1,154 matches
-
Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul ""Pictopoezia"" și
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
pictură, care a originat în Germania la începutul secolului al XX-lea. Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit. Artiștii de origine expresionistă caută să indice înțelegerea lumii prin propria lor perspectivă sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale. ul își are originea în Germania (a se vedea, Expresionismul german), fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși de altfel repede granițele picturii: va cuprinde în sfera sa și sculptura, poezia și muzica, cu compozitori ca Arnold Schönberg și Alban Berg. Revolta expresionistă propune o formulă nouă, dar păstrează temele tradiționale, rareori abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of consciousness"). În teatru, August Strindberg este considerat un precursor al mișcării expresioniste, deși termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși nu erau afiliați curentului, au scris opere cu tentă expresionistă, de exemplu Karel Čapek în "R.U.R." (1921) și Eugene O'Neill în "Împăratul Jones" (1921). Mișcarea, deși a durat puțin timp, a dat un avânt substanțial modernizării teatrului european. Numeroase opere literare românești au intrat în atingere cu
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Săulescu, "Săptămâna luminată". Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după piesa lui Mihai Săulescu; cu premiera în 1943 la Opera Română din București. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă; ea reliefează un tragism răscolitor, realizat cu o măiestrie uimitoare. Din nefericire, după 1990, nicio Operă din țară nu a înscris-o în repertoriul ei.
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
și străinătate. Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale. Creația lui Ion Țuculescu se grupează
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
câteva au fost încorporate în Berlin. In 1871, Berlin a devenit capitala nou fondatului Imperiu German. În 1881, Berlin a devenit un sector al orașului diferit de Brandenburg. La începutul secolului XX, Berlinul a devenit un teren fertil pentru mișcarea expresionistă germană. În domenii precum arhitectura, pictura și filmul, au fost inventate noi forme de stiluri artistice. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, republica a fost proclamată de Philipp Scheidemann la Clădirea Reichstag. În 1920, prin legea cu privire la reconstruirea noii autorități locale
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
nu seamănă cât de puțin cu aceasta, iar acei arhitecți contemporani care se străduiesc să imite stilul acestei clădiri întotdeauna proiectează construcții care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranță o clădire modernă, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul internațional rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce și ea un enorm ajutor, așezarea ei la capătul unui promontoriu, înconjurată de apă din trei părți, fiind exploatată la maximum de Utzon. Opera din Sydney
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții » din opera Elsei Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat "" La Justice de Trajan"" a pictat calul în roz. Tabloul este expus în 1906 la Salonul de Toamnă din Paris, stârnind un ecou puternic în cercul tinerilor expresioniști germani. Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria "Vollard" organizează o expoziție cu 50 de picturi și 20 de desene, și când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
și Anthony van Dyck au înflorit la începutul secolului al XVII-lea în Țările de Jos Meridionale, ea s-a aflat în declin în alte părți. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, au apărut numeroși pictori romantici, expresioniști și suprarealiști, între care James Ensor și ceilalți artiști din grupul Les XX, Constant Permeke, Paul Delvaux și René Magritte. Mișcarea avangardistă CoBrA a apărut în anii 1950, iar sculptorul Panamarenko rămâne o remarcabilă figură a artei contemporane. Artistul multidisciplinar
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg". La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte în vederea efectuării
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
Vézelay, Toulouse, Moissac, în Spania, León, Santiago de Compostela, iar în Italia putem enumera ca orașe reprezentative: Como, Modena, Verona, Ferrara, Parma, Pisa, Lucca, Apulian. Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice (din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea) se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
s-au răspândit la fel de mult precum curentul artistic Bauhaus. Futurismul din Italia fascistă și constructivismul din URSS prezentau trăsături comune. Se opuneau arhitecturii hipermoderne, care își exprimă oportunitățile oferite de noua eră industrială într-o manieră captivantă și agresivă. Arhitectura expresionistă, inițiată de grupul german "die Brucke" au căutat să găsească un limbaj arhitectural expresiv, liber de constrângerile academice. Arhitectura expresionistă se preocupă nu atât de elementele decorative exterioare, cât mai ales de formele neobișnuite din structura unei clădiri. Această școală
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Se opuneau arhitecturii hipermoderne, care își exprimă oportunitățile oferite de noua eră industrială într-o manieră captivantă și agresivă. Arhitectura expresionistă, inițiată de grupul german "die Brucke" au căutat să găsească un limbaj arhitectural expresiv, liber de constrângerile academice. Arhitectura expresionistă se preocupă nu atât de elementele decorative exterioare, cât mai ales de formele neobișnuite din structura unei clădiri. Această școală și mișcare artistică, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectură, artele plastice
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Vasili Kandinski, și participă la ""Bienala"" din Veneția. După 1924 întreprinde călători în diverse țări europene și în Africa, pictând peisaje caracterizate prin culori violente. Are și o bogată activitate în dramaturgie, fiind autorul unor piese de teatru cu tendință expresionistă. Abia întors la Viena în 1937, se refugiază la Praga în urma anexării Austriei de regimul nazist din Germania. Când, în 1938, trupele hitleriste invadară și Cehoslovacia, Kokoschka emigră la Londra. Regimul nazist îi caracterizează opera drept „artă degenerată” și îi
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
rafinare al filosofiei pictografice a artistului. Au apărut, de-a lungul timpului, referirile - destul de tranșant transpuse în propriile concepte picturale sau obiectual-picturale - la simbolismul totemic, ritualic, exprimat fie în forme încifrate, esoterice, fie în portrete amintind de frenezia hogarthiană a expresioniștilor, fie în compoziții humaniforme desenate în tușe aspre și ferme, precum în pictura sau statuara naivilor maramureșeni, ori a celor din spațiul scandinav. Toate aceste influențe și căutări în profunzimea spațiului de civilizație al propriei baștini ori în culturile altor
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
première guerre mondiale, în Ligeia (Paris), 1997, no. 21-22-23-24, Octobre 1997/Juin 1998, p.172-181 Accepții ale conceptului de futurism în critică de artă românească înainte de primul război mondial, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 44, 1997 Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women Exhibitions Bucharest 1916-1927, în Actele Conferinței Internaționale Antropologia secolului XXI, 1999 Modernitate și feminism în arta românească la începutul de secol: expozițiile artistelor pictori și
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
un film mut german în cinci acte, produs în anul 1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul este o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” scris de irlandezul Bram Stoker (1847-1912). De asemenea, este unul dintre cele mai cunoscute filme expresioniste germane. Povestea este una în ramă, filmul începând cu un cronicar care povestește declanșarea ciumei în orașul Wisborg din anul 1838: vânzătorul de case Knock primește o scrisoare misterioasă de la contele Orlok prin care acesta ar dori să cumpere o
Nosferatu – Simfonia groazei () [Corola-website/Science/315547_a_316876]
-
în această direcție preocupările sale au cunoscut două componente. El s-a inspirat în pictura de șevalet din frescele românești în stil bizantin, precum și din artele de origine orientală, realizând fie imagini de vis precum lucrarea "Domnițe bizantine", fie reprezentări expresioniste ca portretul "Domniței Ruxandra". Cele două domnițe sunt înfățișate hieratic, părând a coborî dintr-un basm în fața treptelor unui templu. Treptele sunt executate cu o trăsătură de penel, diferențele dintre ele făcând-o pasta albă și intensitatea loviturii de pensulă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
in ilustrarea a numeroase cărți clasice publicate de editura sa (vezi mai jos Ilustrații). În anii 1950 Arikha s-a distins ca unul din cei mai proeminenți tineri artiști plastici israelieni, stilul său din vremea aceea fiind calificat adesea drept expresionist abstract. Se apropiase mai ales de curentul cercului "Orizonturi noi" (Ofakim hadashim) și a pictat tablouri de mari dimensiuni,în nuanțe ale culorii negre. În viziunea sa, culorile serveau un obiectiv dublu - cel de a concretiza materialitatea și în același
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
apropia de durerea indescriptibilă, sufletul scindat al unui neam cu trupul în două „țări vecine”, în „două limbi”, care sunt de fapt una singură..." - Ștefan Ion Ghilimescu: “...să subliniem caracterul pregnant al realismului descriereilor lui Ion Lazu, cât și unda expresionist metaforică a poeziei simțirii care le conferă, cum grano salis, o aură de un estetism bine timbrat; alteori, în afara exemplului nostru, luat aproape la întâmplare, nu poate scăpa cititorului nota de molipsitor umanism cordial pe care o îmbracă la el
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]