16,546 matches
-
o făceam mai sus, cea referitoare la recomandarea neobișnuită cu care se încheie apelul către prietenii români: întoarcerea la poezie. O asemenea propunere, făcută în grelele timpuri de după război, nu poate veni decît din partea unui poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
făcută în grelele timpuri de după război, nu poate veni decît din partea unui poet. Într-adevăr, Valéry scrie eseuri că un poet, înlănțuirea ideilor e interesantă în măsura în care le intuiești un straniu potențial liric, nu dacă urmărești rigoarea argumentației. Se știe că eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și se desfășoară în voie. Valéry scrie după o logică aparte, care este cea a poeziei sale, ea presupunînd o filtrare aparte a ideației
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
cu judecățile, dispus să explice și să informeze, să lumineze aspecte mai puțin cercetate fără a face parada de descoperirile sale. Le las istoricilor de specialitate misiunea de a se pronunța asupra acurateții demersului, rezumîndu-mă la o observa că, alături de eseul lui Paul Valéry, studiul lui Grosser propune discutarea unei chestiuni care pe noi, la porțile Orientului, pare să ne frămînte tot mai mult în ultima vreme: cea a europenității. Mă tem însă că nu vom afla prea mari încurajări pentru
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
tot mai mult în ultima vreme: cea a europenității. Mă tem însă că nu vom afla prea mari încurajări pentru pretențiile noastre de europenitate la Grosser, și nici măcar la Valéry, în ciuda cuvîntului sau introductiv adresat explicit cititorilor români. Paul Valéry, Eseuri aproape politice, traducere și ediție îngrijita de Marius Ghica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 302 pagini, preț nemenționat. Alfred Grosser, Occidentalii. Țările Europei și Statele Unite după război, traducere de Dragoș Stoenescu, Editura Du Style, București 1999, 528 pagini, preț nemenționat
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
lui) în tehnicismul excesiv al unui bard necontingent și, totuși, ca și Mallarmé (cel din, să zicem, Chansons baș), ocazional, de "circonstance", - excesul tehnicii "la rece" ducînd la un amoralism al detașării (parnasiene) față de tema (sau mesaj). - Ce loc ocupă eseul în creația dvs.? Este o prelugire mascată a poeziei? - Imi puneți două întrebări... La cea dintâi, răspund: nu știu; la ultima: și viceversa. - Poetul este condamnat să rămână prizonierul limbii sale? Nu ar exista posibilități de "evadare"? Ar fi o
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
mai sînt destule astfel de articole în această ediție. D-na Georgeta Filitti ne propune o ediție bună despre un segment semnificativ al activității exilului politic românesc. De astă dată a renunțat la note, multumindu-se cu un studiu introductiv. Eseul d-lui Alexandru Paleologu, așezat în fruntea ediției, despre exil, emigrație și diaspora întregește - cum să spun? - aparatul critic (minimal) al ediției. Vocile exilului. Ediție îngrijita de Georgeta Filitti. Editură Enciclopedica, 1998.
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
lui Jean Paul, întâlnit în Roșu și negru sau poate în Balzac, dar care pentru mine a rămas mult timp, împreună cu numele lui Confucius sau al lui Lao-tzî, numele vreunui mag, oriental sau scandinav". Albert Béguin - Sufletul romantic și visul (Eseu despre romantismul german și poezia franceză), traducere și prefață de Dumitru Tepeneag, postfața de Mircea Martin, volum apărut cu sprijinul Fundației Elvețiene pentru Cultura PRO HELVETIA și al Ministerului Culturii din România, Editura Univers, București, 1998, 543 pag., f. preț
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
tărănus român cu morgă de magnat american! Volumul ar putea fi atârnat pe pereți în locul carpetelor cu "Răpirea din Serai" aduse din Turcia. Dispariția spiritului critic Revista Apostrof a avut de la început toate calitățile, în afară de una: fermitatea spiritului critic. Subtilitatea eseurilor, valoarea documentara a "dosarelor" de istorie literară, frumusețea poemelor făceau și mai de neînțeles, prin comparație, lipsa de atitudine a comentariilor critice referitoare la cele mai recente apariții editoriale. Ultimul număr al revistei clujene (6, din iunie 1999) este complet
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
aducem aminte, discuții furtunoase și speculații pînă la capătul abominabilului. Atenția românilor asupra propriului lor trecut sumbru a fost distrasa, însă, de tranziția zgomotoasă de care are parte țara noastră. De Grand Guignolul zilelor noastre. De aceea, sînt prizate acum eseurile politologice care dezbat România actuala și nu retrospectivele moralizatoare. Carnavalescul decăzut depășește eticul sau îl diminuează prin infuzia de operă bufa. Sa ma intorc, însă, la țintă acestui articol. Cărțile despre Gulag (fie acesta românesc sau nu) nu mai au
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
competitori la definirea epicului. Ba s-a mers până acolo, încât după 1950 (în Franța) s-a vorbit despre romanul fără personaje. Desigur, mai încoace de noi (ca vârstă), ele au fost substituite de documente. Sau romanul a cunoscut scriitura eseului, fiind astfel o dezbatere de morală, de conștiință, de psihologie a cazului ș.a.m.d. Odată cu impunerea autoreferențialității, personajul a fost dezlegat de rigorile teoretice de ieri, luându-și asupră-și tot mai multe medii socio-profesionale, dar și individuale, de
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Pavel Șușară Muzeul Literaturii Române își continuă în forță provocările în spațiul nemijlocit al artelor plastice dar și în acela, mult mai seducător și mai riscant prin puterea iluziei, al interferentei limbajelor. El își continuă, așadar, seria de expoziții/ eseu inaugurată, cu adevarat, prin expoziția Maria Lie - Steiner / Saviana Stănescu, dar, de această dată, o face într-o variantă cu totul diferită. Într-un anume fel se repară decis, printr-un gest care nu mai lasă loc nici unei umbre de
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
obiectul unor polemici la noi) prezintă, acum, la începutul lui 1999, un grad de interes indiferent de autor. Când acesta este însă Hannah Arendt actualitatea problemei este aproape un privilegiu pentru niște rătăcitori printre buletinele de știri. Cartea cuprinde trei eseuri și un interviu, apărute la începutul anilor ^70. Primul, "Minciună în politica", a fost prilejuit de publicarea, în vara lui ^71, a Documentelor Pentagonului, eveniment care în loc să clarifice multe din nebuloasele acțiunilor din Vietnam a tulburat apele și mai rău
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
este lipsită de ironie: calificarea exagerată a unor documente drept secrete duce la scăparea de sub control a datelor. Lupta celor câtorva inițiați cu tomuri imense de documente secrete se soldează de multe ori cu pierderea informațiilor cu adevarat vitale. Întregul eseu este dominat de o intrebare pusă de Ellsberg: "Cum de-au putut?". Autoarea nu răspunde, ci completează cu interogații de un bun simț ucigător. Una dintre ele le este adresată indirect savanților din umbră, victimele unei erori de gandire care
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
niciodată realitatea nu ni se oferă sub această formă atât de curată de premise care tind la concluzii logice". Ei își pot alimenta la nesfârșit o falsă realitate cu minciuni, "mult mai plauzibile, mult mai ispititoare pentru rațiune". În următorul eseu sunt identificate două tipuri de nesupunere civică: una cu rădăcini în atitudinea lui Socrate ("gâlceava să nu este cu legile, ci cu judecătorii"), cealaltă generată de gestul lui Thoreau care a pus sub semnul întrebării legile însele și nu executorii
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
de aici nu lipsesc observațiile satirice. Comisiile de studiu care încercau să stabilească cauzele revoltelor au dat mult timp sentințe de tipul: "cu cât ești mai sărac, cu atat ai șanse mai mari să suferi de malnutriție cronică". Al treilea eseu, "Despre violență", este, probabil, și cel mai cunoscut. Violență, un concept pe nedrept ignorat, s-ar putea spune, cunoaște definiții precise cu aparentă paradoxala: "Formă extremă a puterii este ăToti contra Unulă, în timp ce aceea specifică violenței este ăUnul contra Tuturora
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
lui Viorel Simulov și tehnoredactarea lui Călin Chendea sînt de un impecabil profesionalism). * În nr. 4-5-6, orientarea în cele 226 de pagini e înlesnita de sumarul detaliat plasat în deschidere: cronici literare la noi apariții românești, grupaje de poeme, proza, eseuri, istorie literară, traduceri și recenzii de cărți străine, informații despre evenimente culturale etc. Că în mai toate revistele literare, numai că textele fiind scurte (între una și șase pagini mici) ești tentat să le parcurgi, fie și în fugă, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
că ficțiune, în cel mai bun caz, nicidecum că critică. Apropierea dintre literatura și reflecția asupra ei datează demult. Rezultate notabile n-a dat însă decît în literatura - Borges, Kundera (L'immortalité), Nabokov - și aproape deloc în critică. Mai mult, eseurile lui Kundera, de exemplu, sînt excepționale, ca și ale lui Nabokov, dar sînt tot asa de puțin critifictions cum e cartea lui Cărtărescu. În ce mă privește, aș susține, în confuză și stufoasa dezbatere despre postmodernism, la care contribuția lui
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
în legătură cu ele, tocmai fiindcă le manevrează precis, ca pe niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O singură dată se abate de la această regulă pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar eseul care rezultă este el însuși o capodoperă a comicului de idei: "Textul de care nu ești mulțumit dispare la o simplă apăsare de buton. Când ajung la editor, foile sunt curate, ordonate, cartea pare scrisă sub dictare, sub dictarea muzei
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
român de tinerețe, am spune că s-a operat o sublimare, că autorul a stilizat în Oameni și umbre o serie întreagă de încercări, asumându-și în sfârșit o formulă aparent inocentă. Dezvoltând într-un fel o afirmație dintr-un eseu inclus în volumul La sfarsitul lecturii! (1973), Alexandru George compune un lung român în tonalitate confesiva (cele peste 500 de pagini reprezintă un extras): "Fantezia creatoare e capacitatea cuiva de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat". Cele
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-un eseu, este că "o dragoste neîmpărtășita nu e dragoste" și că "atunci când nu ești iubit, nu iubești nici tu". Cel putin într-un român, un astfel de principiu simplifica lucrurile oarecum frustrant. Întorcându-ne la a doua problemă enunțata la început
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
și a nu mai scrie. Pentru că a ales, a rămas, oarecum, însemnată. A trecut timpul peste autoare și pește textul ei. Trecerea timpului a mai relativizat discursul din tinerețe. Și, mai ales, în acest microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de oboseală care determină, permanent, ca distanță dintre autoare și text
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
publică, idee nefericită, în cea mai rau privită colecție românească ("Colecția 15 lei"), aducînd deservicii propriei opere. În martie 1933 îi apare, la Paris, Casa Thuringer și e comentată, în Le Monde, drept o carte reacționara. Lovit și disperat, redactează eseul Omul care nu adera la nimic, în Spitalul Filaret, în care polemizează cu recenzenta din Le Monde, pe care îl dă publicității (în ediția pe care o comentez se publică și acest text). Aici declară: "Iată de ce strig de pe patul
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
strig de pe patul meu de suferință: Trăiască omul care nu adera la nimic! O strig în ultima mea carte și dacă scap încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în publicistica franceză, publică alte două eseuri asemănătoare, inclusiv o scrisoare deschisă către François Mauriac. Era o încrîncenata lichidare de conturi. Dar mai înainte, la începutul lui 1932, acceptă un turneu de conferințe în Austria și
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
la nimic! O strig în ultima mea carte și dacă scap încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în publicistica franceză, publică alte două eseuri asemănătoare, inclusiv o scrisoare deschisă către François Mauriac. Era o încrîncenata lichidare de conturi. Dar mai înainte, la începutul lui 1932, acceptă un turneu de conferințe în Austria și Germania, invitat de o societate culturală germană, editorul publicînd, aici, textul
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]