2,389 matches
-
Aurélia Klimkiewicz, " Le modèle d'analyse textuelle dialogique : la traduction poétique au-delà du contenu et de la forme ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, vol. 45, no. 2, 2000, p. 178, consulté le 2 février 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/2000/v45/n2/003326ar.pdf. C'est nous qui soulignons. Dans cet article, l'auteur utilise șes remarques théoriques sur l'analyse dialogique pour commenter la traduction en français d'un poème de Chalamov, La chaussée. 672
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
734 L'exégèse est une étape essentielle de la traduction. V. Maurice Pergnier, " La traduction comme exégèse : le cas de la poésie ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 161, consulté le 3 avril 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037377ar.pdf : " Toute traduction [...] livre, non le sens du poème [...], mais l'exégèse et l'interprétation qu'un lecteur privilégié (le traducteur) en a faites. Alors que le poème original laisse la porte ouverte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction poétique, op. cît., p. 255. C'est nous qui soulignons. 744 Érik Vigneault, " Herméneutique et traduction poétique : quelques remarques ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, vol. 12, no. 2, 1999, p. 181, consulté le 2 février 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n2/037378ar.pdf. 745 Idem, p. 187. C'est nous qui soulignons. 746 L'expression émane de Mathilde Vischer. V. Mathilde Vischer, La traduction, du style vers la poétique : Philippe Jaccottet et Fabio Pusterla en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
op. cît., p. 135. 949 Sean Cotter, " The Soviet Translation : Romanian Literary Translators after World War Two ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, vol. 53, no. 4, 2008, p. 841-842, consulté le 12 juin 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/2008/v53/n4/019650ar.pdf. 950 Idem, p. 841. " Nous pouvons appeler la première période communiste, avec une ironie modérée, l'Âge d'Or de la traduction en Roumanie. Le nouveau régime roumain a initié un projet massif
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
une signification émergente créée par le langage. " 1578 Bertrand Nathalie et Nathalie Beauvois, " Entre substance et figurativité. Le discours critique de la poésie ", în Études littéraires, volume 30, no. 3, 1998, p. 42, consulté le 2 octobre 2011, URL: http://id.erudit.org/revue/etudlitt/1998/v30/n3/501212ar.pdf. C'est nous qui soulignons. 1579 Patrick Bacry, Leș figures de style, op. cît., p. 84-85. C'est nous qui soulignons. 1580 V. aussi la définition du concept de " métaphore " extraite du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Suhamy, Leș figures de style, op. cît., p. 30. 1582 Isabelle Oliveira, " La métaphore terminologique sous un angle cognitif ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' Journal, volume 50, no. 4, 2005, consulté le 12 juillet 2011, URL : http://www.erudit.org/livre/meta/2005/000262co.pdf. Le terme " mapping " (correspondance conceptuelle) appartient à Lakoff et Johnson. V. George Lakoff, Mark Johnson, Leș Métaphores dans la vie quotidienne, Éditions de Minuit, Paris, 1985. 1583 Michele Prandi, " La métaphore : de la définition à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
V. Român Jakobson, Questions de poétique, op.cit., p. 124. 1589 Paul Bensimon, " Figure, figuralité, dé-figuration, sur-figuration : aspects de la traduction poétique ", în TTR : traduction, terminologie, rédaction, volume 12, no. 1, 1999, p. 57, consulté le 12 septembre 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/ttr/1999/v12/n1/037353ar.pdf (leș mots soulignés șont de l'auteur). 1590 Le concept de poéticité est vu par Jakobson comme " une composante d'une structure complexe, mais une composante qui transforme nécessairement leș autres éléments
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de istoricul german Robert Roesler, care a publicat la Leipzig, în 1871, lucrarea Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschihte Rumäniens. "Roeslerianismul" era un strigăt de alarmă și protest împotriva pretențiilor nerealiste ale erudiților români, de la începutul secolului al XIX-lea, de a fi continuatori "curați" ai romanilor. Aceste pretenții exagerate, disproporționate, au iritat, pe bună dreptate, pe adversarii Școlii ardelene, ai latiniștilor, ceea ce i-a provocat să pună din nou în circulație ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asemănătoare, uneori identice. Prin confruntarea românei cu idiomurile balcanice, în primul rând cu albaneza, deducem că există importante elemente "albaneze", considerate împrumuturi sau moșteniri din epoca de formare a limbii. Prin unele trăsături caracteristice, româna a fost considerată de unii erudiți ca "limbă balcanică". Noțiunilor "balcanic" și "caracter albanez" al limbii române li s-a atribuit o mare importanță. Disciplina "lingvistica balcanică", având ca promotori principali pe G. Weigand și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scrisul său. Eseul Odobescu sau Lectura formelor simbolice (1982) consolidează profilul critic al autoarei. Lucrare substanțială, această carte vizează identificarea metodei de lectură specifice savantului scriitor, descrierea felului său de a trăi arta și de a o interpreta. Pentru umanistul erudit Odobescu, „textul coexistă cu opera de artă”, iar „descifrarea semnificațiilor reprezentărilor imaginare” presupune o „lectură conjugată de scrieri literare și de monumente de artă, deopotrivă”, adică o „lectură a formelor simbolice”. În căutarea „ecuației laconice a scriitorului”, C. reia (și
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
Todoran, Carlo Tagliavini, Leo Spitzer, G. D. Sera, W. Meyer-Lübke ș.a. În ce privește partea literară, mai puțin reprezentată, interesul revistei constă îndeosebi în textele critice dedicate literaturii române, cu accent special asupra epocii vechi și clasice. Prin urmare, studii și articole erudite fac descrierea filologică și comentariul critic al unor cărți și manuscrise vechi. Nicolae Drăganu scrie despre Un fragment din cel mai vechi molitvenic românesc, Catehisme luterane, Pagini de literatură veche, Versuri vechi, N. Cartojan se ocupă de Cel mai vechi
DACOROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și polemică, constituie și baza exegezelor sale viitoare. Metoda arhetipală folosită revelează unitatea organică a operei în întregul ei, virtute dedusă în urma analizei a nouă „cercuri dialectice”, supraordonate de conceptul de Archaeus - „punct originar al universului” -, prin care Eminescu „împacă
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
și, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediția de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume, și postumele deja publicate, precum și șapte titluri inedite. În ambele ediții, textele sunt precedate de ample și erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte. SCRIERI: Simple fantezii pentru toamnă, București, 1926; Preludii în zori, București, 1928; 1917. Poeme de război urmate de „Basmul vieții”, București, 1936; Exil, București, 1937; Inscripții pentru Balcic, București, 1937; Stampe italice, București, 1939
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri și eseuri Exerciții de naivitate, „prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane”, fiind conceput ca un dialog cu spiritul filosofului Constantin Noica. Creație a unui erudit, dar și a unui istoric al științelor și al literaturii, Exerciții... își rezumă conținutul în unul dintre titlurile sumarului: Încălcând frontierele. În volumul Treisprezece metamorfe (1996), cuprinzând proze scurte sau poeme în proză, greu definibile, autorul transpune drama existenței unui
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
1947), precum și câteva manuale de limba și literatura italiană pentru liceu. Interesul lui C. s-a îndreptat în egală măsură spre istoria culturii locale, mai ales spre aceea a Sibiului, și spre prezentarea, prin contribuții de întinsă informație, câteodată chiar erudite, a relațiilor literare româno-italiene. A cercetat încercările poetice ale lui Gh. Lazăr, a alcătuit o istorie succintă și o bibliografie a presei periodice sibiene, a întreprins analize amănunțite ale traducerii lui G. Coșbuc din Divina Comedie sau ale circulației la
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
opoziție, ci de continuitate. Pe lângă studiile de literatură română și comparată, C. a scris piese de teatru, publicate în volumele Don Juan sau Întoarcerea la dragoste (1994) și Bisidentul (1998). Cu pretexte și trimiteri livrești, așezate rafinat sub ingenioase și erudite măști, personaje și situații balansează între tiparul general uman, încifrat și cu semnificații multiple, și cea mai concretă și prozaică (cu tot dramatismul ei) actualitate. A tradus din Novalis (Cântece religioase, 1996), Ludwig Tieck și Heinrich von Kleist (Hanswurst emigrant
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
postul de radio BBC, secția română, Londra. Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Studii Orientale, este editorialist la revista „22”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Asociației de Studii Clasice din România. Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar și polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, C. cultivă deopotrivă filosofia și istoria formelor plastice, istoria și etimologia, această abordare politico-filologică
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
ș.a., cu informații noi și portrete foarte reușite. Comentatorul nu evită anecdota, dar nu vrea să fie socotit „un Păstorel al criticii”, cum avertizase într-un articol, ca răspuns la observația că el face critică biografică. Dialoguri literare include texte erudite și delectabile la lectură. Ele reprezintă opera unui om învățat, care n-a obosit, după atâtea decenii de critică literară, să citească și să scrie despre cărți. Sentimentul stăruitor pe care îl ai când citești „drăcoasele” dialoguri ale lui Eudoxiu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
neartistic”, cum se grăbea să afirme Octav Șuluțiu, fără să aibă nici un pic de dreptate. Deși refuză în principiu a face concurență beletristicii, criticul scrie foarte bine, e savuros prin umorul „debutonat cu care-și conectează adesea aplecarea spre pedanterie erudită. [...]” În partea verbală a lui Cioculescu, arhaismul, ca și cuvântul neaoș, mustos, dau mâna fără temeri sau suspiciuni neologismului fabricat câteodată pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată liberă, după precauții protocolare zadarnice. OV. S. CROHMĂLNICEANU Practicată de Șerban Cioculescu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
de alte popoare, acela de „valah”, care, după Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), „hatmanul râmlienesc”. C. arată că această derivare este inexactă, deoarece originea românilor se leagă de cucerirea Daciei de către Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază subiectul, vădind erudiția scriitorului, dar
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-un lanț de foiletoane?” (Critică și foiletonism). În materie de critică literară, Sainte-Beuve, Brunetière fuseseră niște „mari iluzioniști, creatori de sisteme
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
1943) ș.a. Pentru lucrarea Călători ruși în Moldova și Muntenia (1947), i se atribuie Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Genealogist a cărui osârdie n-o egalează decât o capacitate neobișnuită de absorbție a documentului, B. este, în felul lui, un erudit. Schițele monografice consacrate ținuturilor de dincolo, dar și de dincoace de Prut încorporează un belșug de informații culese cu o tenacitate ce impune. Mai mult decât legendele, adevărul istoric îl captivează. Argumentând ideea de continuitate, sub asprimea unor vremuri potrivnice
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
al cărui aport la desăvârșirea traducerii Vechiului Testament poate fi considerat ca apreciabil. S-a demonstrat că, ulterior, alcătuitorii ediției de la 1688, cărora nu li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în parte, la comparativismul erudit al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar așteptărilor, spre simplificarea și limpezirea textului și aparatului critic al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Istoria literaturii latine, I-II, București, 1994; Histoire et historiens à Rome dans l’Antiquité, Lyon, 1995. Traduceri: Seneca, Apokolokyntosis. Petronius, Satyricon, pref. trad., București, 1967; P. Grimal, Civilizația română, I-II, București, 1973. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Eseiști și erudiți, RL, 1974, 27; Marian Papahagi, Secvență română, TR, 1986, 38; Piru, Critici, 5-7; Dicț. scriit. rom., I, 608-609; Velea, Universaliști, 243-251. St.V.
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
la orientarea europeană a culturii rusești. Cu talentul și gusturile lui în materie de arhitectură, a colaborat la planurile țarului de construire a orașului Sankt Petersburg. A avut parte în timpul vieții de bucuria de a i se recunoaște meritele de erudit. După distincția venită de la Academia din Berlin, a mai putut citi o caracterizare elogioasă făcută de Moreau de Brassey (fost ofițer în armata rusă la momentul Stănilești) în cartea sa de memorii, apărută la Amsterdam, în 1716. În 1719, i
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]