1,127 matches
-
provine, explică însuși scriitorul, din "Argesis" - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46, numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius. În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală. În 1905 a
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt vizigoții ce se refugiază în Peninsula Iberică, unde creează un regat arian, dar în anul 568 sunt evanghelizați și ei de către Biserica de la Roma. După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Occidentale desfășurată în 3 etape: Prima Etapă (până în anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva teritorii ariene . A
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
afișarea acelor teze nu a fost prima manifestare împotriva dogmelor catolice , prima fiind cea a lui Jan Hus, un reformator boemian, care critica secularizarea bisericii și a papalități . În anul 1415 el a fost condamnat la ardere pe rug ca eretic, moartea sa creând mari revolte religioase în Boemia (Cehia de astăzi) . Biserica Luterană este o biserică creștină înființată de către călugărul augustin Martin Luther în timpul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Această biserică consideră, de altfel, ca toate Bisericile Protestante
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând cu Walter Bauer neagă viziunea de istorie a bisericii a lui Eusebiu, și anume că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi fost inspirați de Diavol să-l combată: Prin urmare, istoricii nu emit judecăți de valoare conform cărora o anumită biserică ar avea dreptate, iar ereziile combătute de ea ar fi toate, prin definiție, erori teologice. Prin natura profesiunii
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ști cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ști cine a ieșit învingător din disputele cu alte secte. Pentru istorici, viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este: Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În primele secole, creștinismul a fost problematic din cauza impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuși, aceia numiți "eretici" mai erau numiți și cu diverse nume (de ex "nebuni," "câini sălbatici," "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuși, aceia numiți "eretici" mai erau numiți și cu diverse nume (de ex "nebuni," "câini sălbatici," "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, așa cum s-a și intenționat. La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de creștini neortodocși
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia și a lui Policarp de
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia și a lui Policarp de Smirna către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, iar "Epistola lui Barnaba", acceptată
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
cu ajutorul împăraților romani care îi favorizau. În Răsărit, adepții lui Chiril i-au declarat pe Nestorie și pe adepții lui eretici și le-a confiscat și ars scrierile. Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de excomunicare, o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui Arie, asasinarea (Cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de regalitate iar sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descrisă astfel: Pe când Arie
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa și astfel era împiedicată mântuirea. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic Priscillian de Avila a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar șaizeci de ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului Magnus Maximus, care a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
creștinism nu este considerată eretică, ci apostată; o persoană care renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învățăturile sale este o schismatică, în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
dintotdeauna (și nu fără temei) barbari pe catolici, Alexios însă, mincinos și laș, se lingușea pe lângă latini, socotind drept cea mai plăcută distracție să se îmbete în compania acestora. Găsind visteria aproape goală, basileul, pentru a-și achita datoria față de eretici, a împovărat cu un impozit extraordinar toate categoriile de populație, inclusiv clerul ortodox. Ostașii-cruciați făceau pe stăpânii absoluți în împrejurimile capitalei. La insistențele împăratului, patriarhul Ioan Kamateros a fost nevoit să facă un șir de concesii papei. Toate acestea au
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
partidul pontifical, lucrul acesta produse un scandal imens. Puțin mai târziu, în conciliul din Lyon, Inocențiu al IV-lea nu va ezita să invoce excomunicarea pronunțată împotriva lui Frederic al II-lea, și pe acela că a contactat înrudire cu ereticii. Căsătoria între basileu și fiica lui Frederic al II-lea fu celebrată la Brussa. După obicei, ea părăsi pronumele său occidental pentru numele mai grecesc de Ana. Cum noua împărăteasă era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
și celor excomunicați sau aflați sub alte pedepse bisericești care-i opresc de la împărtășanie, însă numai în cazurile că aceștia se găsesc aproape de obștescul sfârșit. Sfântul canon 95, stabilit la Al treilea conciliu de la Constantinopol mai prevedea că și anumiți eretici, care se reîntorceau la Biserică, puteau fi reprimiți și deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut în Biserica creștină între Răsărit și Apus a început cu actul de excomunicare (anatema
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
cruci de consacrare, aparținătoare decorului provizoriu al bisericii, o ipoteză ar fi aceea ca acest strat a fost sfințit, la un moment dat, de un episcop catolic, fapt petrecut cândva în vremea regilor angevini, sub care măsurile de constrângere a „ereticilor” ortodocși au devenit din ce in ce mai aspre. Dacă părerile istoricilor privitoare la apartenența confesională inițială a bisericii nu concordă, după anul 1447 lucrurile sunt limpezi, căci, din acel moment, destinul edificiului s-a legat îndeaproape de cel al familiei Cândea din Râu
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
castelul de la Stenimaka (astăzi, Asenovgrad). Evenimentele se petreceau în perioada în care împăratul Balduin I a fost capturat în bătălia de la Adrianopol, fapt care reducea și mai mult speranțele lui Renier de Trit de a rezista. În vara anului 1205, ereticii paulicieni din Philippopolis au încercat să predea orașul lui Caloian, însă Renier de Trit a ieșit rapid din fortăreața sa și a distrus din temelii cartierul paulician. Astfel, rezistența a continuat, la ea participând atât latinii, cât și grecii din
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului Frederic I din 1152 și tratează istoria primilor 5 ani de domnie a acestuia, cu accent pe
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
și Editură Adriada Francis, H.T. - „"Vânătoare de noapte"” - Editură Recif Frontenac, Y. - „"Orgi ale tăcerii" - "Nunți în tenebre"” - Editură Cantemir Gibson, W. - „"Lumină virtuală"” - Editură Nemira Greenberg, M.H. „"Prietenii Fundației"” - Editură Nemira Haldeman, J. - „"Conexiunea Psi"” - Editură Teora Herbert, F. - „"Ereticii Dunei"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Pandora - Incidentul Iisus"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Efectul Lazăr"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Incidentul Iisus"” - EdituraNemira Le’Guin, U.K. - „"Deposedații"” - Editură Nemira Kurtz, K. - „"Noaptea
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Sofrei Stăm” este controlată de obicei manual către de doi corectori, de asemenea de profesie sofrei stăm, precum și cu ajutorul computerului. După Tratatul talmudic Gittin 45 b, "cărțile Torei, tfilin și mezuzot care au fost scrise de un "mosser" (informator), un "eretic", un "adorator al stelelor", un rob, o femeie, un minor, un "Kutit" (samaratean) sau un evreu apostat, nu sunt valide pentru cult". Codul medieval „Arbaá Turim” )(„Tur”) nu include, totuși, femeile în lista celor care nu au voie să copieze
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
solominica. S-a sprijinit pe mănăstiri și pe clerul creștin. Membrii ei s-au aflat într-un conflict cu vecinii islamici și prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
chiar și cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici refugiu și puteau scăpa de persecuții, stat despre care cardinalul Hoszjusz spunea gă a devenit „"un loc de adăpost pentru eretici".” Acest act de toleranță nu a fost impus de un guvern și nu a fost consecința unei îndelungate stări de război, ci mai degrabă a rezultat dintr-o inițiativă a societății polono-lituaniene. A fost în mod sigur influențat de ecoul
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Jadwiga Kamieńska. A avut trei copii - Andrzej, Elżbieta și Łucja. A murit din cauza ciumei în toamna anului 1572, în Wolbórz. Cel mai probabil, a fost înmormântat în Małecz, unde deținea anumite proprietăți, într-un mormânt ascuns, fiind recunoscut ca un eretic (cel puțin, acesta este modul în care este privit astăzi). Mormântul său nu a fost descoperit. Cea mai cunoscută operă a sa este "De Republica emendanda" ("O poprawie Rzeczypospolitej"), scrisă în latină, în anul 1551. Această operă este alcătuită din
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]