6,312 matches
-
ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează de un
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
o formă pregnantă în analiza întreprinsă de Adorno a efectului artei. Acest efect nu este, spune Adorno, potrivit părerii curente, plăcerea, o satisfacere a Eului, ci ceva radical opus: „cutremurarea” (sau „zguduirea”, Erschütterung) ( Ne amintim că Tudor Vianu vorbea în Estetica de „criza spirituală” provocată de operele adînci). În contact cu marile opere de artă, Eul, cuprins de teama de a fi copleșit, „simte că-i fuge pămîntul de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
gînditor la care scrierile consacrate artei și reflecției teroretice asupra acesteia reprezintă mai mult de jumătate din întreaga operă, să fi supradimensionat rolul artei. Conceptul artei ca principiu benefic nu este departe de ideea artei ca „realitate utopică”, fericitoare, din estetica de tinerețe a lui Georg Lukács. Pe de altă parte un moment negativ al artei nu este ignorat de Adorno: arta este vinovată pentru că îmblînzește suferința prin transferarea ei în imaginație, permițînd astfel dominarea ei și lăsînd-o neschimbată în realitate
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
dar scrie și epitaful propriei generații. Și, tot el, face figură de învingător, fiindcă visurile puștiului de paisprezece ani, împărtășite unei modeste bibliotecare din Buzău, au devenit realitate: cunoașterea scriitorilor importanți ai literaturii române, o „Bibliotecă de poezie”, o editură. Estetică autenticistă, stil „alb”, colocvial, pigmentat de expresivitate metaforică în descrierea imundului („Există, pare-se, câte două-trei straturi de mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
Internaționala mea. Cronica unei vieți , impresionant atât ca număr de pagini (aproape 900), cât mai ales ca proiect. Zic „proiect”, pentru că tomul iese în mod evident din sfera memorialisticii clasice prin concepție și prin compoziție. În primul rând, profesorul de estetică evită (la fel ca Marino, de pildă, în jurnalele lui de călătorie, ridicate la rangul de „turism intelectual”) specia diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Genealogiile complexe, reconstituite până la ultima speță, afilierile politice sau instituționale, precum și „accidentele” biografice îl interesează pe Ion Ianoși mai mult decât dramele morale sau opțiunile intelectuale. E surprinzător de puțină filozofie în autobiografia unuia dintre cei mai dedicați profesori de estetică din ultima jumătate de secol. Problematizarea formării intelectuale se rezumă la inventarierea bibliografiilor critice sau a operelor frecventate. Destule pasaje nu reușesc să depășească aspectul unei statistici seci, a cărei relevanță în edificarea întregului rămâne neclară. Ion Ianoși reține și
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Ion Ianoși să parcurgă, fără mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale istoriei postbelice. Militant socialist încă de pe băncile liceului, Ianoși n-a făcut niciodată exces de zel nici când i s-au încredințat funcții oficiale. Dimpotrivă. Profesorul de estetică și-a câștigat respectul breslei scriitoricești sprijinind de câte ori a fost posibil publicarea unor cărți importante (Jurnalul de la Păltiniș, Drumul la zid, Expresivitatea involuntară etc.) sau intrarea unor scriitori valoroși într-un circuit interzis (Ana Blandiana). Autobiograful își poate mărturisi deschis
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
prezent în ediția a III-a a Mozaicului istorico-literar, dar care, în corecturile făcute de Dinu Pillat pe marginea ediției a II-a a cărții, fusese eliminat). Cea de-a doua secțiune se numește „Principiul reverberației” și conține studii de estetică a poeziei și prozei. Și aceasta este importantă pentru înțelegerea poziției speciale a lui Dinu Pillat în peisajul critic românesc din anii ’60-’70. Critica lui, deși pornea, ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
simțim prezența. E o trezire A sensibilității și LA sensibilitate, pentru a deveni comuniune întru emoție. În absența acestei emoții care precede și depășește mesajul, nu se pot realiza nici dimensiunea existențială, nici cea morală, nici cea istorică, nici cea estetică. Sigur, construcțiile artistice vizuale, muzicale, recitative sau hibride dau și sentimentul pedagogic al trecerii prin niște etape, ale pregătirii meșteșugărești. Să nu ne înșelăm. Tot ceea ce pare întindere de aluat, tatonare lentă și etalare economică de meșteșug al scrisului sau
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
citadine, cât utopiile industrializante ale regimului comunist. Sunt convinsă că tinerii de azi pierd mult din absurditatea voită a textului, pe care omonimia motorului îl transformă într-o istorioară de-a dreptul morală: „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican. Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic” (Inel cu enigmă, 1981, p. 71).
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
numai că prin trecerea vremii și consumarea lor de către generațiile de public nu și-au pierdut valoarea, ci dimpotrivă...” Plecînd de aici, îmi vin în minte cele două versuri din cunoscutul poem ursachian intitulat Post-scriptum. Traversaliile mari sau cele patru estetici. Poezia pe care a scris-o magistrul Ursachi pe vremea cînd se credea pelican, și care sună astfel: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic....”. În cazul receptării în timp a artei, sensul
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
unei excelente promovări a creației naționale. Cum întotdeauna există măcar două fețe ale aceleiași medalii, deschiderea și diversificarea pot deveni - pentru caracterele slabe sau insuficient închegate - semnalul fals încurajator al superficialității, al evaporării criteriilor și ierarhiilor. Funcțiile artelor, în general - estetică, de cunoaștere/ comunicare, formativă, energetică, dau sens existenței acestora. Ce interesează, în muzică, în contextul actual? Funcția estetică este cea mai nesemnificativă în acest moment, societatea actuală - centrată exclusiv pe obiectivele materialiste - nu mai are timp pentru contemplația frumosului ca
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
ional (informațional, estetic, filosofic). Manifest elitist 2 este o „muzică pură”, o piesă camerală foarte scurtă oferită ansamblului elvețian „ensemble für neue musik - zürich” în urma unei comenzi. Manifest elitist 3 este în primul rând o „luare de atitudine” etică și estetică pe care am considerat- o imperios necesară și clarificatoare pentru modul meu de a gândi, de a crea și a acționa. Credeți în nevoia de modele? Nu am simțit niciodată nevoia de modele, nu am înțeles niciodată această așa-zisă
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa se face că Wittgenstein are ritm prozodic, o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
virane în curs de amenajare pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
mîini”: Anaxagoras - n-ar da totuși seamă, îndeajuns, de încrederea zdravănă cu care ne fortifică atare episoade. Revelația, de ordinul faptelor, ne potențează neîndoios, căci atinge plenitudinea structurii noastre esențiale. De la această plenitudine, cu ea solidară, își reazămă arborescența o estetică a conceptului homo faber. Ambițioase repertorii, ale densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în planșe admirabile, convingătoare trimiteri descriptive, la multitudinea uneltelor alcătuind civilizația. O linie vectorială, ducînd
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
revelează detaliat rezultatele acestor instrumente de cercetare și de suferință în literatură. În orice caz, nu asta-i discuția noastră. Miezul problemei aici e diferența dintre modernismul anglo-american și avangardismul european. Revoluția estetică a moderniștilor canonizați a rămas suficient de estetică pentru a se lăsa studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar; a început în estetic și a terminat în estetic, esteticul nostalgiei
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
își avea cel puțin o motivație solidă socială. Astăzi, mesajul obstinat anti-Apartheid e depășit, pentru că societatea se mișcă într-o cu totul altă direcție. În aceste condiții - având în vedere și vârsta autoarei - e imposibil să speri într-o „reinventare” estetică. E vorba, mai degrabă, de reorientarea în direcția unor poncife pe care stânga occidentală le-a îmbrățișat de mai multă vreme. Programul politic localist a fost înlocuit de agenda globalismului. Și André Brink, și Breyten Breytenbach, tovarășii ei de idealuri
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
soție, Genviève Tissier, angajarea, apoi, la studiourile Paramount, călătoriile în Argentina, din 1929 și 1936, și experimentele sale cinematografice, momentul 1933 al apariției cărții despre Rimbaud vagabondul și al amplei suite de poeme din Ulysse, lucrul la Falsul tratat de estetică, ce va apărea în 1938... Nu sunt omise, în ajunul acestei apariții, importantele luări de poziție față de situația oamenilor de cultură sub regim comunist, cu expresia maximă în discursul rămas nerostit la Congresul Scriitorilor pentru apărarea culturii, din 1935, de
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
care se vrea, în primul rînd, mărturie și „afirmare a realității”, iar nu un joc intelectual sau o formă strict estetică, dezangajată, de cunoaștere? Poetica patetică și impresionantă a lui Fondane - o poetică a hohotului, a rupturii, a abisului, dezvoltînd estetica dramatică a unui Ulise care nu va mai ajunge nicicînd în Ithaca, a unui Iov care nu-l va regăsi nicicînd pe Dumnezeu - ne face să resimțim progresiv, dar cu ce forță!, că exodul modern, asemenea exodurilor precedente din istorie
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
pe care absența cuvântului o generează. Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul ca un factor disolutiv care va naționaliza limbajul filmului, ceea ce s-a și petrecut. Criticul schițează chiar o estetică a filmului sonor în De la mut la vorbitor. Grandoarea și decăderea cinematografului. Dana Duma reface pentru noi acest traseu al devenirii lui Fondane ca cineast, prin trecerea de la scenariu la regie, incluzând acele episoade revelatoare care-l individualizează pe scriitorul
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
vedere oportunismul său inculcat în materia creației, în pagina scrisă, ergo încălcarea ethosului specifică esteticului. Cei care încearcă a înfățișa altminteri lucrurile mă tem că n-au conștiința curată. Printr-o insidioasă hărțuire, ei au reușit a da termenului de estetică o nuanță peiorativă. N-au ezitat a pune în cumpănă caracterul ca atare cu valoarea operei, ca și cum opera nu s-ar consubstanția cu propria sa morală. Marele Noica s-a pretat și el, în faza în care și-a însușit
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
populare municipale și orășenești, în următoarele sectoare de activitate: întreținerea și folosirea fondului locativ de stat, a drumurilor, străzilor și celorlalte căi de comunicație, a plantațiilor, parcurilor și surselor naturale de importanță locală; menținerea liniștii publice, ocrotirea sănătății, salubritatea, menținerea esteticii localităților, transportul în comun în cuprinsul localităților, aplicarea regimului prețurilor, precum și comerțul în piețe, tîrguri și oboare. ... În cazuri de epidemii, epizootii, inundații sau alte calamități, precum și în orice alte situații care reclamă măsuri urgente, au dreptul să emită acte
LEGE nr. 32 din 12 noiembrie 1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106254_a_107583]
-
Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de opțiunea lui tardivă, generînd capodopera, inefabilă și totuși programatic voluntară, Un coeur simple. Solidari în această admirație, am declarat-o ca un punct definitoriu dintr-un credo verosimil, de estetică, dar și de etică a creației, - o consemnează astfel un intervieu deloc convențional din Secolul 20. Prin hățișul unor drumuri oricît de labirintice, la acele pagini flaubertiene te întorci să le dai înconjur, cu gratitudine; căci îți apar precum o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
ar fi putea da de gândit mai tinerei generații: „Ceea ce nu e permis în literatură e sănătatea grosolană, cuvintele murdare, lucrurile firești și lucrurile nostime. (s.n.)” (Justine, p.137) Dacă ar fi să vorbim despre democrație în artă, atunci libertatea esteticii este o formă de aristocrație, înlesnind apropierea de partea esențială a lucrurilor. Răsplata orgoliului creator sunt „mângâierile produse de munca pe care o depune omul cu mintea sau cu sufletul”, fiindcă numai artistul poate „reorândui sau recompune realitatea pentru a
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]