2,456 matches
-
slăbănoagă și m-am Întors ca să mă prezint, dar m-am pomenit holbându-mă la mâna ei, cu un deget Îndreptat În sus, semn că trebuia să aștept. Abia atunci am realizat că toată lumea de la masă vorbea pe un ton entuziast În același timp, deși nu păreau că vorbesc Între ei. A mai durat ceva până când am văzut că aveau cu toții căști minuscule, fără fir, În urechi. Pe atunci nu știam că peste doar câteva săptămâni aveam să mă simt complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de tare se emoționase Seamus când Îi recunoscuse numele. Era supărător, ca să mă exprim blând, că Seamus Întruchipa publicul-țintă al unchiului meu. Când am deschis ușa, Millington era cât pe ce să crape din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam mașinal pe cap, după care m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope. Fără supărare, dar aproape merită să nu mai fii lângă mine, ca să nu-l mai aud pronunțând taca-taca. Ce face iubițelul? A, te referi la iubitul meu? E de vis, am spus. —Povestește-mi, zise Penelope, Încercând să pară entuziastă. Știam că nu suportă ideea de Philip, dar fusese suficient de drăguță ca să nu-mi spună asta direct... deocamdată. —Să vedem. Totul e, cum să zic, uimitor. Mergem la petrecerile astea minunate, unde stă câteva minute de vorbă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a anulat. Am luat o cină foarte plăcută la Soho House, apoi am băut ceva lângă piscină, dar nu cred că sunt foarte obișnuiți cu petrecerile de la New York. S-au Întors deja la hotel, așa că ai scăpat. Dar sunt foarte entuziaști În legătură cu săptămâna asta! Țipa ca să acopere muzica ce răzbătea de undeva și nu-și dădea seama că, deși ea nu se auzea, eu o auzeam perfect. A, păi bine. Ăă... e bine. Dacă ești sigură... —Ești cu Philip? țipă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că și BlackBerry e tineresc, branșat, sofisticat și cool. Una peste alta, evenimentul a fost un succes absolut. Kelly a fost fericită, clientul a fost Încântat (deși ușor scandalizat și extrem de mahmur - aparent, domnul Kroner nu era obișnuit cu băutul entuziast și hotărât care caracterizase toată seara), iar fotografii au pozat, au pozat și iar au pozat absolut toate celebritățile pe care asistenții și coordonatorii noștri, care lucrau cu schimbul, Îi aruncau la propriu În fața lor. Și a mai fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi cu siguranță o poveste de dragoste lungă și fericită alături de mine. În sfârșit, degetele mele urmară comanda creierului să formeze numărul și, Înainte să Închid pentru a mia oară, Penelope răspunse. —Bună! Ce mai faci? am Întrebat, mult prea entuziast. Încă nu găsisem cuvintele potrivite și Încercam să câștig cât mai mult timp posibil. —Bette! Bună! Ce se mai aude? Și ea părea la fel de entuziastă. —Nu mare lucru. Ca de obicei, știi tu. Am hotărât să smulg pansamentul rapid; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Închid pentru a mia oară, Penelope răspunse. —Bună! Ce mai faci? am Întrebat, mult prea entuziast. Încă nu găsisem cuvintele potrivite și Încercam să câștig cât mai mult timp posibil. —Bette! Bună! Ce se mai aude? Și ea părea la fel de entuziastă. —Nu mare lucru. Ca de obicei, știi tu. Am hotărât să smulg pansamentul rapid; o singură arsură În loc de o tortură lentă și Îndelungată. Am ceva să-ți spun, Pen... Mi-o reteză În timp ce-mi formulam primele cuvinte. —Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întâmplă? Spune-mi tot! Mi-am aprins o țigară și am tras-o pe Millington În poală, pregătindu-mă să aud cât de minunat de scăldat În soare era LA-ul, dar, În mod evident, tonul lui Penelope nu era entuziast. —Ei, până acum totul e bine, spuse ea, cu grijă. —Pari nefericită. Ce se Întâmplă? — Nu știu. Oftă. California e În regulă. Plăcută, de fapt. Chiar plăcută. Dacă treci de porcăria cu licorile din plante, chiar nu e un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
descurcă bine. E un meniu americănesc destul de tipic - nu prea ai șansa să faci ceva creativ, din moment ce conceptul și meniul nu sunt negociabile, dar ar fi al meu cu totul. Sau cel puțin, al meu și al lor. Părea la fel de entuziast precum cineva care tocmai primise vestea că avea o boală venerică. Păi, sună excelent, am spus, Încercând să-mi pompez ceva entuziasm În voce. Nu te bucuri de asta? Păru să cântărească asta câteva secunde, apoi oftă. — Nu sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fim atenți la presa turcă, dar nu mă așteptam să ne pună mari probleme, iar Kamal promisese că o să-i țină departe de zonele VIP. Una peste alta, aproape toată lumea părea mulțumită de cum fuseseră aranjate lucrurile, iar grupul părea aproape entuziast când vasul a acostat În dreptul unui debarcader cu covor roșu. —O să se holbeze bărbații la noi? Îl Întrebă Elisa pe Kamal, cu ochii măriți de neliniște. —Să se holbeze la voi? Desigur, vă vor remarca frumusețea, dar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apropiat suficient ca să-i aud. De fapt, nu se contraziceau și nici măcar nu aveau un schimb de replici: amândoi erau atât de evident Îmbuibați cu cocaină Încât vorbeau spre celălalt, fiecare atât de prins de importanța propriilor idei Încât zbiera entuziast ca să-l acopere pe celălalt. Ca de obicei, fotografii și reporterii acaparaseră o măsuță doar pentru ei și păreau din nou să se Înece În alcool tare. Șase pachete goale de țigări erau Împrăștiate printre ei și de-abia mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tine. Toate de bine, sper, am spus, fără nici un dram de creativitate. Sper că vă distrați. Lucrurile ar trebui să Înceapă să se miște În curând. Au râs amândoi și s-au uitat unul la altul cu o asemenea afecțiune entuziastă Încât era imposibil să nu-i urăști. La zece petrecerea era deja În plină desfășurare. Hef ocupase cele mai vizibile două mese VIP, cu cele șase iubite ale lui și bea Jack Rabbit, un fel de combinație de Jack Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mistică a lucrurilor. A ascultat predici uluită, cu sufletul deschis, așa cum fusese cu ani în urmă în biserică, numai că acum asculta povestiri despre Frăția albă a maeștrilor din Himalaia, despre Stăpânul Lumii, Buddha, Mahachohan, Manu, Maitreya. Propovăduitorul, un englez entuziast, îmbrăcat într-o kurta albă, simplă, le povestea despre cheia misterelor pe care o dețineau adepții, obținută numai după o pregătire esoterică îndelungată și disciplină spirituală severă, o cheie care-i oferea nemurirea și șansa de a se alătura iluștrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrajă asupra publicului care nu s-a spulberat până la sfârșit. Chiar și atunci, se zice că unii au dorit ca trupa să repete imediat anumite scene. Îl întreb pe An-te-hai dacă membrii familiei imperiale erau cunoscători adevărați sau doar admiratori entuziaști. — Aș zice că majoritatea erau falși cunoscători, răspunde el, cu excepția împăratului Kang Hsi, stră-străbunicul lui Hsien Feng. Potrivit registrului, Kang Hsi supraveghea scenariile și partiturile, iar Chien Lung a supervizat scrierea a destul de multe librete. Majoritatea oamenilor, însă, vin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amândoi le convenim. Străinii numesc asemenea reguli „legi“, în linii mari un termen echivalent cu ceea ce noi numim „principii“. tsungli yamen se va ocupa de facerea legilor. Și atunci ce vrei de la mine? întreabă împăratul pe un ton nu prea entuziast. — Voi lua inițiativa dacă îmi veți acorda un fond pentru operațiuni. Oamenii mei trebuie să învețe limbi străine. Și, desigur, trebuie să angajez străini ca profesori. Străinii... — Nu pot să sufăr cuvântul „străini“! îl întrerupe împăratul. Urăsc să recunosc invadatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trezit exclamînd: "Nu-l cunosc și nici nu vreau să-l cunosc". Am citit totuși textul: era delirant. Ulterior, după lectura romanului, am gândit cu silă: iată ce ne lipsește nouă, scriitorilor români, un doctor Mayer, încăpățînat, îndîrjit, agresiv și entuziast, care să pună pe unde se duce, și să se ducă, astfel de întrebări-ciocan, cu care să nu înceteze să izbească în capetele indiferente ale opiniei europene până ce efectul nu se va fi produs chiar și pe această cale strîmbă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și ridice fețele. Câțiva ovaționau și dădeau din mâini, în vreme ce alții, pierzându-se cu firea, dansau de fericire. Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta primire pe care i-o făcea oamenii săi. Pentru Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios de neliniște, care crescu în intensitate după ce intră în Castelul Nagahama. Ardea de nerăbdare și dor, atât de tare, încât nu putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu s-a mai auzit nici măcar un foc de armă. Este o bătălie tăcută, fără lupte. — Ei bine, dacă-mi dai voie... Shonyu înaintă în genunchi, întinse o hartă și începu să-i explice, cu entuziasm, planul. Hideyoshi ascultă la fel de entuziast, încuviințând din cap, de mai multe ori. Dar expresia de pe chipul lui nu sugera că avea să se lase atras ușor, aprobând planul. — Dacă-mi dai permisiunea, îmi voi aduna tot clanul și voi ataca Okazaki. Odată ce lovim provincia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Generalii lui erau toți de aceeași părere: — Nu încape nici o îndoială. Am zdrobit voința inamicului de a lupta. — Dacă-i urmărim și atacăm, armata din apus va fi strivită complet și marea victorie ne va aparține cu siguranță! Cu toții susțineau entuziast atacul și cereau comanda, dar Ieyasu nu părea deloc încântat. Refuză cu strictețe să le permită urmărirea. Știa că un om ca Hideyoshi nu-și retrăgea o armată atât de mare fără motiv. Mai știa și că, deși avea forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să le rescriu/retraduc, să le critic și să le laud în cadrul unui Curs special cu tematică potrivită; văd aici un început și o continuare a unei activități remarcabile, subîntinsa de arcul abia susținut de coardă tensionată a unei personalități entuziaste, complexe și dăruite meșteșugului. ȘTEFAN AVĂDANEI Dincoace de oglind= William Shakespeare Sonetul XVIII C-o zi de vară să te-asemui dar? Mai dulce-ai firea, măi cumpătata: De vînt în mai se scutur muguri iar, Și viața verii-i
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Mike? —Ba știu, a răspuns Sadie zâmbind. îZâmbind! Eu l-aș fi pocnit!) —Sadie nu știe decât să gătească și nici asta nu-i iese cum trebuie, a zis Mike arătând spre mâncarea din farfurii în timp ce un cor de voci entuziaste îi țineau isonul. Ești o tipă de rahat, Sadie! a strigat cineva din capătul camerei. Da, nu ești bună de nimic, a urlat un tânăr care nu arăta mai în vârstă de paisprezece ani. Cum de putea fi alcoolic? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un „i“ în coadă. Vrăjită, i-am urmărit gura frumoasă, cu o formă așa de stranie, care rotunjea întrebările absolut obișnuite pe care mi le punea. De unde eram, câți ani aveam etc. etc. Dar răspunsurile mele erau cu mult mai entuziaste decât acelea pe care le dădusem în timpul conversațiilor similare pe care le avusesem mai devreme. î„Da, haha, e un oraș foarte frumos. Nu, găsești aproape toate lucrurile pe care le găsești și aici. Mai puțin Kerrygold, hahaha.“) Chris mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi avut oarecari rețineri să prestez o felație, dacă de aia mă adusese acolo sus - nu mă simțeam chiar atât de vinovată - eram gata să bag capul pe ușă și să-l complimentez entuziast pentru aspectul camerei. Dar aproape că nu mi-a venit să-mi cred ochilor! încăperea arăta de parcă s-ar fi lansat un concurs ca să vadă câte paturi puteau să încapă într-o singură cameră. Locul era înțesat de paturi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu turna apă rece zicând „Asta nu-i nimic. Deseori, eu mă trezeam și nu știam dacă sunt viu sau mort“. Chestie pe care ar fi avut tot dreptul s-o spună. în schimb, se băteau între ei aruncând sugestii entuziaste. De genul: să se interneze la Cloisters, era loc pentru o femeie, în camera pe care Nancy și Misty o împărțeau era un pat liber... Dacă n-ai altă soluție, poți oricând să împarți patul cu mine, i-a propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu la fel de puțin succes. Gânduri, întrebări, răspunsuri irelevante și dialoguri imaginare îi năpădeau mintea. încercă să numere oi, dar se trezi că se gândește la Eva. Draga de Eva, afurisita de Eva, vesela și energica de Eva, Eva cea inevitabil entuziastă. Ca și el, și Eva căutase Absolutul, Adevărul Veșnic care s-o salveze de bătaia de cap pe care o impunea nevoia de a judeca mereu singură lucrurile. îl căutase la cursul de olărit, la cel de meditație transcendentală, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]