1,245 matches
-
orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai pot fi întrebuințate în înțelesul lor etimologic, ci trebuie folosite ținându-se seama de evoluția lor semantică. Tot la Văleni l-am cunoscut și pe vorbă-lungă N. Bațaria (nu pierdea niciun prilej să amintească de faptul că a fost ministru în Turcia Junilor turci!), dar altfel om
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului sensul consacrat prin ritual. Relevant este și faptul că astăzi cuvintele din limbile moderne, derivate din dubletele etimologice amintite mai sus, sunt repere conceptuale definitorii în discursul identitar, dar și în discursul științific despre imaginar - pe care îl putem înțelege ca fiind mai complex decât o simplă paradigmă operatorie, cu diferite variabile specifice (imagini fanteziste, simboluri etc.). Sondarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți caracterizați de o anumită ambiguitate semantică și aparent nespecializați. Ulterior însă, începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de termeni își subîmpart într-un mod mult mai nuanțat câmpul de semnificații, conducând: prima, către rezultatul procesului de configurare a schemei acțiunii și către denumirea rolului subiectului−configurator, respectiv narațiune și narator; a doua, către specializarea formei rememorării/ recuperării
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o mulțime alcătuită din componente secundare distanțate între ele, dar supuse aceleași inerții colective. Despre un dement se spune, în limbajul comun, că este un om fără de minte adică o ființă umană părăsită de rațiune. Termenul latin dementia ca temei etimologic al cuvântului demență indică procesul unei situări în afara minții de aici derivând și formularea a fi scos din minți. În fapt, se intenționează aici indicarea unui fenomen de pierdere a minții ca unitatea de conștiință. Mintea este întreg, atom spiritual
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
latină și de a elimina rămășițele graiului "varvarelor ghinte", adică slavonismele. Spre deosebire de Clain și Șincai, Maior crede limba română derivată nu din latina clasică, ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund. Totuși se face o mare nedreptate latiniștilor cu privire la neologismele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ușurință a celor mai grave probleme, trecerea neașteptată de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca lumea și avea despre problema îmbogățirii limbii părerile cele mai sănătoase. Ortografia etimologică i se părea inutilă. "Cel ce cunoaște limba latinească știe că zicerea timp vine de la tempus, sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că va sluji patriei înlăturînd tot ce e vestigiu slav. În privința caracterelor tipografice avea firește dreptate. Dar ortografia lui etimologică și limba pestriță italo-romînă sunt ridicule: Quînd va resbumba ultima trumbî Quare quele mai închise morminte înveste și desferrî Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba În valea guea mare la vecinica pace au durere, Primi aud,i-vor quel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-și credința în sacrul instituționalizat de bisericile creștine, încearcă să regăsească sacrul prin alte mijloace: divinație și vindecare, asceză, călătorie în lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri halucinogene”. Capitolul XIX Magia XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei Etimologic, termenul magie are o semantică foarte bogată. Trimiterile sunt la asirianul maga - „sacerdot”; grecescul mAgeia - „vrăjitorie”, „farmece”; latinescul magus - „preot persan”; chaldeeanul maghdim - „înaltă înțelepciune”, „filosofie sacră”. Magia este, așadar, un sistem de ritualuri și practici întemeiate pe credința în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mântuire prin „realizarea sinelui”. După căsătoria celor două fiice ale sale s-a stabilit în Occident. Sahaja Yoga are astăzi centre în SUA, australia, canada, Marea Britanie, Franța, Elveția, austria, Olanda și în sud estul Europei. XXII.2. Doctrina Sahaja Yoga Etimologic, sahaja înseamnă „ușor”, adică „yoga ușoară”. Accentul este pus pe Kundalini, natura feminină a energiei divine. La 5 mai 1970, Mataji Nirmala Devi, „mama divină” a tuturor celor existente, „întruparea ființei supreme pe pământ”, a primit un mesaj divin, conform
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
importante dezbateri culturale din secolul al XVIII-lea, stabilind standarde de critică și cărturărie, și de asemenea lansînd cariera postumă a lui Thomas Chatterton". Controversa în cele din urmă a luat mai mult sau mai puțin sfîrșit o dată cu publicarea eseului etimologic a lui Walter Skeat asupra poemelor lui Rowley (Essay on the Rowley poems) în ediția Aldine, din 1883 (vol II) a Operei poetice (Poetical works) a lui Chatterton (Groom 1999: 4-5), dar acest fapt încă nu elimină întreg misterul și
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
auguri, oracole, hieroglife, etc., această parte fiind adresată în mod special cititorilor de poezie în limba engleză (indicații care sigur l-au atras direct pe Chatterton ca poet); apoi, nume proprii de persoane și locuri din Marea Britanie, toate cu explicații etimologice mergînd înapoi pînă la surse din britona veche (conservată pînă azi în galeză), teutonică, neerlandeză, saxonă, daneză, franceză, italiană, spaniolă, latină, greacă, ebraică, caldeeană (adică babiloniană-asiriană, akkadiană-sumeriană sau hittită). În volumul al 2-lea, ediția a 3-a, Bailey a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
după atît de mulți ani, să dea un răspuns ferm. De la lansarea controversei în anii 1770 în spațiul literelor engleze a fost astfel necesar pentru acest lucru mai bine de un secol, cum am observat, dacă luăm ca reper eseul etimologic al lui Walter Skeat din 1883 prin care se ajungea la o concluzie mai bine conturată în sensul soluționării controversei cu răspunsul: da, Chatterton a falsificat opera lui Rowley, deci este un geniu. Mai mult, opera lui - devenită pilon al
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o parte, tipul oferi, diferi, cu sufixul i la infinitiv, fără sufix de prezent, cu omonimia 3 = 6, și, pe de altă parte, tipul fonetic sui, atribui, care, pe lângă caracteristicile menționate pentru subclasa anterioară, prezintă omonimia suplimentară 1 = 2. Criteriul etimologic a fost folosit numai sub aspectul distincției fond vechi (în care au fost incluse, după modelul statisticii din 1976, verbe moștenite, vechi împrumuturi neogrecești, derivate interne cu sufixe proprii acestor împrumuturi) vs fond neologic (verbe împrumutate din latină, din limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
I și II (literele AC, Dde, F-J, L-lojniță), București, Librăriile Socec & Comp. și C. Sfetea; Universul, 1907−1949. DCR2 = F. Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, București, Logos, 1997; ediția I: 1982. DER = Al. Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române [1954−1966], trad. rom., București, Saeculum I.O., 2001. DEX2 = Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996. DI = Dicționar invers, București, Editura Academiei, 1957. DILR = C. Căpățînă (coord.), Dicționar invers
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
cartea deja amintită, sau, în formularea lui Claude Bernard, „ipoteza este ideea experimentală, ideea de la care plecăm în experimentare”. Ambele definiții sînt desigur corecte, acceptabile fără nici o reținere, dar pentru a înțelege lucrurile poate e recomandabil să plecăm de la sensul etimologic: termenul modern ipoteză provine din cuvîntul grecesc antic hypothesis, care trimite la sensurile „bănuială”, „presupunere”, „supoziție”. Această prespunere, această bănuială se produce în legătură cu o problemă care se cere rezolvată - în cazul nostru, cu o problemă de natură educațională. Ipoteza pretinde
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
mai vechea terminologie, cu vocabule slavone („slovă”, „glasnică” ș.a.) sau grecești („sintaxis”, „ortographia” ș.a.). În orice caz, T. nu preconizează eliminarea oricărui cuvânt nelatinesc, ci doar a celor - îndeosebi maghiare, germane, grecești - neasimilate. Mai mult, deși tentat de o ortografie etimologică, el se ocupă, ca și Dimitrie Eustatievici, de formarea unei terminologii gramaticale, încercând să creeze echivalente românești. SCRIERI: Gramatică românească, Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, București, 1895, 125-129; Romulus Ionașcu, Gramaticii români, Iași, 1914, 45-53; Densusianu
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
permise. Buddha nu pretinde că propovăduiește o doctrină originală. El repetă de nenumărate ori că urmează „calea veche”, doctrina atemporală, împărtășită de către „sfinții” și „desăvârșit treziții” vremurilor trecute. Putem vorbi de Buddha ca de un reformator doar în sensul strict etimologic al termenului: nu pentru a stabili o nouă ordine, ci a restaura o ordine veche a fost misiunea pe care Iluminatul și-a asumat-o. Dar dacă învățătura sa este „desăvârșită și infailibilă” (tatheva hoti no aññatha), este pentru că el
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical, el acceptă canonul estetic, dar Îl pervertește. Deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ni se vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul grecesc katargein ajunge să figureze În ediția germană a lui Luther sub forma Aufheben și apoi, la Hegel, Aufhebung, adică suprimare și conservare În același timp: temelia etimologică a dialecticii filosofului german. Cum poți pătrunde adevărul acestei mișcări de producere a realului prin permanenta lui dispariție - Le Ressassement infini este un titlu blanchotian - fără să-l respingi pe acela lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
animale, liliacul nu poate sta așezat; când nu zboară, ori se agață de ziduri în crăpături umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus (vespertinus) și că este "un patruped echipat în același timp pentru zbor, ceea ce nu este obișnuit printre păsări"10. Greșeala pe care am putea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că acest fenomen se configurează tridimensional, implicând deopotrivă un eclectism în plan tehnic, o integrare la nivel teoretic și distilarea factorilor comuni. încercând să explicităm fiecare direcție, vom observa că, deși termenul de eclectism s-a încetățenit, contrar conotației sale etimologice, în sens oarecum peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui terapeut de a apela, liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să realizeze un melanj suprateoretic nou și, mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
linii de metaforizare. Una "internă", care se referă la temele propriilor poezii și care situează ciclul mărgăritărelelor în dialog cu ciclul lăcrimioarelor. Altfel spus, poetul oferă o justificare în interiorul propriului univers de fantasme. Nu mă refer aici doar la liantul "etimologic" care face din mărgăritărele un sinonim al lăcrimioarelor, ci și la reluarea intenționată a aceluiași gest. Motto-ul ciclului din 1863 evocă mecanismul de sublimare a suferinței pe care se baza ciclul din 1853: Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simțitor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
incinte materne pentru a scăpa de dispersia sufletului în tumultul Istoriei și a regăsi astfel interioritatea unei lumi unde nu (se pe)trece nimic, (în Le secret, studii reunite de B. Bertrandis, CRLMC, 1999, p. 131). 451 Arnaud Lévy, "Evaluare etimologică și semantică a cuvântului "secret", in Nouvelle Revue de psychanalyse, nr. 14, 1976, pp. 117-129. 452 Landolfi, op. cit., p. 89. 453 Poe, Portretul oval. 454 Landolfi, op. cit., p. 60. 455 Landolfi, op. cit., p. 61. 456 Ibid., p. 83. 457 Ibid.
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
drept.7 O altă formă de diplomație era considerată a fi și "trimiterea unor vestitori [...] chiar apariția mitică a îngerilor [...] aceștia reprezentau, ceea ce astăzi sunt considerați a fi precursori ai diplomației moderne".8 Termenul de diplomație, din punct de vedere etimologic, provine din grecesul dyploo care însemna un act prin care se certifică fie completarea unor studii sau a unor cursuri speciale, fie documente încredințate solilor (ca semn al împuternicirii lor). În perioada Imperiului Român cuvântul diplomație era folosit pentru a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a capitalu rilor naționale. De altfel, acest proces s-a manifestat în toate țările ex-comuniste, care se află în tranziție spre economia de piață liberă, între care se înscrie și România. 1.2. Concept, clasificare, funcții 1.2.1. Concept Etimologic, termenul byrsa este de origine greacă, care a condus la noțiuni similare utilizate în diferite țări, cum ar fi : la bursa (latina medievală), la bourse (limba franceză), la bolso (limba spaniolă), la borsetta (limba italiană) etc. În limbajul comun, termenul
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]