1,567 matches
-
mă incita stilul de viață al amicului meu: avea mereu bani, nu știu de unde naiba ua' (tm)erSea cu taxiul, bea zilnic băuturi fine (în afară de cea c Whi!ky autoht°n, descoperirea lui, cred că-i zi-eres), se îmbrăca oarecum excentric, prilej de ironii 129 din partea celorlalți: "ciocați", cămăși colorate, o căciulită de vulpe... O dată ar fi apărut la Capsa cu părul ondulat cu fierul. O anume tendință spre boierie, spre dolce vita, ceva din solzoșia-sa Mateiu, dar în registru ușor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
centimetri mai sus. Apăsă pe butonul PH1, ușile se Închiseră și motorul liftului Începu să huruie. Se deschiseră apoi spre un spațiu larg, plin de oameni. Două candelabre uriașe atârnau de tavan și pe pereții de cărămidă erau agățate tablouri excentrice. „Un loft2 industrial“, Își spuse. Un bărbat elegant, chel, o văzu ieșind din lift și se apropie cu un zâmbet larg. — Bună, sunt Dave Clarkson, avocatul lui Roger. — Bună, eu sunt Christina Roman. — Dă-mi voie să te conduc Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ciudată? — Am avut o senzație curioasă când am văzut-o prima oară. Are ceva care mă sperie, dar mă și cucerește totodată. E cam băgăreață. Era singura de la petrecere care purta o rochie originală, cu motive etnice. Și pictează destul de excentric. Dar când am vorbit mi s-a părut foarte de treabă, caldă și generoasă. Mi-aș dori s-o cunosc, dar hai mai Întâi să bem ceva, doar noi două, șopti Diane conspirativ. Kitty acceptă bucuroasă. Mașina Înainta pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mic tratament, care i-l aplica un foarte glumeț doctor, ca În cele din urmă să rămână cu acesta În relații de prietenie. Având un nume lung și destul de greu de memorat, Tony Pavone i se adresa simplu, Doctore. Fire excentrică și excepțional de comunicativă, Doctorul avea toate Însușirile necesare unui cartofor...! Pe lângă aceste preocupări, era exagerat de afemeiat și mai cunoștea și practica apsolut toate jocurile de noroc...! Așadar, În seara precedentă, neprevăzutul i-l scosese În cale pe doctor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Abia observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi un semn, mai ales când ai anumite vise înainte. Există studii despre visele prevestitoare ale tuberculoșilor, cardiacilor, bolnavilor de cancer. "Dar ce-ai visat atunci?" - te întreb. Rămâi cu ochii în gol. "Îți spun mai încolo." Doctorul era cam excentric, îi murise nevasta și, bineînțeles, se zvonise că tocmai de cancer. Înainte să-ți vină rezultatul de la biopsie, tipul te-a cerut de nevastă, încep să râd. De altfel, nu-mi place să te ascult sporovăind pe un subiect ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oară din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțeles profund. În timpul studenției îi admiră de la distanță „capaciteate de a plasa cuvântul franțuzesc unde trebuie, gluma nuanțată, priceperea de a înțelege orice aluzii.”, dar și felul în care se îmbracă „totdeauna rochiile o prindeau de minune deși erau cam excentrice, purta palării enorme cu flori împrejur.” Cei doi nu se mai întâlnesc, băiatul pe care ea îl iubește se va căsători cu o fată urâtă și bogată, iar frumoasa Desirée după o căsătorie nereușită, se retrage la țară, unde se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu gesturile sale neobișnuit de libere. Printre altele, . Cum singur va mărturisi, dacă a le face ca atare nu-i absurd, nu-i absurd nici a le face în piață (Diogenes Laertios, Despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum să valoreze de patru ori mai mult, furnizându-mi un venit nemuncit de șapte mii de dolari pe an. Spuneți ce vreți despre mine, dar niciodată nu m-am atins de capitalul meu de bază. În anii de după război, excentric cum eram și pustnic în Greenwich Village, am trăit cam cu patru dolari pe zi, inclusiv chiria, și aveam chiar și televizor. Lucrurile mele noi erau toate din surplusul de război, ca și mine - un pat îngust de fier, pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost lovit în cap sau beat mort sau cu ocazia unei aventuri excentrice, care n-are de ce să intereseze această relatare, chiar și sub influența cocainei. Acolo în subsolul lui Jones, Kraft mi-a arătat poza lui von Braun de pe coperta revistei Life, m-a întrebat dacă îl cunoșteam. — Pe von Braun? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mari comunități de indivizi trăiesc încă la niveluri foarte diferite de civilizație. Vedem, sub ochii noștri, „televizați“ și teleghidați, băștinași din jungla amazoniană care poartă tricouri cu marca „Coca cola“. Șocul acestor întâlniri neprevăzute de civilizație creează impresia unui factor excentric care ne îmbogățește imaginația; dar asta nu împiedică impresia că se petrece un contact forțat între două obiceiuri, care are brutalitatea barbară a unui aliaj nepotrivit. Nu e vorba aici de toleranță, ci de o logică minimă a zonelor de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
s-a adaptat, în perenitatea mișcării, celor mai diferite forme ale spiritului, s-a hrănit din toate și le-a asimilat pe toate, dând naștere acestui organism spiritual care se numește „iudaitate“ și care trăiește mereu propagat în afară, proiectat excentric, vulnerabil dar concentrat, în afara centrului său de echilibru „casnic“. Iudaitatea evreului este mai intim legată de problema pe care și-o pune el singur în privința spiritului pe care-l reprezintă decât de problema spiritului „iudaic“ pe care și-o pune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cum să te oprești când știi că nimic nu se oprește undeva? În acest sens, evreul rătăcitor (care are, o spunem în treacăt, forma cea mai împlinită în destinul interior al lui Kafka) reprezintă tendința marginală a societății, factorul ei excentric și asocial. Cum să faci parte dintr-o societate care se vrea stabilă și bine compartimentată, când simți că pământul fuge și că schimbările fac mereu parte din legile naturale? În spirit, fiecare individ trebuie să-și asume provocarea spirituală
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
deasupra ei mâna. Oricine ar privi salonul ar conchide că vina aparține gazdelor care nu-și întrețin musafirul așa cum se cuvine. Cel mult dacă ar accepta pentru ei unele circumstanțe atenuante : starea specială, în acest moment, a Sophiei sau firea excentrică și manierele obișnuit neprotocolare ale Profesorului, care, de pildă, îl primește pe Titi Ialomițeanu de la o vreme fără gulerul tare obișnuit, motivând că acesta îi provoacă accese de tuse și de sufocare. Tânărul nu știe dacă să ia această familiaritate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd și-acum, tunsă garçonne, cu un aer picant, excentrică, cum se purta după război... O iubeam teribil, și pe ea, și pe nenea Sandu ! Nenea Sandu Geblescu era un perfect om de lume, dar avea răbdare să se joace și cu mine ! Când îi auzeam motorul automobilului, alergam să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care suferă autorul jurnalului pentru ca să o simți a ta. La limită, perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele lui puteau fi ale tale. Nu e nevoie să fi ucis vreodată ca să te regăsești în mărturisirea unui criminal. Macbeth și, deopotrivă, personajele excentrice și detracate ale lui Dostoievski îl făceau pe Cioran să fremete. Literatura e cu putință tocmai pentru că distanțele dintre viețile noastre pot fi parcurse în oricare sens, iar când spațiul existențial devine curb, toate viețile coincid. Pe această coincidență miraculoasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ce, atâtea stupidități. Totul e însă mult mai complicat, căci grotescul bătrâneilor de tipul Țuțea sau Noica este urmarea unei tragedii interne într-o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am de spus următoarele lucruri: Noica însuși se temea că existența Jurnalului de la Păltiniș o să le dea multora senzația că "au acces la gândul lui" și că, în felul acesta, au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evalua o performanță culturală. "Stupiditățile" rostite de Noica la Păltiniș și "înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cult" și te plasează într-o vecinătate selectă care îți împrumută din măreția ei) ― se ajunge la situații de felul celor de mai sus. Iar dacă, pe deasupra, poți să invoci nume ca acestea și să spui "bătrînei grotesc" sau "tataie excentric" sau "îndesîndu-și basca până la sprîncene" ― ei bine, lucrul acesta te mută din vecinătatea lor și îți asigură, printr-o simplă piruetă lingvistică, printr-un adjectiv sau printr-un simplu cuvințel, un loc sus și deasupra lor, chiar pe acoperișul lumii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este "mai europeană" și mai civilizată decât noi. Dacă "Păltinișul" ar fi existat în Polonia și aș fi avut ideea extrem de originală să public în românește Jurnalul acelui Păltiniș polonez, bănuiesc că s-ar fi găsit o sută de români excentrici dispuși să cumpere o carte care, nu-i așa?, nu avea în fond nimic de-a face cu România. Tocmai asta înseamnă incultură esențială: incapacitatea de a recunoaște familiarul în ceea ce în primă instanță îți apare ca străin. Și mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]