1,387 matches
-
erau condițiile acolo? S. Ț.: Din lagăr se putea ieși pe poartă, că nu te întreba nimeni nimic, numai de intrat nu se putea intra fără să fii luat la întrebări, ca să te vadă dacă ești pe lista lagărului de exilați. Veneau antreprenori din Viena și din Treiskirchen să ia oameni la lucru, în construcții. Așadar, de ce să nu stau eu liniștit, că doar aveam bani!? Nu am putut sta și m-am dus și eu la lucru. Am căzut la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și Bucovina. Doi ani mai târziu, a ajuns iar în Germania nordică, iar în timpul războiului a stat în orașul Danzig. În 1922 și-a mutat reședința la Wroclaw, apoi timp de un an s-a ocupat de pastorația taberelor de exilați din Silezia germană. În anii următori a călătorit prin Estonia, Silezia și Basarabia. În 1929 a fost numit spiritual și profesor de filosofie la Seminarul din București. Ulterior a ocupat postul de profesor de dogmatică, limbă română și franceză la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
arată numeroase povestiri în variantele lor multiple. Una dintre ele, Levitul din Ephraim a lui Jean-Jacques Rousseau, de sorginte biblică, atrage atenția în mod deosebit lui Alain Montandon, fiindcă ea exprimă, pe de o parte, frustrarea și nemulțumirea lui Roussseau, exilatul, față de contemporanii săi incapabili să respecte "frumusețea obiceiurilor, ospitalitatea", pe de altă, pune problema limitelor ospitalității și, din nou, a excesului de ospitalitatea, care se află la originea acestei drame. Se știe că Levitul, din respect pentru oaspete considerat sacru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
seamănă cu insula Itaca care fugea mereu din fața lui Ulise. Cel mai bun mijloc de a ajunge acolo este totuși să mori"188. În fine pentru Quinet, dacă Odiseea este arhetipul poemului despre patrie și Itaca e paradisul pierdut al exilatului, o întreagă rețea de metafore țese un fel de mit personal 189. Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
femeii, fără să poată renunța la vechile lui legături și să lege altele noi, cu o țară pentru el derutantă, dură sub soarele sicilian, cu moravuri străine și o limbă de neînțeles. Și unul și celălalt sunt niște dezrădăcinați, niște exilați fără speranță, care trăiesc pentru totdeauna departe. Kafka sau oaspetele care nu se simte bine Ospitalitatea poate uneori să genereze constrângeri și apăsări. Dispoziția cea mai prietenoasă față de oaspete creează, în ciuda fericirii de a primi un oaspete, o tensiune psihologică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aproape necesare. Țară de primire pentru emigrantul aspirant la un nou Eldorado, ea reprezintă integrarea reușită pentru numitul self-made man. Unchiul lui Karl Rossman este exemplul cel mai evident în sens. Și totuși nimic nu e simplu pentru viitorul emigrant, exilatul din lumea veche. Imaginarul reînceperii și al unei noi origini este continuat cu reîntoarcerea aceluiași, care subliniază paradoxurile inerente descoperirii unui radical celălalt, care nu poate fi văzut, înțeles perceput decât prin intermediarul vechiului. Diferenței îi succed astfel repetiția și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celui de-al treilea an al perioadei interimare. Deși Acordul Oslo I acoperă un număr important de probleme, există trei chestiuni care nu au fost reglementate, este vorba de statutul Ierusalimului de Est, controlul resurselor de apă și statutul palestinienilor exilați (mai precis, dreptul acestora de a reveni în teritorii). Cu toate acestea, Acordul Oslo I (1993) a constituit debutul, procesul de pace fiind complinit ulterior cu o serie de acorduri ce vor stabili o serie de aspecte tehnice ale transferului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Moscova din noiembrie 1957 A.S. STÂKALIN, Apropierea sovieto-iugoslavă (1954 - vara anului 1956) și situația politică din Ungaria Dorin DOBRINCU, Un „23 august invers”? Tentativa de readucere a României în Axă (toamna 1944 - primăvara 1945) Din istoria exilului românesc Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de la Ministerul de Externe francez la „Europa Liberă”. Interviu realizat, transcris și editat de Armand GOȘU Lavinia STAN, Activitatea culturară a exilului românesc la Paris (1945-1956). Organizații. Publicații Gheorghe I. FLORESCU, Românii în Statele Unite și Canada Ilarion
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Axă, s-a dovedit o himeră. Abrevieri utilizate AMR - Arhivele Militare Române ANIC - Arhivele Naționale Istorice Centrale ASRI - Arhivele Serviciului Român de Informații DJAN - Direcția Județeană a Arhivelor Naționale GARF - Gosudardvennâi Arhiv Rossiiskoi Federații DIN ISTORIA EXILULUI ROMÂNESC Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza De la Ministerul de Externe francez la Europa Liberă Interviu realizat, transcris și editat de Armand GOȘU M-am născut la București, în 1934, unde locuia familia mamei mele, o familie socotită de viță veche și cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
călătorii făcute de președintele Giscard d’Estaing în România și de cei doi Ceaușescu în Franța. Aparent, în ochii multora, și probabil și în cei ai Securității, faptul de a mă afla în preajma unor șefi de stat, pe când atâția alți exilați nu reușeau să pătrundă nici măcar în redacțiile marilor ziare, făcea din mine o persoană importantă. Impresia însă era falsă, bineînțeles. Șefii de stat nu fac confidențe interpreților. Cum era să te întorci în România, chiar și într-o delegație oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pedeapsă și într-un caz, și în celălalt, dezrădăcinare, dar, dacă în cazul lui Ovidiu siguranța unei vieți într-o lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a încălcării convențiilor stabilite, în ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au încercat să găsească un spațiu sigur în care să nu audă altceva decât „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat în atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instrumentarului disponibil cercetătorului, prin efortul de a da scoate la lumină fonduri documentare aflate în arhive publice cu acces restrictiv sau în colecții particulare răspândite în întreaga lume. în acest sens, lucrarea de față intenționează să prezinte activitatea culturală a exilaților români la Paris între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite ca sinonime, deoarece semnificația lor era dată de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios în propria țară în deplină libertate, fără a-și periclita viața
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios în propria țară în deplină libertate, fără a-și periclita viața sa sau a familiei sale. Distincția constă în faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, în ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, în ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atâtea exiluri câte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate întoarce în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui o comunitate în exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un însingurat, izolat în lumea sa, însă acest aspect se aplică parțial doar în cazul a doi dintre românii aflați în străinătate, Emil Cioran și Eugen Ionescu, în condițiile în care toți ceilalți intelectuali au participat într-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tradițional al exilului politic poate fi rezumat, în linii mari, astfel: statutul său pare a fi temporar la început, până în momentul în care șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială în care este prins îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială în care este prins îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negându-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale în spațiul centralși est-european
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment care marchează spulberarea speranțelor unei intervenții occidentale în spațiul centralși est-european. Cât despre lipsa de unitate politică a exilaților români, acestea a fost una dintre trăsăturile exilului românesc încă de la început. Printre primele încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui Dorin Dobrincu, care preia explicația oferită pentru termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
părăsire a țării...”. Aceste definiții pornesc de la evocarea motivațiilor care au stat la baza decizei de a părăsi țara natală, însă nu par să explice întru totul complexitatea fenomenului, cu atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
complexitatea fenomenului, cu atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atât mai mult cu cât este lăsată în afară situația exilatului în țara gazdă. în acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între cei „activi politic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost supuși ani de-a rândul unui regim polițienesc, se temeau să acționeze împotriva regimului comunist și șantajul la care se preta constant Securitatea în cazul celor care aveau membri ai familiei rămași în țară. Explicația este parțial valabilă întrucât exilații care ajunseseră în Occident în primii ani după 1945 nu se confruntaseră direct cu regimul comunist, și probabil de aceea proporția celor implicați activ în exil a fost mai mare decât a celor care au părăsit România ulterior. în fine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
opiniei publice occidentale, prin toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție - publicații, conferințe, emisiuni radio -, situația din România în direcția determinării unei schimbări de atitudine din partea autorităților față de centrul și estul Europei. Se dorea, de asemenea, menținerea solidarității între exilați prin promovarea valorilor culturale și tradiționale românești și stabilirea de punți de legătură cu țara prin transmisiuni radio și prin întâlnirile informale între exilați și cei care veneau temporar în Occident. 2. Structura comunității românești din exil Sub aspect cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]