10,806 matches
-
satiră politică. Având ca suport o partitură originală semnată de compozitorul irlandez Shaun Davey, creatorul suitei muzicale pentru „Vocile din Cimitirul Vesel”, producția lui Silviu Purcărete reunește aspecte sociale și culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea și apartenența într-un spectacol tulburător, cu un impact vizual puternic. Următoarea reprezentație a spectacolului „Călătoriile lui Gulliver” va avea loc duminică, 30 septembrie, ora 19:00, la sala Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Biletele au fost
Silviu Purcărete a fost distins cu premiul "Herald Angel" la Edinburgh [Corola-blog/BlogPost/97410_a_98702]
-
spre a rămâne sau a se reîntoarce, A celor primiți prin ușile mari ale victoriei, A celor respinși pe când aveau de oferit iubire, Povestea Himerei către care alergăm nebuni De la naștere până la moarte. “Himera este un roman captivant despre drama exilului.” Referință Bibliografică: HIMERA / Silvia Cinca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Cinca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
HIMERA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383660_a_384989]
-
un enciclopedist, și Claudiu Matase. Despre fiecare dintre acești s-ar putea vorbi îndelung. Aici a fost găzduit vreo 2 ani sculptorul Nicăpetre, considerat a fi un Brâncuși al românilor americani. Brăileanul Nicăpetre a realizat statuile Rotondei Scriitorilor Români în exil, care este singura lui expoziție în aer liber din America. După ce-l realizase pe Eminescu, pe Nae Ionescu, au urmat ziaristul Donev din America, unde activase în Florida, apoi Horia Stamatu, Horia Vintilă, Mircea Eliade și Vasile Posteucă și Aron
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
față de stat și, în consecință, marginalizați din punct de vedere politic, chiar excluși sistematic de la exercitarea puterii. Depozitari ai unei culturi religioase fabuloase, creștinii fostului Orient, cel din care venea cândva lumina Occidentului și a lumii întregi, suportă rigorile unui exil interior vechi de secole. Identitatea lor spirituală este în concurență sângeroasă cu geografia. Două milenii de istorie, patrimoniu, creație teologică, vetre monahale și spiritualitate profundă acoperă viața creștinilor orientali. Ei au dat patristicii răsăritene nume de referință, au generat frumuseți
Biserica Creştină din Orientul Mijlociu – între persecuţie, mucenicie, martiriu, propovăduire şi mărturisire autentică, sângeroasă, pemanentă, substanţială şi consistentă… [Corola-blog/BlogPost/93964_a_95256]
-
aristocrație rurală harnică și responsabilă, instruită și educată, ai căror membri și descendenți au deschis ochii într-o Românie mare în curs de modernizare și prosperă, pentru a-și trăi, unii tinerețea, alții senectutea, când nu în închisori sau în exil, în propriile lor case, confiscate fără preaviz, în calitate de chiriași al statului, și înconjrtați de ochii și urechile vigilenților lor persecutori. Memorabile portrete de familie, care fac totodată parte din panteonul intelectual și politic al României în cea mai strălucită epocă
Romanul unei vieţi – cronica unei epoci [Corola-blog/BlogPost/94090_a_95382]
-
Constantinescu vreme de 18 luni (iunie 1999-decembrie 2000), interval de timp în care a locuit în București. Activitatea ei în cadrul ACORD și la Președinția României este relatată în cele două volume publicate: O mărturie provocată - 1995-2000, București, 2004 și Din exil - Lobby în SUA pentru România, New York, 1990-1998. Mădălina Corina Diaconu
Romanul unei vieţi – cronica unei epoci [Corola-blog/BlogPost/94090_a_95382]
-
receptării - nu numai a operei lui Fănuș Neagu, ci a literaturii întregii sale generații, ba chiar și a literaturii române postbelice -, analistul reține glisarea masivă a gustului cititorilor pentru ,,diaristică’’, afirmăm noi, după Eugen Simion (jurnal, confesiune, epistolar), pentru literatura exilului și a experiențelor-limită: Ficțiunea sau cititorul - cel puțin unul dintre ei a obosit. Criza nu este numai a receptării literaturii contemporane, ci a literaturii, în general’’. Parcurgând vastul continent al creației prozastice a lui Fănuș Neagu, reevaluând temele și motivele
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
astăzi îl cuprindem în sintagma (evanescentă) despre conștiința poetică. Iată de ce Eminescu rămâne un inepuizabil subiect al celor care gândesc fenomenul nostru literar. Deci nu e de mirare că autorul Luceafărului a fost și unul din subiectele predilecte în eseistica exilului românesc. Eseul lui Constantin Amăriuței Eminescu sau lumea ca substanță poetică a apărut în anul 2000 la editura „Jurnalul Literar” sub îngrijirea regretatului Nicolae Florescu. În lapidarul său cuvânt înainte filosoful operează deschiderea abruptă a perspectivei din care intenționează - evident
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
greatest of Romania”. In our paper we present in short some characteristics of his poetry, together with his important activity as a translator from Holderlin and Juan de la Cruz. Keywords: exile, memory, poetry in Romanian, philosophy, translation Moto: Și în exil și în țara regăsită de mâine poezia lui Horia Stamatu va sfinți locul și vremea împlinind sorocul spiritualității românești, harazită să dăinuie prin jertfe ciclice, prin eclipse deschizătoare. Virgil Ierunca[1] 1. Contextul unei epoci în derivă Complexitatea extraordinară a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
în istoria culturii și civilizației românești decât un gol dezesperant și o pustiire spirituală fără precedent și fără limite. Literatura română - în sensul a ceea ce până nu demult merita să poarte acest nume - își încetase cu totul existența. 1.1. Exilul între vocație și destin Și totuși suflul autentic - implicit - al literaturii române, în dimensiunile de continuitate cu fenomenul culturii noastre interbelice va supraviețui. Dar, pentru o bună bucată de vreme, el își va datora supraviețuirea exclusiv voinței, creativității și tăriei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
totuși suflul autentic - implicit - al literaturii române, în dimensiunile de continuitate cu fenomenul culturii noastre interbelice va supraviețui. Dar, pentru o bună bucată de vreme, el își va datora supraviețuirea exclusiv voinței, creativității și tăriei interioare a celor aflați în exil. Înțelegând dimensiunile și consecințele grave, letale ce se prefigurau dincolo de această sincopă impusă culturii românești, puținii scriitori aflați în străinătate au avut - totuși - la dispoziție ceea ce, mult timp de aici înainte, scriitorii din țară nu mai puteau să aibă: libertatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
timp de aici înainte, scriitorii din țară nu mai puteau să aibă: libertatea de a scrie și de a publica păstrând legătura vie cu limba și spiritul culturii naționale. În consecință, paradigma spirituală pe care și-o va impune intelectualitatea exilului românesc se creionează în cadrele unui contur specific. Întâi de toate se deslușește în el încercarea de a răspunde și contracara intensivul proces de colonizare culturală, de aculturație totalitară[3] dezlănțuit în România. Așadar, începuturile exilului stau sub semnele unei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
o va impune intelectualitatea exilului românesc se creionează în cadrele unui contur specific. Întâi de toate se deslușește în el încercarea de a răspunde și contracara intensivul proces de colonizare culturală, de aculturație totalitară[3] dezlănțuit în România. Așadar, începuturile exilului stau sub semnele unei vocații și ale unei etici a neuitării, ambele întrezărite dintr-o chinuitoare strădanie de a păstra o privire mereu ațintită asupra suferinței celor care, acasă, fuseseră hărăziți să traverseze un cataclism al istoriei. Să mai spunem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
și ale unei etici a neuitării, ambele întrezărite dintr-o chinuitoare strădanie de a păstra o privire mereu ațintită asupra suferinței celor care, acasă, fuseseră hărăziți să traverseze un cataclism al istoriei. Să mai spunem încă un lucru esențial: intelectualitatea exilului românesc, încă de la începutul tristelor sale bejenii, a fost lipsită de toate acele mijloace (materiale) strict necesare misiunii pe care, totuși, va considera că este obligată să și-o asume: conservarea și apărarea culturii și identității spirituale a propriei națiuni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
producă cu mari ezitări și dificultăți (și într-o proporție nu tocmai convingătoare) abia prin anii șaptezeci. 2. Horia Stamatu un poet ... „poate cel mai mare ...?” Într-un interviu publicat în România Liberă, un eminent și neobosit cercetător al literaturii exilului românesc, Nicolae Florescu, rostea, cu referire la semnificațiile adânci - și totodată tragice - ale acestei literaturi (produs al unei existențe în suspensie în viziunea lui Vintilă Horia), câteva adevăruri care ar fi trebuit - și încă mai de mult - să dea de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
ortodox. E bine să ne gândim, poate cu mai multă severitate, la acest adevăr indubitabil și să ni-l amintim prin vechii cărturari ce i-au trasat valențele expresive tocmai în limba prin care ei au adus acasă Biblia. Literatura exilului este o parte reprezentativă din conștientizarea ființei istorice a neamului nostru. Scoaterea ei din context, marginalizarea sau eludarea, constituie un proces politic cu consecințe irecuperabile în stabilirea valorilor creativității naționale.“[4] Iată, totuși, cât de ciudat apare faptul că demersurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
domnit totalitarismul o respirație normală ori cvasinormală..”[5] Alături de Ștefan Baciu, de Vintilă Horia, Virgil Gheorghiu, Octavian Vuia, Constantin Amariuței și lista mai poate continua încă mult, poetul și eseistul Horia Stamatu, face parte din rândul acelor mari scriitori ai exilului românesc pe care publicul nostru nu a ajuns să-i cunoască. Politica culturală post-decembristă e încă departe de a se elibera de spiritul vechilor culturnici. Școala românească și educația (dacă la noi se mai poate pretinde ceva în sferele zise
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
dar... lipsesc cu desăvârșire. Cât despre autorii contemporanelor istorii ale literaturii române aceștia au cu totul alte priorități, alte obiective, criterii și - mai ales - alte sfere de interes. Iată prin urmare din ce împrejurări problema recuperărilor din marea literatură a exilului se află și după două decenii dincolo de orice tărâm al firescului. Într-adevăr, părea de un minim bun simț faptul că „o țară cu un sistem intelectual sănătos” - cum spune Nicolae Florescu în interviul amintit anterior - ar fi avut „misiunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
orice tărâm al firescului. Într-adevăr, părea de un minim bun simț faptul că „o țară cu un sistem intelectual sănătos” - cum spune Nicolae Florescu în interviul amintit anterior - ar fi avut „misiunea să-și recupereze, în timp record, literatura exilului anticomunist, să o aducă la obârșii în limba ei maternă. Poate că însăși ideea de exil ar fi trebuit să sucombe în perspectivele unei libertăți depline. Exilul însuși nu a acceptat și n-a recunoscut până acum, în schimbarea vremurilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
cu un sistem intelectual sănătos” - cum spune Nicolae Florescu în interviul amintit anterior - ar fi avut „misiunea să-și recupereze, în timp record, literatura exilului anticomunist, să o aducă la obârșii în limba ei maternă. Poate că însăși ideea de exil ar fi trebuit să sucombe în perspectivele unei libertăți depline. Exilul însuși nu a acceptat și n-a recunoscut până acum, în schimbarea vremurilor, semnul libertății și de revenire la formele esențiale de manifestare a ființei istorice, cum a definit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
amintit anterior - ar fi avut „misiunea să-și recupereze, în timp record, literatura exilului anticomunist, să o aducă la obârșii în limba ei maternă. Poate că însăși ideea de exil ar fi trebuit să sucombe în perspectivele unei libertăți depline. Exilul însuși nu a acceptat și n-a recunoscut până acum, în schimbarea vremurilor, semnul libertății și de revenire la formele esențiale de manifestare a ființei istorice, cum a definit-o, cândva, inspirat, Blaga.”[6] Deși o autoritate de prestigiu mondial
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
mare poet, poate cel mai mare al României actuale[7]”, iar acestor aprecieri li se alătura și mereu scepticul Emil Cioran, cărțile lui Horia Stamatu continuă să zacă într-o nedreaptă uitare, poemele și eseurile publicate în presa literară a exilului românesc timp de o jumatate de veac rămân în continuare acoperite de colbul trist al nepăsării și ignoranței. Fiind vorba despre o operă de spiritualitate românească de certă valoare, pe care de mult ar fi trebuit să o regăsim în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
drama istoriei și culturii umane. Scrie românește, gâdește clasic românește, iubește frumosul, dispretuiește urâtul. Citindu-l și recitindu-l astăzi pe Horia Stamatu - poezie, proză politică, vie, neconformistă, justă și formulată viguros, studii critice vechi și noi semanate prin publicațiile exilului ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie și literatură românească” (Titus BĂRBULESCU). 2.1. Scurte note bio-bibliografice Născut la 9 septembrie 1912 în Vălenii de Munte, judetul Prahova, poetul, eseistul și traducătorul Horia Stamatu (Stamatopol) absolvă cursurile Facultății
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Freiburg unde va ocupa funcția de redactor la departamentul de Comunicare al Forschungstelle fur Weltzivilisation (1962-1966), institut întemeiat de prof. Arnold Bergsträsser. Pe tot parcursul acestei perioade continuă să se numere printre cei mai activi colaboratori ai publicațiilor literare ale exilului românesc și obține Premiului Academiei Romano-Americane de Arte și Științe (ARA). În continuarea unui Manifest pentru scriitorii de limbă română din afara României, publicat în nr. 33 (ianuarie 1979) al revistei Cuvântul Românesc, Horia Stamatu aducea în discuție necesitatea înființării unei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Romano-Americane de Arte și Științe (ARA). În continuarea unui Manifest pentru scriitorii de limbă română din afara României, publicat în nr. 33 (ianuarie 1979) al revistei Cuvântul Românesc, Horia Stamatu aducea în discuție necesitatea înființării unei Societăți a scriitorilor români din exil, societate ale cărei scopuri erau, înainte de toate, morale: „Societatea Scriitorilor Români ar fi în diaspora românească un corp de solidaritate morală mai accentuată decât a fost în România”[9] 2.2. Temeiuri și implicații filozofice în poetica lui Horia Stamatu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]