1,252 matches
-
sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie organică cerebrală tulburări nevrotice (tulburări endogene) (tulburări simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen”, sau reactiv (nevrotic) de factură relațional-extremă și endogen (psihotic) de factură structural-dispozițional internă. d) Distincția „primar - secundar” este un aspect care se raportează la următoarele: - tulburarea afectivă primară: PMD, - tulburarea afectivă secundară: tulburările depresive din cursul altor boli psihice. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care constituie o temă permanentă de reflecție. Există numeroase forme de înțelegere și definire ale suicidului. Personal am preferat următoarea definiție pe care o considerăm ca fiind mai cuprinzătoare: sinuciderea este actul de conduită intențională, voluntar-deliberată, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) și de o motivație endogenă (psihologică sau psihopatologică), specifice pentru fiecare individ în parte, cu rezonanță ideo-afectivă asupra personalității sale, declanșând pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale față de sine și față de lume și având ca finalitate întreruperea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologică, legată de o cauză morbidă, de regulă pasională (suicidul Ofeliei). Să urmărim în continuare aspectele psihopatologice ale suicidului. Cercetările efectuate de noi ne-au permis să delimităm, două grupe de suicid (C. Enăchescu și A. Retezeanu): 1) Suicidul reactiv exogen, legat de factori și evenimente emoțional-afective cu caracter psihotraumatizant pentru individ, care apar ca niște reacții subite legate de circumstanțele conflictuale ale vieții cotidiene, cărora individul nu este pregătit ca să le facă față. Din acest motiv, ele au caracterul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cronice Schizofrenia Psihozele atipice Schizofrenia afectivă Ciclofrenia Personalitate normală Psihozele de involuție (depresia, melancolia) Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori psihogeni Polul exogen 2) Tulburările de paralizie ale excitației, în care domină din punct de vedere psihopatologic, tulburările de gândire, fie de tip maniacal-disociat, fie de tip inhibat. 3) Psihozele de motilitate hiperkinetice și akinetice, în care predomină tulburările de tip motor, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comparativă a „naturii endonului”, a endogenității și a „naturii psihogene”, se ajunge la stabilirea unor relații psihopatologice așa cum se poate vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea din schema pagina 303???. În această reprezentare schematică, personalitatea normală ocupă un loc central, între „polul endogen” și „polul exogen”. De o parte și de alta se dispun, la polul endogen, predispoziția ciclotimică și predispoziția schizofrenică, iar la polul exogen, se dispun, de o parte și de alta, afecțiunile organice cerebrale și factorii psihogeni. Între aceștia se interpun formele clinice, descrise de noi anterior, ca grupe nosologice ale psihiatriei și psihopatologiei clinice (vezi schema din pagina 335???). 29. PSIHOZELE ENDOGENE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesele psihice morbide asupra aparatului psihic sau sistemul personalității și de care depinde, pe de altă parte schimbarea comportamentală, calitativ specifică, a bolnavului psihic respectiv. Modalitățile de organizare și dinamică psihopatologică, ca o consecință a factorilor morbigenetici, fie de ordin exogen, sau de ordin endogen, trebuiesc corelate, pe de o parte, cu terenul sau cu tipul constituțional somato-psihic al bolnavului respectiv, iar pe de altă parte, cu modalitatea de prelucrare patoplastică a factorilor patogenetici de către tipul de personalitate al bolnavului. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exorcismul. Epistemologia psihiatrică privește nebunia ca pe o tulburare a vieții psihice, ca expresie a „fenomenelor psihice morbide” care înlocuiesc „fenomenele psihice normale”. Ea este înțeleasă ca o dezorganizare a sistemului personalității, ca o dereglare funcțională datorată unor cauze externe (exogene) sau unora interne, a unor dispoziții patologice constituționale (endogene). Tratamentul medical vizează înlăturarea cauzelor care au produs boala, în scopul restabilirii stării de echilibru psihic. Aceste idei despre nebunie readuc din nou în discuție problema normalității și cea a anormalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acționează pe baza semnificațiilor culturale pe care le atribuie fie obiectelor materiale, fie acțiunilor altora (Wendt, 1992, pp. 396-399). Din această perspectivă, "interesele naționale" nu pot exista independent de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt un dat exogen, ci reflectă, în cele din urmă, identitățile culturale internalizate de state prin procese de socializare în sistemul internațional. O a doua distincție importantă este cea dintre comportamentul reflexiv al unităților și "reflexivitatea" ca proprietate a sistemelor sociale. Într-un sistem
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberal ar putea să pretindă în mod plauzibil că oferă o explicație endogenă a colapsului Uniunii Sovietice. Reprezentanți ai neorealismului și ai instituționalismului afirmă că sfârșitul brusc și neașteptat al Războiului Rece este cel mai bine privit ca un șoc exogen asupra sistemului internațional. Potrivit lui Waltz, colapsul sovietic a fost o evoluție la nivelul unității, care a produs efecte structurale, iar astfel explicarea prăbușirii Uniunii Sovietice depășește sfera teoriei sistemice (Waltz, 1993, p. 49). Keohane a asemănat evenimentul cu impactul căderii
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Prin contrast, în modelul adaptării, o schimbare de politică se datorează ajustării tactice la condițiile externe schimbătoare. Așadar, nu trebuie să ne așteptăm la o schimbare a paradigmei, ci la o reevaluare a costurilor și beneficiilor tacticilor anterioare ... pe măsură ce condițiile exogene se schimbă. (Johnston, 1996, p. 31) Unii susținători ai implicării afirmă că RPC s-a implicat într-un proces de învățare în politica externă. De exemplu, Harris afirmă că, în domeniul economic, China a trecut într-adevăr printr-un proces
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
geopolitică cea mai importantă, probabil, din politica mondială din a doua jumătate a secolului al XX-lea ar trebui să genereze preocupări aparte. Principalii exponenți ai teoriei sistemice au sugerat că această evoluție trebuie să fie înțeleasă ca un șoc exogen în relațiile internaționale. Waltz însuși afirmă că prăbușirea sistemului sovietic trebuie să fie privită ca un eveniment cu cauze la nivelul unităților, dar care generează consecințe structurale. Keohane afirmă, în mod similar, că o evoluție de dimensiunile colapsului sovietic depășește
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deține o poziție distinctă de pe care poate oferi o explicație plauzibilă pentru această evoluție, descriind motivul pentru care ea poate avea o semnificație de proporții pentru tiparul dez voltării din politica mondială. În loc să înțelegem sfârșitul Războiului Rece ca un șoc exogen, așa cum afirmă neorealiști și instituționaliști proeminenți, am putea privi colapsul sovietic dpret reflectarea unor procese de selecție culturală din mediul internațional. Din această perspectivă, regimurilor ne-liberale le lipsește flexibilitatea, și vor fi eliminate ca actori semnificativi din competiția pe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
diagnosticul și monitorizarea postoperatorie a cancerului. Sinteza acestor antigene este expresia unei depresii a unor gene. Modificări genice. Mutațiile genetice conduc la apariția de oncogene care guvernează transformarea malignă. Sunt descrise gene diferite care acționează asupra moleculelor de ADN, carcinogenilor exogeni și oncogene. Oncogenele sunt protooncogene (gene normale) modificate structural și funcțional prin translocație, amplificare genetică, mutație punctiformă, rearanjare genică sau inserție virală. Ele au caracter dominant favorizând proliferarea celulară. Au fost descrise și antioncogene (gene supresoare ale tumorilor) ce inhibă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
insulinoterapiei Insulinoterapia poate fi urmată de unele efecte secundare, locale sau generale (13). Alergia la insulină este întâlnită foarte rar. Reacțiile imunologice la insulină se referă în general la reacțiile de hipersensibilitate și la insulinorezistență. Deși răspunsul imunologic la insulina exogenă poate fi demonstrat la mulți dintre cei ce recunosc un astfel de tratament, prin depistarea anticorpilor la preparatele insulinice inclusiv cele de tip HM, puțini dintre aceștia exprimă reacții clinice. Hipersensibilitatea la insulină poate avea caracter local și sistemic (29
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
alergice serioase este mare, de aceea se va efectua desensibilizarea după protocoalele aflate în uz, într-o unitate specializată de terapie intensivă. Mecanismul imunologic al insulinorezistenței este explicat de legarea IgG la insulină. Blocarea funcțională a insulinei conduce la administrarea exogenă escaladată. Se inițiază în asfel de situații strategii terapeutice cu alte preparate insulinice, alături de corticoterapie (6). Tratamentul cu insulină poate conduce, atât în cazul preparatelor de tip MC cât și de tip HM, în anumite condiții, la locul de injectare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
fi exprimate prin reacții alergice locale, fenomene anafilactice, modificări de dinamică a preparatelor insulinice. Uneori decuplarea spontană și imprevizibilă a anticorpilor de preparatul insulinic poate condule la reacții hipoglicemice. Au fost descrise situații particulare de reacții ample imune la insulina exogenă, cu generarea unor complexe imune mari al căror clearance reticuloendotelial va conduce la un fenomen de insulinorezistență.Toate preparatele insulinice pot declanșa reacții imune, acestea fiind mai rare însă la preparatele de tip HM. Hipoglicemia este principalul efect secundar al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
O.E. Williamson (1991, 1993) realizează o analiză comparativă a costurilor celor trei forme generice de organizare economică - piețe, organizații, forme hibrid de organizare (rețelele de relații) - În funcție de condiția de specificitate a investiției, dar și de un set de variabile exogene rezultând În special din caracteristicile sistemului legal. Situația de specificitate a investiției, spune Williamson, accentuează condiția dependenței bilaterale ce favorizează oportunismul. Analiza sa demonstrează că cele trei forme generice de organizare se bazează pe tipuri de prevederi instituționale diferite și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și, pe de altă parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
firește, de mai multă putere legitimă În acest proces. În acest sens, Alford și Friedland (1991) afirmă că instituțiile furnizează indivizilor motivații și simțul sinelui. De asemenea, Bourdieu afirmă că dispozițiile economice cele mai fundamentale, nevoi, preferințe, propensiuni, nu sunt exogene, adică existente În virtutea naturii umane universale, ci endogene și dependente de o istorie care este chiar aceea a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este un individ colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Îl consideră Însă insuficient definit la nivel teoretic și dezvoltă o teorie care asociază implicarea În rețele cu creșterea eficienței până la un anumit nivel critic. Odată ce acest nivel este depășit, implicarea contribuie negativ la eficiență, făcând firma vulnerabilă la șocurile exogene și privându-o de informația existentă În afara rețelei. Cercetarea Întreprinsă sugerează faptul că implicarea este o logică de schimb, diferită atât de cea pur utilitaristă, cât și de cea pur altruistă și care, generând Încredere, promovează eficiența de tip Pareto
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reduse. Diferențele În privința gradului de integrare a activităților lanțului productiv permit testarea plauzibilității argumentelor din paradigma costurilor tranzacționale care explică integrarea verticală prin incidența costurilor de tranzacție. Williamson pornește de la determinarea tehnologică a tranzacției (consideră tehnologia ca fiind dată, variabilă exogenă): „o tranzacție se realizează atunci când un bun sau serviciu este transferat de-a lungul unei interfețe tehnologic separabile. Un stadiu de activitate se Încheie, un alt stadiu Începe” (1981:552). Stadiile identificate de noi: proiectare, documentare tehnică, aprovizionare, producție, comercializare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diabet zaharat În general, pacientul diabetic este protejat împotriva apariției unor hipoglicemii severe de mecanismele endogene descrise anterior, dar mai ales de percepția simptomelor asociate scăderii glicemiei, urmată de ingestia de hrană. Apariția hipoglicemiilor severe se datorează excesului de insulină exogenă sau endogenă (administrarea de sulfonilureice), asociată cu o insuficiență a mecanismelor de contrareglare. Riscul este mai mare în cazul administrării de insulină exogenă, decât după administrarea de sulfonilureice (83), fie datorită răspunsului insulinic „per se”, fie ca urmare a faptului
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
simptomelor asociate scăderii glicemiei, urmată de ingestia de hrană. Apariția hipoglicemiilor severe se datorează excesului de insulină exogenă sau endogenă (administrarea de sulfonilureice), asociată cu o insuficiență a mecanismelor de contrareglare. Riscul este mai mare în cazul administrării de insulină exogenă, decât după administrarea de sulfonilureice (83), fie datorită răspunsului insulinic „per se”, fie ca urmare a faptului că insulina se absoarbe pasiv de la locul de administrare în circulația periferică, ajungând tardiv și în concentrație crescută la nivel hepatic, în timp ce insulina
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]