2,009 matches
-
are o destinație precisă și un protocol pe care poetul Îl respectă. El inventează În interiorul unui cod preexistent. Codul prevede o Închinare („salut d’amour”), o umilință ceremonioasă, un elogiu al obiectului erotic și o tornada. Semnele acestei oralități se estompează În discursul liric al lui Iancu Văcărescu. Consultarea muzelor (lectura, reveria) intră ca punct obligatoriu În programul zilnic al poetului: „Muzele, ce-mi sînt dragi foarte, Aveau ceasul hotărît, CÎnd cu cei carii n-au moarte M-Întîlneau numaidecît.” Versurile nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Plăcerea lui Anton Pann de a povesti este evidentă. Simbolurile se adună În jurul unei fabule (o Întîmplare), din care să iasă limpede o idee morală. Chiar În poemele cele mai direct confesive, Pann introduce elemente impersonale din zicerile populare care estompează Într-o oarecare măsura nota subiectivă. Iată-l, de pildă, divagînd În jurul Amorului, temă la modă În 1830. Tonul poemului e indecis: Între patetismul comun al epocii și ironia fină: „Amorul nu este om, Nici vro vilă, nici vrun pom
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu fervoare. Puteam citi pe chipul ei, intrigarea pe care sentimentele lăsate să ardă în șemineu, le trezeau în ea. Rămăneam atunci, sculptat în aerul din jurul meu. O stăncă strivită de penița mănuită de niște ochi de un verde murdar, estompat de trecerea literelor prin fața lor. Îmi venea să plăng, dar știam că nu ar fi venit lăngă mine, să îmi șteargă lacrimile fierbinți cu dosul mănecii. M-ar fi lăsat să plăng o viață întregă, doar ca să scrie despre asta
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
opinia publică și pe voturi. Procesul politic găzduiește, de asemenea, dezvoltarea unor interese organizate, speciale, în scopul influențării rezultatului, în cadrul unui sistem. Tipurile de bunuri și servicii oferite diferă foarte mult de la sectorul public la cel privat, desi privatizarea a estompat această diferență. Sectorul privat se bazează pe cererea pieței și are drept scop satisfacerea nevoilor consumatorului. Astfel, bunurile și serviciile vor fi numai la îndemână celor care au bani să le cumpere. Bunurile publice pot fi la îndemâna oricui, chiar dacă nu
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
ei. Aflându-și justificarea și sensul într-o "criză" economică văzută încă drept trecătoare și solubilă, într-o perioadă în care concedierile erau voalate cu pudoare, "cultura de întreprindere" și această formă de management cultural care o însoțea s-au estompat cu atât mai repede cu cât fuseseră ridicate în slăvi; ideologia anilor 2000, înarmată cu o "necesitate economică" teoretizată în universal și împodobită cu o științificitate irefutabilă, nu are astăzi nicio nevoie de "suprastructuri culturale" pentru a închide uzinele nerentabile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a muncii fabricată de sociologie 108 și obligă la reexaminarea evantaiului diverselor modalități de angajare. Din alt punct de vedere, distincțiile stabilite între sfera muncii și alte domenii de inserție socială ar merita o atenție susținută. Ele par a se estompa obiectiv, pe de o parte, și a se reconstrui pentru a fi transformate în paravan al degradării pieței muncii, pe de alta. Astfel, debordarea progresivă a formelor de coeziune construite pornind de la muncă se traduc, în modalități variabile la infinit
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
impusă de către o parte celeilalte; • facilitează supunerea eforturilor participanților și consumul neeconomic de energie; • în calitate de motive principale se află valorizarea superiorității unei singure părți și minimalizarea intereselor celeilalte; • amplifică implicarea emoțională a participanților în sarcină, aceasta având tendința de a estompa importanța obiectivelor urmărite inițial și a implicării cognitive în sarcină (este vorba despre estomparea elementelor/aspectelor relaționale); • înfrângerea personală devine mult mai importantă decât dezastrul comun; • mecanismul folosit de o persoană în vederea influenței altei persoane este prin excelență coercitiv. În
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este constrâns să desfășoare un travaliu cognitiv pentru a face față crizei (și stării emoționale de excepție, "de avarie"). Pe scurt, are loc un proces de reconstrucție cognitivă. Evenimentele emoționale puternice și profunde relevă postulatele pe care viața curentă le estompează, le elimină, le invalidează. Totodată, ele arată faptul că ființa umană își cultivă "un număr considerabil de prezumții referitoare atât la ordinea lumii, cât și la propriul destin" (Rimé, 2008, p. 370, s.n. G.A.). B. Rimé consideră că, între
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale se estompează. Și din moment ce experiența de zi cu zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile, nu are niciun motiv să renunțe la ele" (2008, p. 377). Prin urmare, ca și cele concrete, postulatele abstracte au funcția de a face posibilă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
coordonate, scrisul lui France comportă câteva perioade în care, în romane dar mai ales în nuvele, France a cochetat cu enigmele, cu fapte ce tulbură ordinea rațională, fără a-și modifica în esență viziunea. Deosebirile evidente dintre France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, care se înrudește cu prea grăbitele caracterizări de alexandrinism și de păstrare în postura cuminte și sterilă a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
celei mai puternice. Walt a urmărit să dezvolte această explicație a formării de alianțe prin includerea în cadrul structural al lui Waltz a rolului proximității geografice, capacităților ofensive și, probabil cel mai semnificativ, intențiilor ofensive (Walt, 1984). Prin urmare, Walt a estompat distincția rigidă unitate-structură aflată în centrul argumentului waltzian privind nivelul sistemic, și a introdus un rol semnificativ pentru variabilele de la nivelul unităților, care influențează deciziile statelor de a balansa sau de a se ralia. Ideile lui Walt sunt primele dintr-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
despre politica sa externă. Începând cu 1989 există tensiuni în relațiile SUA-Japonia. Gilpin identifică într-un mod convingător cauza acestor tensiuni în statutul Japoniei, de rival politic și economic al SUA. În timp ce conflictele generate de dezechilibrul comercial SUA-Japonia au fost estompate în anii 1990 datorită revenirii economice a SUA, condițiile de bază rămân propice unui conflict structural (Gilpin, 1991; Gilpin, 2003). Conflictele ce pot fi interpretate din această perspectivă sunt: clauza unilaterală Super 301 din Acordul Comercial cu SUA din 1989
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de vreme ce participarea la cele douăsprezece elemente ne cufundă în vasta identitate a calității de om? Unde apare diferența, ca sursă a excluderii și agresivității, înlăuntrul acestei identități? S-ar părea că nici o identitate nu e îndeajuns de puternică pentru a estompa diferența și alteritatea existente în sânul ei. Desigur, altul e identic cu mine prin calitatea sa de om și prin setul de determinații pe care îl are, identic cu al meu: și el vorbește o limbă, și el are un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
subordinea lucrului făcut de mine și este anulată în această subordonare. Sera îmi este mai aproape decât soarele care o face cu putință, moara de vânt mai aproape decât vântul și curentul electric mai aproape decât apa hidrocentralei. Pământul se estompează și "dispare" în fața autorutei și mașinii, și aerul dispare ca aer, confundat cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai "puternice" sânt obiectele din jurul meu și casa și străzile și mașinile, decât animalele și piatra și plantele. Frigiderul și aparatul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Aria libertății asupra căreia sânt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sânt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în amalgamul de alegeri care alcătuiesc parcursul unei vieți. La fel, stabilirea vinii (căderea din posibilul meu) este problematică, răspunsurile se transformă în invocare de circumstanțe și în justificări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lună în București). Le gătesc limbă cu sos de maioneză, smântână și andive, piept de pui cu gutui, prune și mere la cuptor, apoi încheiem cu "cașcavaluri". Ne simțim bine, limbile se dezleagă, chiar și sfioșenia lui Sorin Lavric se estompează când și când și atunci un gând neașteptat apare abrupt la lumină, ca o secvență scăpată fără explicație din chinga unui demers ocult, ca un țipăt repede înăbușit al unei gândiri trădate. Cred că e omul cel mai inaparent din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai sus nu reflectă în mod exact realitatea socială a locului. Deoarece, chiar în sate considerate în întregimea lor stăpânire aservită, așa cum am mai arătat, se mai mențineau mici enclave răzeșești, a căror putere și importanță economică și socială sunt estompate de prezența marelui și puternicului stăpân de aici și a slujbașilor săi atotputernici. Este, credem, și cazul satului Torcești. Ecouri privind menținerea stăpânirilor răzeșești până târziu răzbat printr-o mărturie a unor țărani deveniți, între timp, dijmași la Torcești, când
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai rapid și mai profund în satele din zonele deschise ale Moldovei, mai lent și cu tentă conservatoare în cele ferite de influențele exterioare. Așa se explică de ce, în satele din locurile deschise, elementele ce țin de instituția răzeșiei se estompează și dau impresia dispariției lor din viața practică, în timp ce ele se păstrează aproape intacte în satele cu relief închis. De aici și corolarul corespunzător în abordarea și valorificarea științifică a fenomenului, prin investigarea și cercetarea doar a satelor considerate drept
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
politica "înaltă") devin posibile. Lipsa unei ierarhii clare între multiplele probleme "ne face să ne așteptăm ca politica formulării și controlului agendei să devină mai importantă" (Keohane și Nye 1977: 32). În cele din urmă, relațiile transnaționale și transguvernamentale vor estompa distincția între politica internă și cea internațională, în care organizațiile internaționale joacă un rol diferit de balanța puterii care stă la baza lor. Distincția dintre realism și interdependența complexă are multe asemănări cu distincția lui Aron dintre sisteme omogene și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în sociologia germană la sfîrșitul anilor '60 și începutul anilor '70 și i-a inclus pe Theodor Adorno și Jürgen Habermas, precum și pe Ralf Dahrendorf și Karl Popper (Adorno ș.a. 1969). Începînd cu acea perioadă, fundalul războiului rece s-a estompat în mare măsură: sînt de înțeles puținele referiri la comparația dintre politica americană și cea sovietică, iar orientările neo-marxiste nu mai sînt luate în seamă ca poziții antipozitiviste. Însă diviziunea rămîne puternic politizată pe considerente academice și nu numai. De
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
actual, ideea ciocnirii civilizațiilor reînnoiește tradiția geopolitică realistă anterioară războiului, care a fost întotdeauna deterministă cultural. Dacă luăm teza lui Huntington din această perspectivă, contestarea civilizației nu aduce nimic nou, ci doar o caracteristică preordonată a chestiunilor internaționale, care fusese estompată de cioc-nirea ideologiilor. Mai mult, Huntington reînvie discursul războiului rece. El împarte lumea în civilizații diferite (poli), care ocupă arii culturale (teritorii) diferite, la granița cărora (cortina de fier sau cea de bambus) este foarte probabil să apară conflicte. Mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criterii decât bogăția în evaluarea propriei valori. Ei se pot raporta la decență, moralitate ori religiozitate, care sunt mult mai importante pentru aceștia decât bogăția, educația sau faima. Prin urmare, alegerea grupurilor de referință cu care cineva se compară favorabil, estompează amenințarea cu sentimentul de degradare care acompaniază poziția socială joasă pe care o ocupă individul. Partea a IV-a INSTITUȚIILE SOCIALE Căsătoria și familia Educația ca instituție socială Într-un capitol anterior am spus că instituția socială reprezintă un mănunchi
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cetățenilor obișnuiți. Problemele sociale sunt adesea văzute ca fiind rezultatul unor disfuncționalități ce se produc în ordinea socială. Când regulile stabilite sunt ignorate sau violate, apare o problemă socială. Este adevărat că această accepțiune se potrivește unor probleme, dar ea estompează faptul important că, multe altele, sunt rezultatul comportamentului normal care nu afectează în nici un fel normele sociale general acceptate. De exemplu, problema poluării nu este cauzată de oamenii și ramurile industriale care dintr-o dată au manifestat mai puțină grijă față de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
spre nuanțări teoretice care încorporează atitudinea mentalității medievale, dar o (re)conexează de o perspectivă modernă a integrării în existență; judecarea personajului feminin demonic traversează astfel maleficitatea spre autenticitate și deplin al personalității, iar verosimilitatea și consistența personajului angelic se estompează spre inconsistent, într-o tendință de demitizare, spre care opțiunile interpretării Oanei Simona Zaharia se întorc adesea, reflectând o perspectivă de valorizare de-a dreptul modernistă. Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aplică, este curat și pur”. - „Fără Îndoială”, replică tânărul. - „Dar explicația mi se pare a fi cu totul alta, și anume: uleiul, ținut În stare pură și transparentă, Îngăduie să se vadă foarte clar culoarea verde-cenușiu, În vreme ce alte lichide o estompează.” - „Prea bine, prietene, zise Theon, dar dacă Îmi Îngădui să examinăm și explicația dată de Aristotel...” (F) „Cum să nu, sigur că sunt de acord”, spuse el. - „Iată cum stau lucrurile. Aristotel pretinde că finețea particulelor 1 altor lichide dispersează
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]