1,461 matches
-
lege uneori dramatică, tragică a eredității, să știți că există o lege a eredității spirituale: ereditatea prin suflet. Noi știm, prin credința noastră, că sufletul unui nou-născut se naște din sufletul părinților lui, al celor doi părinți. Deci moștenește prin ereditate, prin legile geneticii, toate acele gene, moștenește cromozomi și moștenește toată încărcătura, tot codul genetic, cum se numește în limbajul mai nou, modern, însă odată cu acestea moștenește și un anumit cod genetic în ordinea spirituală, în ordinea sufletului. In acest
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
sufletului. In acest cod genetic intră și păcatul originar. De aceea noi, creștinii, cultivăm botezul, toți creștinii, indiferent de confesiune, pentru că botezul nu este altceva decât aducerea ființei umane, care încă se află sub păcatul originar, de sub legile implacabile ale eredității, este botezat în numele Sfintei Treimi și este invitat să se împreune cu Hristos, cel care a eliminat prin jertfa sa păcatul ereditar din lume, dar care trebuie repetat. Deci pe lângă mântuirea obiectivă — cum se numește în limbajul teologic — adusă de
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
se face că figura detectivului singuratic, marginal, necorupt și seducător devine un asset la care n-a renunțat niciunul din cei care au continuat să scrie în tradiția Hammett- Chandler sau chiar împotriva acestei tradiții. Philip Marlowe poartă, așadar, dubla ereditate a unui tânăr descins din necunoscut, dar care se vede imediat înconjurat de nepoți care-i imită cele mai neînsemnate gesturi, preluându-i limbajul și obsesiile. Chiar masculinitatea sa este una problematică, de vreme ce e doar oglinda în care se reflectă
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
fost dictată de respectul pe care îl port peticului. Mă tulbură să văd cum din petice se compune un întreg. Există, cred, o memorie a peticului pe care el o actualizează ori de cîte ori îl folosești, un fel de ereditate semantică. în cazul particular al articolelor la care am recurs știu precis că ele au pretins o mobilizare mai mare decît o cere scrierea cîtorva pagini obișnuite. Este motivul pentru care consider că aceste texte sînt . Ele au fost scrise
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
pentru a pune accentul, firește, pe Rău (căci o mediere reală între cei doi poli ai moralei nu e cu putință, orice încercare de compromis ducînd la succesul Răului). Determinismele tainiene, metoda experimentală a fiziologului Claude Bernard, teoriile privitoare la ereditate propuse de Prosper Lucas conduc la o viziune sumbră, în care instinctualitatea, brutalitatea, maladia, degenerescența joacă rol de soliști. Indiscutabil, Hortensia Papadat-Bengescu i-a citit pe frații Goncourt, pe Zola, Maupassant, Daudet, Octave Mirbeau, Henry Necque, ca și pe precursorul
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
artei moderne... Nietzsche definea Răul ca fiind "o rămășiță învechită din ceea ce era găsit bun odinioară - atavismul unui ideal îmbătrînit". Astfel ne putem explica interesul susținut al autoarei Logodnicului pentru încălcările eugeniei, pentru exemplarele umane tarate ca urmare a unei eredități nefavorabile. Nu este oare aceasta o răsfrîngere a păcatului originar? Transcendența exclusă se răzbună parcă, modelînd teze medicale și aducînd în scenă eroii meniți a le proba: "Statutul de bastard, rod al păcatului, al legăturii nelegiuite sau al plăcerii interzise
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
operei chineze, de exemplu. Dar se dovedește că acest gând e de fapt o prejudecată. Dacă în domeniul compoziției, într-adevăr, moștenirea chineză răsună evident în partituri de Tan Dun, Qigang Chen sau Xiaogang Ye, în interpretarea muzicilor clasico-romantice europene ereditatea pare (sau trebuie?) a fi ștearsă. Îl ascultasem în înregistrări pe un mare pianist al momentului, Lang Lang. Am avut acum ocazia să-l văd la Filarmonica din Berlin pe tânărul de 24 de ani Yundi Li, câștigător al prestigiosului
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
seamă! - în avangarda bătăliei pentru înfrângerea Securității. Mă număr între cei care cred că există un Drum al Damascului. Cred că oamenii se pot schimba radical. Nu împărtășesc ideea că o dată ștampilat cu o ideologie, cu o meteahnă, cu o ereditate nu poți scăpa de ele. Cum au trecut abia câteva luni de când același domn Liviu Turcu lansa nemernicia unui pact financiar între H.-R. Patapievici și Vladimir Tismăneanu, constat, plin de regret, că Turcu nu se califică pentru o atare
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
mărturiilor contemporanilor, are ca nucleu de emergență conceptul de popor, cuvânt cu intonație mistică în epocă: fiu de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
au cu înșelăciunea au cu numele să ni-l răpească din mâinile noastre - atunce mai bine, mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinții noștri cu acea mângâiere, că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba românească”. Convingerea în trăinicia națiunii române e exprimată plastic: „Românul ca națiune e un copac îndoit, dar nu rupt!... De român ca națiune zic, nu de
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
agresează la fel de puternic. Iată cum sună un poem numit "Punct și virgulă": "Anotimpurile mele/ se iubesc/ cu ale tale.// Nouă, doar ideile ni se iubesc,/ trupurile nu ne cedează.// Ceea ce nu trăiesc,/ te refuză./ Iubeste-mă!/ Voi sta la baza eredității/ poemului-ridat." În fine, un exemplu de rară simbioza (indezirabila) cu autoarea și volumul ei ni-l oferă prefață extrem-laudativă a Valentinei Bobina, făcută să mascheze, printr-un exces de exclamații și cuvinte scrise cu majuscula, vidul ideatic sau comentariile banale
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
de propus în legătură cu Eliade - poate doar rectificarea frisonată a unei atitudini amicale din viața reală care, ne informează și în această privință omniscientul Ravelstein, i-ar fi slujit lui Grielescu (Eliade) ca alibi politic și ideologic la Chicago, dată fiind ereditatea iudaică a lui Chick, respectiv a lui Bellow. În genere, începând cu etalarea unor cunoștințe filosofice, istorice, economice, antropologice, biografice etc., uneori adecvate, dar alteori emfatice și desperecheate, și sfârșind cu aceste trimiteri pasager futile la Eliade (și, la un
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
opun proiectului de construire a armoniei în temeiul cuplului conceptual Peuple - Nation” (p. 24). În viziunea lui Jules Michelet le Peuple devine fondatorul lui la Nation. Comentează Victor Neumann: „Devine Națiune acel Peuple care combină într-o manieră originală hazardul eredității și geografia. În consecință, la Nation este rezultatul efortului făcut de le Peuple. Prima condiție ca le Peuple să simbolizeze Națiunea este ca oamenii care se asociază să primească protecție egală în orice moment.” (p. 22) Condițiile istorice diferite au
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
tratat al profesorului Solomon Marcus este el însuși un amestec bine dozat de ludic și grav, de informație, creativitate și amuzament. Homo ludens este privit în cîteva dintre ipostazele sale principale. De la jocurile hazardului la jocul de șah, de la jocurile eredității la jocurile sportive (fotbalul și tenisul), totul este pus "sub lupă" și transformat în învățătură ușor asimilabilă. Binecunoscut pentru modul convingător în care a prezentat întotdeauna apropierea dintre literatură și matematică, domenii pe care prejudecata comună le desparte, Solomon Marcus
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
ductus obliquus despre care vorbește atît de subtil Leo Strauss în cartea sa Persecution and the Art of Writing. Analogia nu trebuie însă dusă prea departe. Tînărul Mann își scria romanul declinului unei familii burgheze plecînd de la teoria naturalistă a eredității și de la ciclul Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola pentru a ajunge la o teorie implicită a unei eredități culturale contradictorii și la ficțiunea realistă și totodată simbolistă, cu leitmotive wagneriene (tema morții) și cu accente autobiografice. Scria în libertate
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Analogia nu trebuie însă dusă prea departe. Tînărul Mann își scria romanul declinului unei familii burgheze plecînd de la teoria naturalistă a eredității și de la ciclul Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola pentru a ajunge la o teorie implicită a unei eredități culturale contradictorii și la ficțiunea realistă și totodată simbolistă, cu leitmotive wagneriene (tema morții) și cu accente autobiografice. Scria în libertate, în perioada de pace europeană prelungită dintre 1871 și 1914, care a fost numită "la belle époque ". Tînărul Alexandru
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
începe acțiunea romanului, surprizele ținându-se lanț. Astfel, Ștefan Itu va recunoaște în noua locatară pe Sanda, fosta lui colegă de liceu de care fusese îndrăgostit fără speranță, confesiunea ei târzie confirmându-i firea egocentrică și bilanțul aventuros al unei eredități. Se conturează deci romanul de familie în care Paul Eugen Banciu și-a mai încercat talentul, cu rezultate notabile (vezi romanele Remora, 1998, și Marii fericiți, 2000). Fapt e că reîntruparea frumuseții glorioase a Sandei, nu alta decât fiica ei
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
unei familii la Sibiu, a unui viitor, la care, de fapt, nici nu îndrăznise să spere. Frumoasa lui iubită, aparent iresponsabilă, evoluase între timp, înrâurită de probele etice date cu prețul vieții chiar de partenerul ei providențial. Ea se sustrage eredității materne de curtezană, reușind astfel să realizeze și să regizeze happy-end-ul romanului și totodată al vieții protagonistului. Paul Eugen Banciu, Somonul roșu, roman, Editura Hestia, 2004
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
viața practică", pusă în legătură, mai ales în operele de tinerețe, cu romantismul și cu moartea. Dar muzica este omniprezentă în opera lui Thoms Mann nu numai ca agent al (inevitabilei) distrugeri în viața personajelor, care oscilează de altfel prin ereditate între Nord și Sud, dar și ca principiu de organizare a textului însuși, ca muzicalitate. "Muzica rămîne pentru el o temă permanentă, un obiect de meditație, dar și un principiu estetic călăuzitor. Nu întîmplător vorbește scriitorul, la scurt timp după
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
de Vere are, de altfel, și meteahna, cvasi-vulgară, de-a "roși ș?ț sub sulimanuri", - neajuns de care gentelman-ul Pantazi, în ciuda faptului că e epiforetic, că "lăcrimează" lesne, e străin. Genealogia sa e, de altminteri, nu mai puțin sinistră decât ereditatea încărcată a lui Pașadia Măgureanu, - străbunii domnișorului Pantazi înșiruindu-se, cu capetele-n mâini, ca într-o dantescă theorie, în "vechi" (,grecești") "icoane", "pe fund de aur roșu"... Și e aproape sigur că, aici, roșul fondului portretelor votive (sau de
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al visului, al tainei, al tristei nebunii a regelui Lear, pierzân-du-și conexiunile, ereditatea și reperele, poetul înaintează invincibil (anabasis), sfidând parcă cioranianul inconvenient de a se fi născut, "pe această cale mortală/ de dragoste și ură și păcate". În ciuda unor obscurități de exprimare, a unor ostentații bacoviene, a unor forme verbale folosite inadecvat
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
prezentate spre publicare aduceau așa de puțin, prin 1956, cu ce propunea pagina literară a vremii, încât redactorii amuțeau, cedând numai fiindcă intuiau că diferența nu venea dintr-o provocare, ci din adâncul unei structuri. O înțelepciune milenară, dar al eredității, se placa la Petre Stoica pe o continuă ciocnire cu realitatea, cu cotidianul. Drept care acesta a fost luat în evidență de timpuriu de poet. împrejurarea că insul își caută fața în acele prezențe care-și păstrează forma, obiectele, umilele lucruri
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
și Pompiliu Constantinescu, critici preocupați doar de realizarea estetică a prea sincerei "descărcări personale". Cel din urmă surprinde perfect cadrul și îl expune cu înțelegere: "Cazul său este o realitate și nimic mai mult. Realitate complexă, cu unele fibre în ereditatea ebraică, cu altele în peisajul și ambianța morală munteană, iar cu altele în cultura franceză, cazul său este al unui mic univers." Cel iritat și amărît peste măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]