3,312 matches
-
ai fost cândva. Nu mai ești realitatea oarecare în care poetul a surprins puritatea angelica suferind că și el de singurătate. La început tu, realitatea, si Poetul, creatorul, ați simțit cu o plăcere instinctiva că numai împreună veți reuși să evadați din singurătate. Și cum Poetul te aștepta de mult să vii, a și început procesul de creație, astăzi tu fiind o operă de artă în plin proces de creație artistică , cea mai valoroasă și mai genială opera a Poetului atât
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
ai fost cândva. Nu mai ești realitatea oarecare în care poetul a surprins puritatea angelica suferind că și el de singurătate. La început tu, realitatea, si Poetul, creatorul, ați simțit cu o plăcere instinctiva că numai împreună veți reuși să evadați din singurătate. Și cum Poetul te aștepta de mult să vii, a și început procesul de creație, astăzi tu fiind o operă de artă în plin proces de creație artistică , cea mai valoroasă și mai genială opera a Poetului atât
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
inimi să-ți deschidă portița și să creadă în tine ca în ultima relicvă a disperării respirația secundelor tale înșiruite pe bătăile axului cordial a rămas calea scurtă ce duce înlăuntru acolo unde e Sfântul... locașul cel lin de unde împărăția evadează din imagini și golul este locuit de mult preaplinul Viu transfigurată-n vorbe cuantica ta de microni din secunde și clipe se transhumează lin în șiruri de miei goi pe panta veșniciei uitând de ne-tine nemilosule cronos lepădând toată
POEM HIERATIC XXXIII-KAIROSUL ULTIM de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381103_a_382432]
-
face-un trainic scut, Să te apere de nimbul unui înger prefăcut. Iar în serile de basme, aș culege un quasar, Să îți fie, de la mine, al dorinței emisar, M-aș desprinde dintr-un iureș de romantice visări Și aș evada cu tine-n poezii și cugetări. Mai apoi, sfidând tăcerea așternută între noi, Mi-aș plimba-n jur adierea, peste umerii tăi goi, M-aș aprinde - o făclie,-ntâi sfioasă, tremurând, Tu m-ai stinge în mareea-ți, al meu
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
al vieții Și morții deopotrivă, Răsuflarea ei împrăștie stele Ce-mi cad adânc în întunericul lăuntric Și tăcut ele-mi germinează lumină Prin focul ritualului ei mistic De dragoste,vindecare și inviere! Aripi de daimon nu se mai opun Divinului, evadează, Cuprind nimbul cu demonia iubirii E nebunie sau geniul Semilunii? Se trec durerile de vis neîmplinit, Le-a vindecat in rugă Luna Nouă, Suflet de femeie învie fără teamă Acum primește, gând ceresc, crede în ea! Zeiță a răscrucilor, respir
DANSUL LUNII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381326_a_382655]
-
simplul motiv, ca irișii tăi, vulnerabili la superficialitate, m- au dus departe, atât de departe, încât mi- aș închide pleoapele, să te zăresc cum vii, neavând nici un motiv pentru a mă iubi, dar vii să mă cucerești, cănd distanță a evadat, dintre noi... A disparut ceea ce ne-a unit, ceea ce ne-a înstrăinat, iar acum când privirile noastre s-au contopit, privim în aceeași direcție. Te-ai instaurat cu ochii tăi... Lilia Manole Referință Bibliografica: Te-ai instaurat cu ochii tăi
TE-AI INSTAURAT CU OCHII TĂI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381367_a_382696]
-
Isanos , schițe davinciene și gondole venețiene, esti prinsă-n, horoscopul meu, necunoscut, în arcuri de triumf, sub bolti de flori și marmură nefinisata, cu buzele-ți fierbinți, ce le-am sărutat odată. Tu esti, mereu, în mintea mea, dorind să evadez, în altă lume, mai puțin ciudată, decat, cea, în care, m-am pierdut cândva, fără busola vieții, doar, cu tine-n mintea mea, găsind, din cele patru zări, minune de femeie, ce ești tu, un giuvaer, sofisticat , ce-mi alunecă
MINUNE DE FEMEIE de COSTI POP în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381416_a_382745]
-
în timpul anului la slujbele duminicale, invitând totodată pe cei prezenți să treacă pragul bisericii în ... XX. DE CE IUBIM VACANȚELE?, de Mara Circiu, publicat în Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015. Poate pentru că după rutină zilei, ne dorim altceva...să evadam nu doar din spațiul nostru geografic și din tiparele zilnice, ci și din ''eu-ul'' nostru puțin obosit de monotonia zilelor ce se repetă, cu mici excepții aproape la fel. Uităm pentru o vreme de servici, obligații, facturi, neplăceri mărunte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
pline de arome și culoare, și în special de oameni, prieteni, familie...am retrăit un sentiment dulce-amar...să vezi oameni ce-i știi de-o viață, oameni de ... Citește mai mult Poate pentru că după rutină zilei, ne dorim altceva...să evadam nu doar din spațiul nostru geografic și din tiparele zilnice, ci și din ''eu-ul'' nostru puțin obosit de monotonia zilelor ce se repetă, cu mici excepții aproape la fel. Uităm pentru o vreme de servici, obligații, facturi, neplăceri mărunte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
Articolele Autorului Florentin Smarandache sau polivalenta unui scriitor și om de stiinta Mă întorc cu gândul în urmă cu, aproximativ, 27 de ani, când am primit o carte de la profesorul Florentin Smarandache în care se destăinuia cum a reușit să evadeze din lagărul comunist din țara noastră. Citind cartea, am trăit alături de autor toate experiențele plăcute și neplăcute prin care a trecut. Îmi aduc aminte că am scris despre acest volum o cronică pe care am pubicat-o în presa clujeana și
FLORENTIN SMARANDACHE SAU POLIVALENȚA UNUI SCRIITOR ȘI OM DE ȘTIINȚĂ, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380899_a_382228]
-
ai fost cândva. Nu mai ești realitatea oarecare în care poetul a surprins puritatea angelică suferind ca și el de singurătate. La început tu, realitatea, și Poetul, creatorul, ați simțit cu o plăcere instinctivă că numai împreună veți reuși să evadați din singurătate. Și cum Poetul te aștepta de mult să vii, a și început procesul de creație, astăzi tu fiind o operă de artă în plin proces de creație artistică , cea mai valoroasă și mai genială operă a Poetului atât
CITITORUL ȘI OPERA POETULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380949_a_382278]
-
încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
curcubeusă mă-nfiori atât de pătimaș,încât să-mi lași o rană sângerândăca de un vârf de lance rătăcit,încât să cred că viperă ai fostde permanent ai stat la pândă,să vină ceasul cel de tainăși-n vis sinistru de sub pleoapăsă evadezi ca pasărea din laț,și-n ’naltul azuriu să te ridicistăpână pe Împărăția Cerului,fără timp, de unde, de blestem, să caziși-n drumul tău, cu limbi de foc,balaurul să te înghită, că te-am urât,femeie blestemată și fără de noroc
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
04 mai 2016. Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne, Prea m- am iuțit, am blestemat, strigând Da' n clipă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripiSă zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripiScăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne,Prea m- am iuțit, am blestemat, strigândDa' n clipă următoare, am regretat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
și ritualul creștin de restituire a trupului de țărână, lipsit de “suflare de viață”, țărânii din care a fost creat. “Teluricul legământ” este însă o închisoare, la care trimite metafora-simbol “grea cătușă”, închisoare din care spiritele celor îndrăgostiți trebuie să evadeze împreună pentru a accede la Nirvana: “Să ne desprindem, deci,/ tu - gând, eu - gând,/ și-așa ne vom uni din nou,/ zburând,/ și liberi,/ și eterni,/ și jubilând,/ ca flacăra zvâcnită din/ cenușă.” (p. 43) Simbolistica cenușii, care se leagă
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
patru cai de un alb pur. Ca și cum cuvintele nu ar vrea să îmi iasă din gură, rămân tăcută pe tot restul drumului, având destul timp să o analizez pe femeia de lângă mine. Niște bucle blonde și perfecte au reușit să evadeze de sub pălăria imensă pe care o poartă − o pălărie atât de ciudată, și totuși, atât de frumoasă, cu toate acele flori colorate, care reușesc să îi completeze ținuta. Abia când trăsura se oprește, îmi dau seama cât de repede a
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
le soarbă nectarul. Stau într-un colț și își plâng destinul orb ce le-a ancorat în năvodul arahnidei. (Răstoarnă merele pe masă.) Malu: Se rotesc fără nicio țintă. (Un măr cade de pe masă și se rostogolește pe podea.) A evadat din paradis, dar a greșit drumul. Acum plânge pătat de mizeria infernului. Nu mai are nicio șansă. Țesătorul l-a observat din umbră și se pregătește să-l strivească. Se apropie de mărul căzut și îl calcă. Fructul geme sub
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
făraș. Îl observă pe Malu în mijlocul camerei studiind câteva bucăți de măr. Sera: Ce ai făcut? Malu (Tresare ca deșteptat din somn.) S-au risipit. Sera: Cine? Malu: Merele. Sera: Din bunăvoința ta s-au risipit. Malu: Au încercat să evadeze zadarnic. Sera abandoneză mătura și adună merele împrăștiate pe masă în coșul din care au fost alungate.) Malu: Ce faci? Sera: Strâng ce ai aruncat tu. Malu: Nu mai strânge. Vor încerca iarăși să fugă. Sera: Stai în colțul tău
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Soare: Mai stai? Sera: Nu. (Se ridică bucurosă. Deschide dulapul. Scoate o geantă de voiaj și începe să-și pună în ea lucrurile. Soare o privește atent.) Sera: (în timp ce-și face bagajul) Sunt foarte fericită. Acum pot să evadez din sărăcia trăită alături de Malu. Soarele meu a răsărit. Acum îmi luminează calea. Soare: Tu ești Sera mea, mult așteptată. Sera (închizând geanta): Am terminat. Mă duc în camera de alături să-mi aduc actele. Soare: Între timp îl sun
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu ce am. Nu trebuie să evadez în alte țări sau să alerg după oaia din curtea vecinului. Am auzit că oamenii cu funcții înalte când ajung printre străini sunt asemenea mie, slugi, nu angajați așa cum ar fi normal. Cu ce se deosebesc ei de mine? Cu
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Clădirea n-a rezistat intemperiilor,a fost și un cutremur mare și s-a deteriorat puternic. Pe la începutul anilor 1900 a fost reconstruită au fost aduși aici alți prizonieri. A fost cea mai teribilă închisoare,nimeni n-a reușit să evadeze deși au fost destule încercări ,dar apele reci ale golfului sau rechinii le-au pus capăt zilelor. In 1963 a fost închisă și-a devenit muzeu. Aici a fost închis și Al Capone. Dacă vrei,mergem într-o zi și-
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Poeme > Dragoste > PĂCATE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am omorât în glumă niște fluturi ce-mi aminteau de tine-n asfințit, Cum îmi striveai sub verzile-ți săruturi, Toți iambii evadați din labirint. Am mai ucis apoi cu sânge rece, Cativa brotaci ce-mi acompaniau, Furnicile din creierul feroce și din genunchii ce mi se-nmuiau. Pe tine-ncerc să te ucid în gând prin nopțile pierdute-n insomnii. Dar cred
PACATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371403_a_372732]
-
Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Omul negru Oameni negri, oameni de sticlă, Ochi de muribunzi, ochi de mărgică. Mi se face frig într-o lume de gheață, Mă sperie gândurile ascunse din ceață. Evadez în pădure și vorbesc cu gorunii, Invoc îngerii, din cer cobor străbunii. Îi rog să dezlege această vraja adâncă Să-i dea suflet omului negru ca să plângă Să-i refacă inima pustie în durere vie, Să-i deschidă ochii, să
OMUL NEGRU de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371526_a_372855]
-
ar fi rămas, în lanul cu ispite,/ Pe-un fapt divers, doi maci îmbrățișați” (Pe-un fapt divers, doi mai îmbrățișați). Abordând tema povestirii (povestitului) la han, poeta ne avertizează că nu mai poate și nici nu mai vrea să evadeze din textul lumii: „Am ascultat povești nebune/ Cu sufletul aprins pe rug/ Și nu-mi făceau nici rău nici bine;/ De la un timp puteam să fug// Dar am uitat unde mi-e drumul;/ Aveam un munte de urcat,/ Pe el
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]