1,423 matches
-
binele de rău, îi întunecă mintea, împiedicându-l să înțeleagă adevărul. La unii dintre aceștia se referă Dumnezeu prin profeția lui Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău, care numesc lumina întuneric și întunericul lumină”, sau evanghelistul, care spune: „Și văzând nu văd și auzind nu aud, nici nu înțeleg”. Cine iubește desfrâul, beția și patimile, acela nu poate iubi Biserica și rugăciunea. El poate fi salvat de Hristos și de cei din jur, care trebuie să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Rugăciunea ne păzește de tendințele contrare Bisericii și ne îndeamnă s-o apărăm în orice împrejurare. Vorbele frumoase sub care se ascunde otrava pornirilor lor sunt ca și lăcustele ce ies din adânc, așa cum le-a văzut Sf. Apostol și Evanghelist Ioan în Apocalipsă. Rugăciunea ne face să înțelegem și să trăim Sfintele Taine, care cu greu sunt înțelese de mintea omenească. Cei care se roagă trăiesc chemările adânci ale vieții în lumina Evangheliei și simt dragostea lui Dumnezeu asupra lor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este purtat de doi preoți în jurul Sfintei Mese în rugăciuni cântate și de fiecare dată face câte trei metanii în fața arhiereului, care stă la colțul din stânga al Sfintei Mese, apoi sărută colțul din dreapta unde se află icoana Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, ucenicul iubit al Mântuitorului. După aceea, arhiereul așează omoforul pe capul celui care urmează a fi hirotonit, îi pune mâinile pe cap și rostește următoarele rugăciuni: „Dumnezeule, Cel fără de început și fără de sfârșit, Cela ce ești mai presus decât
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
între voi să fie servitorul vostru” (Mt. 20, 25-28) și „Cel mai mare dintre voi, să devină cel mai mic” (Lc. 22, 26). În evangheliile sinopticilor sunt idei deosebit de importante pentru fundamentarea concepției din Regulă și opera franciscană. Din sfântul evanghelist Ioan, Francisc a reluat modalitatea de a-L aborda pe Isus și Sfânta Euharistie: „Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore” (In. 4, 24). Adevărata fraternitate este aceea în care „fiecare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fiecărui om. Și itinerariul continuă pentru că misiunea lui Cristos ar putea fi preluată de către fiecare om sfânt, în serafica viziune a lui Francisc. Este vorba de o misiune interioară. În edificiul concepției franciscane zidit temeinic de către evangheliile sinoptice, cu sfântul evanghelist Ioan, Lumina strălucește puternic, din interior. „Dumnezeu este iubire”, idea din prima scrisoare a Sf. Ioan (1 In. 4, 8-16) a emoționat „de profondis” sufletele fraților minori, prin pecetea personală a Sărăcuțului, care o transformă astfel: „Eu vă rog în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sunt luminați în timpul zilei... Noi suntem orbi, iar Dumnezeu luminează ochii”. Dumnezeu este iubire și sădește sete infinită de iubire, în ființa finită, care suntem noi, creată „după chipul și asemănarea Sa”. Dumnezeu este bunătate („Numai Dumnezeu este bun”, spune evanghelistul). Francisc L-a cunoscut pe Dumnezeu, în primul rând ca iubire, în toate trăirile lui mistice: „Tu, Doamne, ești iubirea”. În marea sa dragoste pentru cei care suferă, Sărăcuțul a creat un fel de protocol al cerșitului: „Mai întâi, lăudat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și numai creștinismul, va salva lumea actuală de noua barbarie în care a recăzut. Cu ce mijloace? Cu credința! Aceasta e victoria care a învins lumea: credința noastră» (1In 5,4). Mergeți cu gândul la zilele de după învierea Domnului. Sf. evanghelist Matei ne relatează: «Apoi, cei Unsprezece ucenici au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum L-au văzut, I s-au închinat, dar unii se îndoiau. Apropiindu-Se, Isus le-a vorbit: «Mi-a fost dată toată
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vreun partid bun sau miraculos care să facă ce promite. N-avem ! Și așteptăm de la generația asta nouă de clasă mijlocie să creeze unul, dar ei sunt încă departe. VIII. De ce nu iau românii premiul Nobel ? Zodia care încurcă vocațiile • Evangheliștii sau de la premiu la afurisenie • Ce-ar fi spus papa Ioan Paul al II-lea • De ce crede și nu cerceta • Ultima cruciadă sau sfârșitul literaturii ? • Evangheliștii și capitala Sfintei Parascheva • De ce Berlinul lui Conu Iancu e loc de exil V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sunt încă departe. VIII. De ce nu iau românii premiul Nobel ? Zodia care încurcă vocațiile • Evangheliștii sau de la premiu la afurisenie • Ce-ar fi spus papa Ioan Paul al II-lea • De ce crede și nu cerceta • Ultima cruciadă sau sfârșitul literaturii ? • Evangheliștii și capitala Sfintei Parascheva • De ce Berlinul lui Conu Iancu e loc de exil V.A. : VĂd că apare la Editura Polirom o a doua ediție a eseurilor dumneavoastră, unele publicate ca editoriale de mare succes, cu titlul De ce nu iau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ar putea un cârcotaș să vă întoarcă această întrebare ? De ce nu lucrează să ia premiul Nobel chiar Alina Mungiu-Pippidi, căreia Monica Lovinescu, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache îi prevesteau un mare viitor literar, criti‑ cii de teatru i-au premiat Evangheliștii în 1992 drept cea mai bună piesă a anului, iar Alex. Ștefănescu scria în România literară în anul 2000 că ar trebui să organizeze din nou un plebiscit critic pe tema primelor zece romane ale literaturii române pentru a constata
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un roman care modifică ierarhiile literare“<footnote id=''1''>1 http ://www.romlit.ro/un roman care modific ierarhiile literare. ? Ce s-a întâm‑ plat în tranziția asta că Alina Mungiu-Pippidi s-a lăsat de literatură, dacă zvonul e adevărat ? RĂsfoiesc ultima ediție a Evangheliștilor, cu aparatul ei critic (Evangheliștii, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006), dincolo de scandal Laurențiu Ulici a numit textul excepțional, Ioan Buduca scrie aici că de la Cioran și Eugen Ionescu nu a mai existat în literatura română o asemenea erupție ca debutul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
literare“<footnote id=''1''>1 http ://www.romlit.ro/un roman care modific ierarhiile literare. ? Ce s-a întâm‑ plat în tranziția asta că Alina Mungiu-Pippidi s-a lăsat de literatură, dacă zvonul e adevărat ? RĂsfoiesc ultima ediție a Evangheliștilor, cu aparatul ei critic (Evangheliștii, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006), dincolo de scandal Laurențiu Ulici a numit textul excepțional, Ioan Buduca scrie aici că de la Cioran și Eugen Ionescu nu a mai existat în literatura română o asemenea erupție ca debutul dumneavoastră. Și, cu toate astea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Gabriel Liiceanu, ca un stimulent să mă reapuc eu de literatură, eu nu mai eram sigură că vreau să public romanul, mi se părea o versiune mai discursivă și pseudopolițistă a ceea ce am spus de fapt mai concen‑ trat în Evangheliștii, opera mai recentă, scrisă în 1993. V.A. : SĂ auzim cele două motive și pe urmă să vedem puțin ce transmiteau cele două opere. A.M.P. : Motivul unu era personal, eu nu am mai avut vreme de literatură. De scris
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
meserii noi, de manager, de ziarist de televiziune și de politolog, și am trecut de la română la engleză, așa că literatura nu a mai avut mare loc, rămâne pentru la pensie... Când s-au montat piesele mele Emanciparea prințului Hamlet și Evangheliștii, greu am ajuns să văd un singur spectacol. Deci, din acest punct de vedere, e doar vina mea, nu am investit într-o carieră literară sau teatrală, Richard Eyre, pe atunci directorul Naționalului englez, mi-a spus că cel mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
singur spectacol. Deci, din acest punct de vedere, e doar vina mea, nu am investit într-o carieră literară sau teatrală, Richard Eyre, pe atunci directorul Naționalului englez, mi-a spus că cel mai bine ar fi să montez singură Evangheliștii, dar asta cerea timp, măcar șase luni de pregătire, eu sunt mai tocilară, cred în pregătire și nu am avut niciodată în viață nicio lună întreagă, darămite șase de dat teatrului. V.A. : Și al doilea motiv ? A.M.P. : Ei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prescurtarea cea mai bună care explică de ce nu am lăsat totul baltă măcar șase luni, deși cu actorii m-am împăcat bine. Eu nu joc jocul social românesc, după cum am mai spus ; găștile, relațiile, cluburile de admirație reciprocă îmi repugnă. Evangheliștii a ajuns cea mai bună piesă a anului trimisă anonim prin poștă, că așa era la începutul tranziției, dar după aceea a dispărut. În plus, a curs cu amenințări legate de piesă, de la Andrei Șerban la Benoît Vitse, toți regizorii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care mă însoțeau într-un proiect sau altul și tentative de izolare constantă. Adrian Marino a fost primul care mi-a atras atenția, pe urmă lectorul cultural francez la Iași, Vitse, a fost șocat de cenzura ascunsă, informală care bloca Evangheliștii. Care, trebuie spus, e o piesă cultă, numai imbecilii scriu pe Wikipedia că Iisus face sex cu Maria Madgalena, ah, ce distracție, nu ? V.A. : Tocmai. O să îmi permit să citez dezbaterea dintre personajul individualist, profesorul de filosofie grec, și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o tinichea dacă vreau să capi‑ talizez vreodată capitalul de respect strâns în politică, că nu erau la curent că sunt mai feminină decât par, ambi‑ țiile mele sunt în zona de transformare, nu de putere. Acesta a fost episodul Evangheliștii, în care mi-au luat partea mulți oameni, Nicolae Manolescu, de exemplu, dar nu am avut cum să îi protejăm pe oamenii cei mai expuși. Și romanul are un episod semnificativ care arată de ce lumea literară nu era pentru mine
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vreo zece procese-verbale cu date diferite. Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e una, cărțile scrise de oameni nu sunt însă sfinte, ci totdeauna politice, scrise cu un scop
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Aveam 12-13 ani. Au venit Ăia de la control și noi aveam fabri‑ cat tot anul istoric, toate procesele-verbale dictate de mine. Și această chestie e cea pe care am pus-o un pic în Evangheliștii, în ideea că acei studenți, evangheliștii, în joacă, la relatarea lui Iisus, scriu fiecare câte o versi‑ une jucăușă a poveștii lui. Dumnezeu e una, cărțile scrise de oameni nu sunt însă sfinte, ci totdeauna politice, scrise cu un scop de cucerire. S-au ocupat atât
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din fericire, dedesubt erau trecute numele câtorva profesori. Doi dintre ei erau extrem de celebri. Hertie School of Governance fiind un proiect nou, era în interesul lor să anunțe că au aceste celebrități, pentru ca oamenii să se orienteze. Și, ca la Evangheliștii, am trimis o aplicație prin poștă. Am primit invitație la interviu. Erau vreo 70 de candidați și short-listați au fost vreo șapte, chemați la interviu. Interviul avea loc într-un palat care fusese, cândva, sediul lui Honecker, palatul guvernu‑ lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul, de paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decât pe aceea a nazarineanului, și un as al randamentului moral ca Plutarh (printre bagajele luate de Napoleon și de Kléber în Egipt se aflau și Viețile paralele!) dă mai multă consistență modelelor sale de virtute decât dau cei patru evangheliști modelului lor. Niciodată nu s-au știut mai puține lucruri despre un magistru. Niciodată un înviat din morți n-a fost mai sărac în culoare, niciodată o istorie sacră n-a dispus de mai puțină geografie. Să mergi pe urmele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au fost tot ce vreți, libretiști talentați, parolieri percutanți, în sfârșit orice, dar numai martori oculari direcți nu. Dacă nu cumva tovarăși de drum care, odată ajunși la destinație, au uitat harta locurilor pe unde au trecut. Înțeleg perfect că evangheliștii nu vizau nici premiul Goncourt, nici doctoratul în geografie. Iar dacă sunt însumi șocat de caracterul abrupt al acestei asociații de idei, faptul se datorează anacronismului: efectiv, nu regăsesc, la relectură, linia melodioasă, suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu răcoritoare și saloane pentru VIP-uri, reconstituind apoi "traseul de pelerinaj istoric". De-a lungul itinerarului marcat cu indicatoare, un șirag de piscine și de bazine cu scări se umplu la cerere se oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]