1,095 matches
-
în avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc. În 10 - 20% din cazuri, endometritele acute pot evolua cu bacteriemie. Endometritele cronice (asociate cu endocervicite și salpingite) pot fi determinate de C. trachomatis (prin propagare ascendentă) sau Mycobacterium tuberculosis (pe cale hematogena). Inflamația epiteliului endotubar sau a trompei în general (salpingita) poate fi produsă de: Deoarece localizarea anatomica precisă a infecției este greu de stabilit, se utilizează denumirea de boală inflamatorie pelvină. Prescott, L.M., Harley, J.P., Klein, D.A., 2003. Microbiologie. De Boeck (ed)
Flora genitală normală () [Corola-website/Science/317297_a_318626]
-
și glandelor digestive anexe, celule epiteliale intestinale descuamate, leucocite, apă. La omul matur sănătos, materiile fecale conțin floră microbiană în proporție de 50%, resturi alimentare nedigerate sau neabsorbite, produși de excreție și secreție intestinală, biliară și pancreatică, celule descuamate din epiteliul digestiv, leucocite, apă etc. Culoarea maro a fecalelor este dată de pigmenții biliari care, sub acțiunea florei bacteriene din intestinul gros, sunt transformați în urobilinogen și stercobilinogen. Prin oxidare, aceștia se transformă în urobilină, respectiv stercobilină. Produșii de putrefacție intestinală
Excrement () [Corola-website/Science/317454_a_318783]
-
de miere. Cura durează minimum trei luni și are efecte de dezintoxicare a organismului foarte puternice. În plus, anumite substanțe conținute de oțetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare și împiedică procesele de îmbătrânire și de degenerare a cartilajelor și epiteliilor. Oțetul de fermentație se obține după natura materiei prime folosite: din vinul natural alterat; din malț, plămada de malț supusă fermentației alcoolice, din fructe, când este preparat din mustul de fructe; din alcool etilic obținut din industria vinului. În prezent
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
LCR prin absorbția și a altor substanțe, de exemplu: un metabolit al serotoninei, acid 5-hidroxiindolacetic. Secreția Na+ din plasma in LCR este un proces format din două etape. Pompa Na+/K+ în cazul plexurilor coroide este localizată diferit față de alte epitelii, aflându-se în porțiunea apicală, aceasta, în prima etapă scoate Na+ din celulă în LCR. Acest proces este unul activ care generează un gradient de-a lungul membranei bazolaterale, favorizând în a doua etapă intrarea Na+ prin porțiunea bazolaterală printr-
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
Unele persoane pot avea în același timp ambele versiuni simptomatice. Dacă există durere, afecțiunea este cel mai probabil o fisură anală sau un hemoroid extern și nu unul intern. Hemoroizii interni sunt cei de deasupra liniei pectinee. Sunt acoperiți de epiteliu columnar care nu conține receptori de durere. Aceștia au fost clasificați în 1985 în patru clase, pe baza gradului de prolaps. Hemoroizii externi sunt cei de sub linia pectineală sau creasta pectinee. Aceștia sunt acoperiți proximal de țesut anal și distal
Hemoroid () [Corola-website/Science/322034_a_323363]
-
8 zile înainte de a trece din nou în lumenul intestinal. Apoi, larva coboară în cec unde ea se transformă în vierme adult după fazele finale de dezvoltare. În cec viermele penetrează celule din baza criptelor Lieberkühn și se fixează sub epiteliu și în straturile superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilată anterioară și săpă un tunel în interiorul epiteliului cu ajutorul unui stilet situat la nivelul cavității bucale și al enzimelor citolitice. În procesul de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
se transformă în vierme adult după fazele finale de dezvoltare. În cec viermele penetrează celule din baza criptelor Lieberkühn și se fixează sub epiteliu și în straturile superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilată anterioară și săpă un tunel în interiorul epiteliului cu ajutorul unui stilet situat la nivelul cavității bucale și al enzimelor citolitice. În procesul de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară din epiteliu și proeminează în lumenul intestinal, facilitând copulația și ponta. Extremitatea anterioară subțire rămâne înglobată în
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
în straturile superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilată anterioară și săpă un tunel în interiorul epiteliului cu ajutorul unui stilet situat la nivelul cavității bucale și al enzimelor citolitice. În procesul de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară din epiteliu și proeminează în lumenul intestinal, facilitând copulația și ponta. Extremitatea anterioară subțire rămâne înglobată în mucoasa intestinului, și viermele în esență este un parazit tisular. Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite, leucocite și alte
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară din epiteliu și proeminează în lumenul intestinal, facilitând copulația și ponta. Extremitatea anterioară subțire rămâne înglobată în mucoasa intestinului, și viermele în esență este un parazit tisular. Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite, leucocite și alte celule atunci când ei reușesc să penetreze sub membrana bazală. Paraziții pot supraviețui în organismul uman mai mulți ani. "T. trichiura" se transmite indirect. Contaminarea umană se face prin ingestia ouălor
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
penetrarea viermilor adulți în mucoasa intestinală antrenează o inflamație, cu o infiltrarea limfoplasmocitară și eozinofilică, iar în unele cazuri apar și focare necrotice și hemoragice cu sufuziuni hemoragice. Aceste modificări nu depășesc de obicei musculara mucoasei Viermii se hrănesc cu epiteliu intestinal, dar pot de asemenea ingera eritrocite (hematofagie), leucocite și alte celule atunci când ei reușesc să penetreze sub membrana bazală. Tricocefalii consumă aproximativ 0,005 ml de sânge pe zi pentru fiecare parazit, ceea ce înseamnă de 50 de ori mai
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
în metabolismul fierului. Gena mecanică și leziunile mecanice a mucoasei diminuează resorbția apoasă la nivelul colonului; pe de altă parte, iritarea terminațiilor nervoase poate provoca un hiperperistaltism intestinal, și va fi responsabilă de un prolaps rectal, patognomonic pentru tricocefaloză. Lezarea epiteliului mucoasei intestinale poate crea porți de intrare pentru bacterii ("Shigella") și protozoare intestinale ("Entamoeba histolytica"), care provoacă ulcerații. Infestarea cu "Trichuris trichiura" poate exacerba colita cauzată de infecția cu "Campylobacter jejuni". Infecția cu "Trichuris trichiura" antrenează o reacție de sensibilizare
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
se transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
își completează respirația înghițind din când în când aer din atmosferă, pe care-l trece în vezica înotătoare, puternic vascularizată și foarte mare, ocupând aproape întreaga cavitate generală; apoi, aerul este eliminat pe sub opercul. Vezica înotătoare este acoperită de un epiteliu respirator plin de capilare care asigură respirație accesorie cu aer. Sistemului circulator sanguin al țigănușului este caracteristic deoarece sângele curge din vezica înotătoare direct în sinusul venos și nu în vena portă ca la alți teleosteeni. Acest lucru subliniază funcția
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a puietului. Au corpul alungit. Extremitatea anterioară, lipsită de ventuze, este despicată în "doi lobi" ascuțiți, între care se găsește gura. Se prinde și stă fixat pe gazdă cu ajutorul a două "organe cefalice adezive", pe
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
de melanocitele din iris. Culorile sclipitoare ale ochilor unor numeroase specii de păsări sunt în general determinate de alți pigmenți, precum sunt pteridinele, purinele și carotenoidele. Trei elemente principale din interiorul irisului contribuie la culoarea sa: conținutul în melanină a epiteliului pigmentar al irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
sunt pteridinele, purinele și carotenoidele. Trei elemente principale din interiorul irisului contribuie la culoarea sa: conținutul în melanină a epiteliului pigmentar al irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este absorbită de epiteliul pigmentar. este un caracter ereditar influențat de mai multe gene. Există două gene majore și altele minore care
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
irisului, conținutul în melanină al stromei irisului și densitatea celulară a stromei irisului. În ochii de orice culoare, epiteliul pigmentar al irisului conține pigmentul negru denumit eumelanină. Densitatea celulară din interiorul stromei afectează cantitatea de lumină care este absorbită de epiteliul pigmentar. este un caracter ereditar influențat de mai multe gene. Există două gene majore și altele minore care permit să se explice variația cromatică a ochilor la ființa umană. În prezent, la ființa umană, se cunosc mai mulți loci asociați
Culoarea ochilor () [Corola-website/Science/334140_a_335469]
-
unde stă adăpostit. Dinții bradipodidelor sunt reprezentați numai prin 5 măsele simple pe falca superioară și 4-5 pe falca inferioară; măsele sparg gingia înainte de naștere. Stomacul este format din mai multe camere, dintre care cele anterioare sunt căptușite cu un epiteliu stratificat și cornificat. Mamelele au o poziție pectorală. Emisferele cerebrale a bradipodidelor sunt mici, cu circumvoluții puține și inteligența lor este redusă. Trăiesc izolate, dar pot comunica între ei prin țipete speciale, ascuțite; în același timp emit și niște ultrasunete
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
susceptibile de a se agrava după oprirea tratamentului. Aceasta se traduce prin semne vizuale ca fotofobia, fulgere luminoase și diminuarea acuității vizuale. Studiul fundului de ochi scoate la iveală o pigmentație în inelul perimacular și angiografia arată o zonă de epiteliu retinian cu scăpări pigmentare. Câmpul vizual, vederea în culori, electroretinograma cât și electro-oculograma sunt, prin urmare, false. Însă, în realitate, nu există examene complementare perfect fiabile. Testele cele mai utilizate sunt studiul fundului de ochi și al câmpului vizual. Pentru
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
severe. Hialinoza glomerulilor aflați subcapsular are loc în 80% din cazuri. Leziunile vasculare constau în hialinoză și se întâlnesc în 80% din cazuri. În zona juxtamedulară, unde leziunile interstițiale sunt mai mici, apar îngroșări ale membranei bazale tubulare și glomerulare, epiteliu tubular turtit sau hiperplazia unor tubi. Unii glomeruli conțin un material PAS-pozitiv. În faze tardive, cu atrofie renală importantă, materialul hialin care înlocuiește structurile renale dă o reacție pozitivă pentru amiloid (cu tioflavină ST) și fluorescență a membranei bazale, a
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]