mircea Mihăieș: E un capitol foarte enigmatic, pentru că deocamdată Năstase este printre puținii demnitari din România care nu și-au declarat averea conform legii. Cu câteva săptămâni În urmă a apărut În presă o semnalizare În acest sens. Guvernul Năstase e norocos, după părerea mea, pentru că a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lectură, astfel că munca meticuloasă de a citi sau de a asculta materialele este absolut necesară pentru o înțelegere pertinentă a întrebărilor cercetării. Chiar și pentru cercetătorii cu experiență îndelungată în realizarea studiilor narative, orice text nou păstrează un aer enigmatic, e un mister viu care generează un amalgam de sentimente: tulburare, provocare și empatie. O altă trăsătură a cercetării narative se referă la locul ipotezelor în economia studiului. Cercetătorul are de obicei un subiect de studiu sau o direcție generală
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă parcă din Cântarea Cântărilor, din care autorul și citează. A. e un poet al iubirii cotropitoare, dezlănțuite, de care sunt animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de Hanul lui Mânjoală a lui I. L. Caragiale, și alternanța spirit primitiv-rafinament. Picioarele „desculțe” constituie un simbol și un laitmotiv al povestirilor, punând încă o dată în
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
risipite din biblioteca bătrânului conte Dolșanski și, neputându-le citi, oamenii le foloseau la aprinsul focului sau la răsucitul țigărilor. „Asta, chiar dacă mă rogi, n-aș putea să te învăț!“ zise el, râzând, lăsându-și degetul să alunece peste literele enigmatice. Anna zâmbi, dar cu un aer cam îndepărtat, ca și cum ar fi căutat un cuvânt uitat... În clipa aceea, în izba lor era o pace infinită. Copilul dormea, focul șuiera încetișor în sobă, fereastra acoperită toată de gheață strălucea în mii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
știință de până la Freud. Absența amintirilor (și de aici sentimentul că nu am visat) dădea, de exemplu, impresia că numai unele persoane visează. Visul nu era rezervat tuturor și deci nu putea fi considerat un obiect de analiză rațională. Aspectul enigmatic, confuz, absurd și neverosimil contribuiau și ele la discreditarea sa. Când Freud decide să studieze visele, se lovește de scepticismul, ca să nu spunem de ironiile, intelectualilor epocii. Ignorând criticile, nu numai că părintele psihanalizei insistă în studiile sale despre vise
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]