1,343 matches
-
cu cea a textelor dialogale-conversaționale: găsim secvențe fatice de introducere și încheiere, pe de o parte, și segmente tranzacționale care formează corpul scrisorii, pe de altă parte. Vom distinge deci, foarte simplu, următorul plan de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin dezvoltate, părțile unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
două rînduri exclamative (Patria noastră [...] pentru a o salva!) formează o perorație <4> și în sfîrșit, Trăiască Franța! din final poate fi considerată o clauzulă <5>, urmată de semnătură și de adăugarea indicației de loc <1>. Amestecul planurilor retorice și epistolare confirmă extrema structurare a lui T63. Un sonet de Baudelaire: "Parfum exotique" Ca să dăm un alt exemplu de plan convențional, să examinăm un sonet de tip petrarchist din Florile răului. Compus din două catrene cu rime identice (A+b) și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în presă etc.), interviul și teatrul pot fi considerate genuri conversaționale (tip secvențial-cadru dialogal de inserție), iar ghidul turistic ca gen cu dominantă descriptivă (tip secvențial-cadru descriptiv de inserție). Aceste fapte de dominantă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Faptul este adevărat pentru genul batjocurii sau al insultei rituale în "Ta mère..." (" ...[pe]Mă-ta...) studiate în Adam 1999 (pp. 157-173), pentru genurile sfatului și al incitării la acțiune (instrucțiuni, schițe de montaj, ghiduri de drumeții etc.), pentru genul epistolar: scrisoare de refuz la cereri de angajare, notificări de efectuare a unei plăți, dar și declarații de dragoste etc. Odată cu problema macro-actelor de discurs, ajungem din nou la ceea ce am spus în capitolul 1 și, în special, la ceea ce constituie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Adam 1994: 211-214 (n.tr.). 9 Pentru un studiu al acestui final de discurs, centrat pe povestire, vezi Adam 1994: 255-271 8. 110Pentru un studiu sistematic al planurilor de texte ale anumitor genuri, trimit la Adam 2001 și, în legătură cu genurile epistolare, la Adam 1998. 1 11 2 212Pentru o analiză detaliată a structurării periodice și secvențiale a acestui poem, vezi Adam 2002: 8-11. 3 13 4 514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de a ști "ce nestrămutată hotărâre a luat Piciul"; conversaționale: scrisoarea fratelui Piciului face parte din acest tip de secvență. Cu siguranță, pare ciudat să considerăm acest tip de discurs ca fiind o "conversație" dacă lipsește co-enunțătorul. A priori, cadrul epistolar poate cuprinde orice tip de secvență: de exemplu, nimeni nu ne oprește să trimitem o scrisoare concepută la perfect simplu. Dar genul epistolar se încadrează în registrul conversației, așa cum reiese și de aici: perechea eu-tu permite apariția vocativelor ("mult
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ciudat să considerăm acest tip de discurs ca fiind o "conversație" dacă lipsește co-enunțătorul. A priori, cadrul epistolar poate cuprinde orice tip de secvență: de exemplu, nimeni nu ne oprește să trimitem o scrisoare concepută la perfect simplu. Dar genul epistolar se încadrează în registrul conversației, așa cum reiese și de aici: perechea eu-tu permite apariția vocativelor ("mult iubitul meu Jacques"), a injoncțiunilor ("iartă-mi"), a deicticelor raportate la situația de enunțare ("timpuri" verbale, "scrisoarea aceasta"...). O analiză mai atentă arată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
VII. 1. Relațiile cu intelectualitatea din exil din perspectiva Securității Că Steinhardt se afla în relații foarte bune cu majoritatea intelectualilor români aflați în exil e deja un truism. Cu acribia și curajul care-l caracterizau avea un susținut schimb epistolar, dar și de colete cu cărți cu majoritatea prietenilor săi aflați în afara granițelor, sfidând și înșelând vigilența Securității. Mărturie a acestui intens schimb epistolar și de colete stau volumul publicat la Humanitas în 2000, Dumnezeu în care spui că nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
exil e deja un truism. Cu acribia și curajul care-l caracterizau avea un susținut schimb epistolar, dar și de colete cu cărți cu majoritatea prietenilor săi aflați în afara granițelor, sfidând și înșelând vigilența Securității. Mărturie a acestui intens schimb epistolar și de colete stau volumul publicat la Humanitas în 2000, Dumnezeu în care spui că nu crezi...(ce cuprinde corespondența sa cu V. Ierunca), volumul cu caracter memorialistic al lui M. Lovinescu, La apa Vavilonului, dar și volumele Caietele de la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
i-a interzis acest lucru; poate să primească medicamente de la ei; să fie mai discreți și să nu-l mai popularizeze la postul de radio "Europa Liberă"". Așa cum am scris și mai sus, Steinhardt nu renunță în totalitate la schimbul epistolar și nici la cel de colete cu cei aflați în exil, doar că trimitea fel și fel de mesaje care să potolească, dacă nu chiar să adoarmă, acest monstru care se chema Securitate. Dovadă în acest sens stă Nota privind
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
său, preotul Haralambie Vasilache, mort în Penitenciarul Gherla când se afla încă deținut acolo, Nicu Steinhardt". S-ar putea ca astfel de precizări să nu-i fost de folos lui Steinhardt, care oricum era hărțuit de Securitate pentru schimbul său epistolar cu românii din afara țării. Tot atât de adevărat e însă că într-o Notă din 20 decembrie 1970 (documentul 24), încearcă să-și protejeze finul, scriind: "Nu manifestă interes pentru discuțiile politice, pe care le evită din cauza incompetenței sale în domeniu, continuă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de...sunt un fel de jurnale clinice ale lui Steinhardt. Se știe că Steinhardt avea o sănătate fragilă. Era un client al policlinicilor și al spitalelor. Cozmescu vorbește despre acestea. Vorbește, însă, și despre vizitele la Paris și despre schimburile epistolare, care interesau foarte mult Securitatea. Apropo de chestia aceasta, dacă Steinhardt a știut și, dacă a știut, dacă i-a iertat? Eu cred că da. Steinhardt poate să înțeleagă că oamenii sunt diferiți, că unii pot să cedeze, alții nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Steinhardt care îl toarnă pe acesta la Securitate, nuanțele aduse de către George Ardeleanu dovedind un asiduu cercetător al Arhivei CNSAS. Un adevărat elogiu îi este adus de cercetător lui Steinhardt în momentul în care e luat în discuție schimbul epistolar și de colete al acestuia cu intelectualii români aflați în exil, subliniindu-se că datorită acestui schimb s-a realizat "un canon alternativ al literaturii române postbelice, canon alternativ la cel oficial". Că George Ardelanu nu cade în hagiografie (el
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că "lectura corespondențelor poate contribui la ieșirea literaturii din solipsism, tocmai pentru că obligă la mișcarea repetată între
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
după expresia autorului), în frigul unei garsoniere, singur, în fața foii albe, stă scriitorul care-și pregătește, atâta cât mai poate, posteritatea. De aici nota particulară, gravă a jurnalului, mai greu de găsit în spațiul teatral al corespondenței autocenzurate. Abia în epistolar vedem cum arătau hainele de "bufon regal" ale lui Ion D. Sîrbu, omul care își ascunde propria durere, care ironizează și se ironizează, spre amuzamentul adresantului. Scrisorile sale excelează (cum constată și cei ce le primesc) și din punct de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sinceră, având ca substanță existența, în toate aspectele ei majore sau mărunte, esențiale însă pentru înțelegerea situării omului în lume. Scrisorile către Deliu Petroiu, publicate în volumul Iarna bolnavă de cancer, ilustrează, cum observa Cornel Ungureanu (îngrijitorul ediției), față de "romanul epistolar" I. Negoițescu - Radu Stanca, o "altă față a Cercului Literar"5. În corespondența aceasta nu mai întâlnim freneticele dezbateri de idei pe tema creației, ci relatarea întâmplărilor mărunte, a grijilor cotidiene, cu obsesia zilei de mâine. Sîrbu își îndeamnă prietenul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Viorica Guy Marica, Virgil Nemoianu, Mariana Șora ș.a.), adunate în volumele Iarna bolnavă de cancer, Printr-un tunel, Scrisori către bunul Dumnezeu, Traversarea cortinei, și altele 15, publicate în diverse reviste, îl consacră pe autor ca adevărat maestru al genului epistolar, cum în literatura noastră nu se află mulți. Corespondența aceasta (pe care Sîrbu o vedea ca pe un corpus unitar, purtând titlul sugestiv Scrisori către bunul Dumnezeu) conține aceleași idei obsedante, în jurul cărora se cristalizează și opera sa literară, aceleași
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai dense în reflecții politice, istorice, filosofice, filologice, mai consistent eseistice. Eseul nu lipsește nici din scrisori (corespondența lui Sîrbu e una de idei, dar de idei "suferite", trăite), fapt remarcat de Virgil Nemoianu, care identifică în structura acestor texte epistolare, de o uimitoare "coerență și unitate interioară", o formă aparte a genului, și anume eseul conversațional, ce lasă o puternică impresie de oralitate. Criticul consideră acest "teritoriu literar intermediar" emblematic pentru personalitatea creatoare a lui Ion D. Sîrbu, "erudiția și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi vizează, în epistolar, îndeosebi pe colegii din Cercul Literar, care o practicau ei înșiși, în diferite forme. Ținte ale ironiei lui Sîrbu sunt, pe rând, Doinaș, Negoițescu, Balotă și Regman, pentru a cita doar pe cei mai marcanți membri ai grupării. Scriitorul nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în diferite forme. Ținte ale ironiei lui Sîrbu sunt, pe rând, Doinaș, Negoițescu, Balotă și Regman, pentru a cita doar pe cei mai marcanți membri ai grupării. Scriitorul nu se cruță însă nici pe sine, notațiile autoironice fiind frecvente în epistolar. Iată un remarcabil autoportret caricatural: "Ai fi, îmi spune Lizi, un fel de scriitor nenorocit ce debutezi mereu (fără succes), un socialist fără ideologie și program, un creștin fără confesiune, un filosof fără sistemă și memorie, un semicetățean tolerat, transilvan
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cei din țară, căci nici unii, nici ceilalți nu-i prea apreciază literatura. Este exasperat de tăcerea epistolară a lui Ion Negoițescu, amicul neastâmpărat din studenție, cu care legase corespondență după călătoria în Occident. Cauze nedeslușite conduc și la întreruperea dialogului epistolar cu Virgil Nemoianu. În ultimii ani ai vieții, rămânând tot mai singur, le scrie Marianei Șora, "scumpă și iubită fantasmă bovarică"35, sau Vioricăi Guy Marica, cunoscută doar vag, în tinerețe, la ședințele Cercului Literar. Moartea Etei Boeriu îl afectează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în linii mari, materia epistolarului lui Ion D. Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei de interpretare pentru propria operă, explicând unele intenții artistice, clarificând altele, dezvăluind detalii prețioase privind geneza unor texte ș.a.m.d. Din fragmentele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
texte ș.a.m.d. Din fragmentele acestea cu funcție metatextuală se desprind trăsăturile definitorii ale unei poetici sui generis (în fapt, ale mai multor "poetici": o poetică a nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu rol de mise en abyme, ilustrând viziunea autorului atât asupra genului ca atare, cât și asupra propriilor texte epistolare: "Va trebui să trecem la a scrie scrisori, Erasmus a scris 40
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu rol de mise en abyme, ilustrând viziunea autorului atât asupra genului ca atare, cât și asupra propriilor texte epistolare: "Va trebui să trecem la a scrie scrisori, Erasmus a scris 40.000, limba latină și lipsa telefonului au fost cauza fantasticei renașteri în epoca luminilor. Consider scrisorile mele (...) un nobil fel al meu de a mă odihni, între două
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
serioase; nu e exclus ca aceste pagini, scrise în pauza mare, să rămână (...) unicul substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie modificate, recontextualizate. De-ar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]