2,253 matches
-
528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sunt furnizate de elevul său Coricius care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopios este cunoscut tocmai pentru că el însuși a alcătuit și catene. A scris o Catenă despre Optateuh, reluată și într-o a doua redactare care are forma unui comentariu continuu și omogen pentru că prima atinsese niște dimensiuni exagerate. În acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însuși a alcătuit și catene. A scris o Catenă despre Optateuh, reluată și într-o a doua redactare care are forma unui comentariu continuu și omogen pentru că prima atinsese niște dimensiuni exagerate. În acest comentariu, el nu mai citează opiniile exegeților precedenți ci le rezumă; chiar dacă structura nu mai este specifică unei catene, avem de-a face, totuși, tot cu un comentariu care, în esență, adună la un loc exegezele altora. Catena propriu-zisă din care provine Comentariul nu a ajuns până la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tot de Mai; conține mai ales extrase din Basilius, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Rezultă cu claritate din cele spuse până acum că Procopios nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sunt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dacă e vorba de istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sunt: un Răspuns la capitolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Origen. Pare să fie o contrafacere. Rezultă cu claritate din cele spuse până acum că Procopios nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sunt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dacă e vorba de istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sunt: un Răspuns la capitolele teologice unde polemizează cu neoplatonicul Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atât autenticitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
personală pentru că analizează și discută materialul preluat de la alți autori. Ca și comentatorii dinaintea sa, și Olimpiodor consideră că Ecclesiastul a fost scris de Solomon, iar când ajunge la pasajele care încă de la început i-au pus în dificultate pe exegeții creștini pentru că nu permiteau nicicum o interpretare morală, Olimpiodor susține că acestea nu conțin reflecțiile lui Solomon, ci ale personajului care îl simbolizează pe cel care iubește această lume. Interpretarea operei, ca de obicei, este de tip alegoric și alexandrin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gustul pentru narațiune și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sunt India și Orientul. În concordanță cu această preocupare pentru narațiune, Cosma se prezintă pe sine ca literat și nu ca exeget în sens restrâns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, lucru pentru care, așa cum am spus, a fost deja criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
redus care erau interesate de miraculos, astfel încât, din această perspectivă, opera lui Cosma își găsește o justificare. Și, oricum, și la Cosma găsim elementele unei atitudini serioase, nu doar ale unor improvizații de moment: el se bizuie mai ales pe exegeții antiohieni atunci când discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui Nestorios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conținut. Pot apărea însă și considerații mai ample care uneori sunt dezvoltate și ajung până la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, chiar dacă citează diverși exegeți, iar printre autorii pe care pare să-i fi folosit este și Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sunt cunoscute de multă vreme, însă cât anume din ele îi aparțin într-adevăr lui este greu de precizat. Numele său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
di Andrea di Cesarea: due letture divergenti dell’Apocalisse, „AST” (1981), 388 sq. 9. Andrei din Cezareea Nici măcar epoca în care a trăit Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu e pentru noi o informație absolut certă. Pe vremea acestui exeget, Ierusalimul era încă sub stăpânirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, când orașul sfânt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius pe care nu-l menționează însă în mod clar și, oricum, consideră că acesta e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în care comentatorul însuși scria, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, iar acest lucru putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul acesteia. Mai frecvent decât o face Ecumenius Andrei îi citează pe exegeții care l-au precedat și în special pe cei mai vechi cum sunt Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se lasă în voia unor lungi digresiuni cu conținut dogmatic și în ambele situații îl atacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfera de interes depășește substanțial problemele teatrului, care continuă să ocupe totuși primul loc. Expunerea densă, cu incursiuni istorico-literare, probează, pe baza argumentelor biografice și artistice, încadrarea scriitorilor în epoca modernă. Dintre aceștia, Shakespeare se va instala definitiv în preocupările exegetului. Capodoperele „divinului brit” sunt considerate din perspectiva gândirii de tip renascentist; orizontul lor vast și polimorf este sondat prin tipologie, intrigă, varietatea de epoci, popoare, medii sociale, fantezie, forța pasiunilor, concentrarea caracterelor, dinamica acțiunii, armonia construcțiilor dramatice și prezentarea realistă
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
sine spre Fire de iarbă, marele poem al erei americane moderne, construit arborescent, sub semnul identificării cu cei din jur la scara democrației cosmice. Edificatoare este însă cartea Scene din viața lui Shakespeare (1958), care îl plasează pe G. printre exegeții importanți ai marelui dramaturg. În ciuda stilului ușor accesibil, cu tente de romanțare și abordări reportericești, contribuțiile interpretative sunt indubitabile. Ordonată în trei secvențe dispuse cronologic, materia reface drumul vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al nostru” (Marian Popa). Verva ludică și virtuozitatea stilistică nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după părerea exegetului, „îl descoperim în aplicațiile lui practice, în confruntarea cu operele, nu în declarațiile teoretice”. Pe Mateiu I. Caragiale criticul îl abordează în volumul din 1981 cu evidentă simpatie, însă fără gesticulația idolatriei „mateine”, în maniera sa raționalist-analitică obișnuită. Cartea este
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae Manolescu descoperă în Manualul autorului (1989) un intimism caligrafic și reflexiv, unele concesii făcute biograficului fiind interpretate ca un semn de oboseală a textualismului. Poezie
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
Academiei Române. La Genèse intérieure des poésies d’Eminescu este un studiu care conține repere noi pentru înțelegerea procesului creației eminesciene, punând pe primul plan personalitatea puternică a lui Eminescu, cu adâncimea meditației sale lirice și forța expresivă a talentului artistic. Exegetul consideră influențele străine, despre care s-a vorbit adesea, ca fiind marginale. G. își prezintă explicit preocuparea: „să descoperim, scrutând manuscrisele lui Eminescu, cum, prin ce efort de creație și coacere internă s-au născut poeziile sale”; „vom înțelege mai
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
partea a doua), studiul evidențiază drama poetului și a „omului politic, „balansând” între „afirmarea de sine și jertfirea de sine”, între „introvertire și extravertire, între sine și ceilalți, între reverie și acțiune”. Alături de versurile mobilizatoare, pline de optimism, tulburător patriotice, exegetul descoperă filonul reflexiv al creației lui Goga, propunând o înțelegere echilibrată a întregului și rejudecarea ansamblului, atât din perspectiva poeziei, cât și din aceea a publicisticii, considerată de comentator cel puțin egală valoric producției artistice propriu-zise. Legat de Sibiu, G.
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
de secol H. editează opera lui Mircea Eliade, romanele și nuvelele, eseurile, studiile, memoriile, jurnalul, tratatele de istorie a religiilor, corespondența, ca și textele referitoare la receptarea critică a operei, adunate sub titlul generic Dosarul Eliade (I-VIII, 1998-2003). Ca exeget a publicat cărți precum Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice (1992), Pe urmele lui Mircea Eliade (1996), Pro Mircea Eliade (2000), Viața lui Mircea Eliade (2000), Eliade și Noica (2002). Rezultatul cunoașterii aprofundate a vieții, operei și receptării
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc cu cel european. Proza criticului de la „Viața românească” e citită ca o prelungire a lecturilor și tezelor psihologice ale exegetului literar, în care se prefigurează tipul romanului care va urma, al erosului, al „spațiului-femeie” ș.a.m.d. Intenția comentatorului e de a demonstra caracterul organic al operei celor doi autori și de a identifica, la nivel general, diferența specifică a
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
a văzut lumina zilei”. Studiul, compus din Structura biografică și Structura poetică, vrea să realizeze o permanentă legătură între om și artist, ceea ce face din D. Anghel „un personaj fascinant”, de o modernitate și actualitate surprinzătoare. H. va reveni ca exeget cu Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului (2002), o monografie de tip special, o adevărată „lectură de traducător”, după cum își caracterizează ea însăși demersul critic. Debutând cu un portret cu inserții memorialistice, volumul este organizat în patru capitole purtând titluri incitante
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
de personalități de tipul «who’s who» s-au Înmulțit În domenii foarte diferite. Formulă dicționarului are, de asemenea, avantajul de a prezenta o informație cu pretenții de obiectivitate, interpretarea operei sprijinindu-se mai ales pe citate alese din anumiți exegeți. Este astfel posibil să se detașeze biografia de operă și să se evite conexiuni jenante În cazul anumitor autori dintre cei mai controversați. Este mai cu seamă cazul autorilor veniți din exil - adesea doar simbolic, prin publicarea operelor - care au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
scrierilor lui R. e compusă din investigațiile mai ample, inițiate tot în scop polemic, ale operelor lui Agârbiceanu și Creangă. Agârbiceanu și demonii (1973), inițial lucrare de doctorat, e doar un „studiu de tipologie literară”, fără să ambiționeze exhaustivitatea monografică. Exegetul polemizează cu „imaginea mediocrității respectabile” construită de critică, reconsiderarea vizând nu impunerea unui Agârbiceanu „mai modern”, ci a unui „scriitor mai substanțial și mai puțin previzibil decât era socotit”. Ineditul perspectivei stă în identificarea unei zone de umbră în scrierile
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
era traducător din Voltaire și Jean-François Regnard, dar și din Lamartine, și autor al unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
de efortul de a asimila valorile universale, urmată de aceea cuprinsă între 1840 și 1867, în care sunt puse în lumină valorile locale, și cea de a treia între 1867 și 1893, definită de sinteza între universal și local. Eruditul exeget al fenomenului romantic i-a evidențiat efectele în plan cultural - apariția unor reviste cu un orizont tematic tot mai larg și din ce în ce mai bine scrise, fundarea unor biblioteci publice, dezvoltarea teatrului (și implicit a dramaturgiei naționale). D. Popovici semnala și înrâurirea
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
1998, în colaborare cu Valentin Borda). Excurs biografic bogat documentat și prezentare a operei celui care a devenit primul patriarh al României, cartea configurează o imagine de ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul prelat s-a ilustrat, de asemenea, în publicistică și în folcloristică, în oratoria de amvon și în cea politică. Ș. dă
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]