1,156 matches
-
Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
mister: „Sunt olarul,/ Roată în cuvânt născută./ Pe uliți strig/ Ca darul să se-mpartă./ Cine-mi cere prețul?/ Eu leg cărări...”. Se remarcă totodată o îndulcire a rostirii lirice, preferința pentru pastelurile anotimpurilor, dar se păstrează tonul confesiv tare, expresionist („Dați-mi cuvinte/ Să nu mă pot ucide/ Niciodată în ele!”), care, paradoxal, tinde să evite autobiograficul și să scoată din registrul sentimental ceea ce este specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe E.A. Poe, spirit tutelar și scriitor îndrăgit în asemenea măsură, încât, pentru a se caracteriza, în portretul Victor Valeriu Martinescu, semnat E.T.Florian, din ,,România agricolă” (1937), el va relua unele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de tradiționalism, dar și de o tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001, Postume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001. Traduceri: Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Chișinău, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Chișinău, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Un expresionist postcomunist, ST, 1991, 10; V. Grosu, O poezie a interferențelor, „Columna”, 1992, 8-9; Mariana Codruț, „Nevoia de strigăt a limbii”, RL, 1992, 13; Nicolae Bârna, Levitația izbutită, L, 1992, 36; Al. Cistelecan, Înălțări și căderi, LCF, 1992, 44; Aurel Pantea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică a narațiunii) să fie înțeleasă acum drept procedeu predilect al literaturii... "autenticiste", prin care trăirea interioară se obiectivează, aproape expresionist, în orizontul "conștiinței pure", unde nu se aude decât "strigătul nud al sufletului". În concluzie, romanul-melodramă ar trebui să fie nu numai o "artă a îndepărtării" de realitate, ci și una "a strigătului nud", mărturisind "autenticitatea simțirii". Nu-i greu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al maniheismului psihologic, dezamăgirea amoroasă cheamă, ca un ecou, fiorul thanatic, de data aceasta fără puseul suicidar de altădată atitudine lucidă, echilibrată, care anunță ieșirea din copilărie, anticipată și de câteva teribile viziuni ale "morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe care Bizu le trăiește acum "ca într-un vis urât", cutremurat de groază, până la pierderea cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu, Daniel Șandru (coord.) Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
întrecere cu vocile tenebrelor („De plânge Demiurgos...”). Orfismul, de care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
din 1920 îi va tipări Poemele către Ead, treizeci de sonete, traduceri din Anton Wildgans, precizându-se că B. „și-a completat educația literară în Germania”. În „Rampa”, ca și în „Adevărul literar și artistic” publică, pe lângă versuri de factură expresionistă, tălmăciri din R. M. Rilke, Alfons Petzold, Richard von Schaukal, Richard Beer-Hofmann. Dar prezența sa în revistele vremii va deveni tot mai rară: la „Viața literară” și „Vremea”, ocazional, cu eseuri, pamflete, proză, la „Viața românească”, „Adam”, „Facla”, „Azi”, „Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări cu divinul, aproape și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel, traduce, cu excepția poemei Mortul vesel de Charles Baudelaire, din scriitori care au fost sau au trecut printr-o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. G. CĂLINESCU SCRIERI: Lada cu năluci, București, 1932; Eu și Orientul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Contribuții, II, 349-351, 390-392; Podoleanu, 60 scriitori, I, 49-50; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 179; Călinescu, Ist. lit. (1941), 815-816, Ist. lit. (1982), 900-901; Crohmălniceanu, Literatura, I, 537-543; Sașa Pană, H. Bonciu, ALR, 114-122; Doinaș, Poezie, 73-76; Mioara Apolzan, Valențe expresioniste în proza lui H. Bonciu, RITL, 1983, 2; Mirodan, Dicționar, I, 200-208; Zamfir, Cealaltă față, 140, 147, 154-155, 163, 165-166; Negoițescu, Ist. lit., 233-234; Micu, În căutarea, II, 116-117, 142, 158; Dicț. scriit. rom., I, 328-330; Z. Ornea, Anii treizeci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înțelege relația tainică, misterioasă, dintre voința bine intenționată și fapta vinovată. (Elena Saulea) Dorel Vișan în Gheorghe învățătorul, E. Mihalache Notarul și Radu Panamarenco Jandarmul Limpede și în același timp ambiguu, cinematografic, dar folosind un masiv împrumut din arsenalul teatral, expresionist și totodată de o incontestabilă modernitate, localizând drama (focalizând-o, mai bine spus) și în același timp făcând să iradieze tragic în timp, Alexa Visarion se dovedește și în Năpasta un cineast de excepție, un artist care aduce în cinematografia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
confruntări abrupte, fără sofisticate căutări, prin care redutabila personalitate regizorală care este Alexa Visarion este atrasă în zona acestui gen mult prețuit de public. După experiențele aplaudate și definitorii ale unei exprimări cinematografice impresioniste (Înainte de tăcere) succedată de interesanta cheie expresionistă din Înghițitorul de săbii, Visarion decupează în registru realist o "felie" de viață, decantându-i valorile autentice, iscodindu-i tensiunile dramatice, extrăgându-i o morală și o filozofie. Își alege un aliat remarcabil în persoana dramaturgului (și scenaristului) Radu F.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
analitică/ narativizarea (punerea în intrigă și anihilarea teatralului exterior), dialogul cu funcție dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii cu evoluție analitică (întrupați de actori capabili să alterneze instantaneu concretețea naturalistă cu stilizarea expresionistă). Numai un regizor total, polivalent, poate pune în confluență cele două limbaje, cu o variabilitate estetică atât de mare încât orice stereotipii rețetare sunt excluse; dar, dincolo de toată această bucătărie internă, rămâne puterea lui Alexa Visarion de a se reinventa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cuminte, în imuabilul canon, înfiripat încă în fresca pompeiană și consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia lor, un aer teribil de roz, comparați cu sfrijitele cohorte de pe trotuare, "sănătoșii", cărora "bolnavii" le aruncau priviri sfidătoare. Unul din ăștia mi-a și spus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stat și particulare). Și, din păcate, nimic, pare-se, nu mai poate clinti anuala bălăcire. E deja "tradițională". Ascuns în atelierul de pe Armeană (cu vată în urechi), am găsit în paginile... de închisoare, din 1912, ale unui mare pictor austriac, expresionistul Egon Schiele, pasajul: "Am pictat patul de campanie din celulă. În centru, în cenușiul murdar al păturilor, o portocală strălucitoare, adusă de V., singurul punct luminos din toată încăperea. Mica pată de culoare mi-a făcut nespus de bine". Bat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
belief, Byzantine state, Romanian Principalities, iconolatry, iconoclasm. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]