3,103 matches
-
cel al limbajului, întoarcerea la textură și exegeza textuală. Copiii noștri bătrâni căci orice artist e un copil visează să unească emoția strigătului primar și interpretarea conceptuală a strigătului lor. Șocul și șicul, contactul fizic și interpretarea teoretică, izbucnirile de extaz în rândul publicului și prefața lui Derrida în catalog. A atribui unor ready-made funcția unui "alfabet formal" e un proiect de copii răzgâiați. Această artă regresiv-progresivă poate să se considere o realitate de rea credință în sens sartrian: este ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care nu se poate face abstracție numai fiindcă o imagine sau alta ne inspiră un sentiment indefinibil de grație. Și, la fel cum se distingea odinioară natura naturantă de natura naturată, e important să distingem imaginea receptată și imaginea fabricată, extazul și geneza. Nu putem deci nici să respingem timpul linear, nici să-l acceptăm ca atare. Impas? Soluția n-ar ține, pentru a scăpa de dilema istorie-săgeată sau istorie-haos, evoluționism sau relativism, de geometriile revoluției ("rotație completă a unui corp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură majoră în psihologia privirii, orice-ar spune teologii: în ambele cazuri, ființa divină se revelează în direct și în persoană prin imaginea ei. Antichitatea târzie și creștinătatea veche
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
diferite modalități de a vedea cunoașterea. Bonaventura identifică "întreita modalitate a teologiei: simbolică, proprie și mistică"136. În cazul analizei simbolice se realizează cunoașterea pornind de la lucruri, în cazul celei proprii reprezintă cunoașterea celor inteligibile, iar cea mistică pornind de la extazul supranatural. Modalitatea simbolică de cunoaștere subliniază faptul că natura este privită ca semne ale divinității. Ființa trebuia cunoscută ca ansamblu în toate părțile ei "ca parte și întreg, ca imperfectă și perfectă în potență și act, după ceva și separată
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
explicarea numelor divinităților diverselor triburi, a numelor de unelte, schimbarea numelui după nașteri inițiatice etc. în Istoria credințelor și ideilor religioase, dar și explicații ale etimologiilor numelor comune, de ex., cuvântul șaman, în concluziile studiului Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului. În Comentarii la legenda Meșterului Manole găsim corporații de metalurgiști, fierari și făuritori de arme, purtând numele sau revendicându-se de la prototipuri mitice; de asemenea, prin magia numelui, frații, Stoian și Stoiana, participă "la statornicia absolută, la tot ceea ce stă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Întâlnirile - atât cea de început, cât și cea din final - se produc sub semnul căldurii (strada încinsă), unul din semnele prozei eliadești, "pe la două, două și un sfert". Asupra acestei ore avertizează însuși Eliade, în Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, ca fiind ora secretă în care șamanii își pot exercita puterea asupra focului sacru, asupra căldurii magice, timp favorabil trecerii în universurile secundare, unde misterul viu se manifestă plenar 485. Căldura este un semn indicial, un semn de referință (alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Nagabhata din casta kshatria, descendent dintr-una din primele familii din Magadha, convertite la budism, și discipola faimosului filozof Chandrakirti. După ce ajunge în locurile unde a trăit sihastra budistă, Veronica, deși își recuperează identitatea de tânără institutoare traversează ciudate "crize/extaze paramediumnice"811. Veronica/Rupini vorbește egipteană, ugaritică, protoelamită și sumeriană, coborând tot mai adânc, în trecut până la protolimbajele nearticulate, "o serie de țipete guturale, preumane"812. Acest proces de reîntoarcere în preistorie, corespunzând doctrinei transmigrării și reîncarnării, este însoțit de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de conferințe radiofonice, 1932-1938, Editura Humanitas, București, 2001. Eliade, Mircea; Culianu, Ioan Petru, Dicționar al religiilor, Editura Humanitas, București, 1993. Evseev, Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
putând intra la rândul lor în edificiul altor mituri, iar acestea în altele - și așa mai departe, până la infinit, ceea ce demonstrează că, aici, timpul e ciclic, recurent, nu liniar" (pp. 126, 128). 25 Mircea Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 465-466. 26 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 319, 327, 328, 438. 27 Ibidem, p. 288. 28 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
face puțin curte, mă invită să țin conferințe etc.). Puteți să-mi scrieți tot la Chicago, de unde prietenii mei îmi vor trimite scrisorile. În Mexico-City am stat la hotel. Era mai simplu. Cioran a scris un text admirabil (amintiri, critici, extaze!) despre începuturile prieteniei noastre 2. Îl veți citi la Chicago. Gunnel este în continuare cu dvs.? De la noi doi către voi doi, prietenia noastră afectuoasă. As ever, Mircea LXIVtc "LXIV" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 26 februarie 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Gignoux, Man and Cosmos in Ancient Iran, Serie Orientale Roma, Roma, vol. XCI, IsIAO, 2001, în special cap. 4, „Man Facing the Invisible: Iranian Shamanism”. Pentru critica explicației psiho-fiziologice a șamansimului la Ohlmarks, vezi Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București, 1977, pp. 37-45 (cap. „Șamanism și psihopatologie”). 3. Sven S. Hartman (1917-1988): istoric al religiilor și orientalist. Profesor de istoria religiilor la Åbo/Turku (1965-1969) și Lund (1969-1983). Dintre lucrările sale privind istoria religiilor iraniene, vezi: „YaÍts, jours
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Mandragore et l’arbre cosmique”, RITL XXXVII (1988), nr. 3-4, pp. 123-134. XXXIItc "XXXII" 1. „Pretextul studiului din Revue de l’histoire des religions l-a constituit o carte a lui Åke Ohlmarks; urmând o veche interpretare naiv-materialistă, autorul asimila extazul șamanic transelor provocate de «isteria arctică». Am încercat să situez «problema șamanismului» în contextul istoriei religiilor, singura perspectivă care nu-i anula semnificația, nici funcția. (...) «Le problème du chamanisme» a fost primul meu studiu care a văzut lumina tiparului (în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cățărându-se pe o scară primitivă constând dintr-un copac cu șapte, nouă sau douăsprezece crengi, pe care pășesc. Fiecare treaptă semnifică un nou grad al viziunii, un nou contact cu puterile care intermediază această viziune. Șamanul se trezește din extaz abia după ce a parcurs toate treptele. În vechile texte ritualice indiene se vorbește adesea despre scări sau trepte care duc la lumea zeilor. Nu știm prea clar cum anume se desfășurau ritualurile respective. În Cartea egipteană a morților se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sau supranaturală a acestei facultăți creatoare, a fost remarcat faptul că între inspirația artistică și mistica religioasă există o serie de asemănări, ca și între trăirile artistului și cele ale credinciosului "convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină"208. Conform sistemului eliadian de gândire, Creația divinității reprezintă modelul absolut și ideal al oricărui act creator uman. În această comuniune, inspirația constituie o punte de legătură între lumea sacrului și cea a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
postmodernism, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 222. 517 Andrei Kuraev, Filmul: Restaurare prin teologie, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 77. 518 Ibidem, p. 71. 519 Vezi exemplul unor lucrări ale Barocului, precum Răstignirea Sfântului Petru a lui Caravaggio sau Extazul Sfintei Tereza de Bernini, în care apelul artistului la posibilitățile de "impresionare" a privitorului este unul suficient de evident, reușind să trezească, prin realismul reprezentării, intense trăiri spirituale. 520 Andrei Kuraev, op. cit., p. 79. 521 Nichifor Crainic, op. cit., p. 152
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
permit o corelare, cel puțin aproximativă, cu multe alte modele ale personalității. În sfârșit, Cloninger și-a dezvoltat în ultimul timp teoria sa asupra personalității și în perspectivă spirituală, adăugând celor șapte dimensiuni trăiri speciale, fenomene pick, stări de transă, extaz, experiențe extrasenzoriale, trăiri spirituale - toate corelându-se cu o amplă tradiție antropologică, psihologică, religioasă, spirituală. În plus, a dezvoltat în această direcție și programe terapeutice, în scopul atingerii unor „stări de bine” (well-beingă psihologice spirituale. Desigur, ultimul aspect nu are legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din urmă prin cumulul factorilor biologici și de cogniție socială (LĂZĂRESCU, 1994Ă. Rămân încă multe de lămurit în aria tradițională a determinismului endogen, mai ales dacă includem aici și trăiri mai apropiate de normalitate, precum dragostea pătimașă, fanatismul politic sau extazul mistic. BIBLIOGRAFIE ALEXANDER F., SELESNIK S.T. (1972Ă - Histoire de la psychiatrie. Ed. Armand Colin, Paris BERRIOS G.E. (1996Ă - History of Mental Symptoms. Cambridge University Press BLACKBURN R. (1975Ă - Psychopathy and the contribution of Personality violence, in MILLON T, SIMONSEN E., BIRKET-SMITH
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
păsărilor, București, 1994, 195-213; Vasile Dem. Zamfirescu, În căutarea sinelui, București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica, București, 1998; Ion Ianoși, Constantin Noica, între contemplație și extaz, București, 1998; Glodeanu, Incursiuni, 323-329; Ion Dur, Noica. Portretul gazetarului la tinerețe, Sibiu, 1999; Dicț. esențial, 578-585; Simion, Fragmente, IV, 124-153; Cornel Moraru, Constantin Noica, Brașov, 2000; Manolescu, Lista, III, 64-89; Ion Militaru, Constantin Noica și critica Occidentului, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
etape: una nedesăvârșită, mai activă, și una desăvârșită, sau cu totul pasivă. Exprimată în termeni de rugăciune prima etapă cuprinde rugăciunile: 1) reculegerii, 2) liniștii și 3) a somnului puterilor. În etapa a doua se cuprind rugăciunile: 1) unirii, 2) extazului și 3) căsătoriei duhovnicești. În etapa a doua nu mai ostenește omul să-și ude el ogorul sufletului, ci acesta e plouat de harul dumnezeiesc cu o mare abundență. În prima etapă „prezența divină e profund simțită, dar nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e văzută”, în a doua e și văzută. în special unirea e ca o dulce scufundare în Dumnezeu, cu încetarea activității tuturor facultăților sufletești. Este o certitudine neclintită, ce nu se mai poate uita, că ești unit cu Dumnezeu. Extazul e o totală ieșire din sine pentru a trăi în divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul de vedere al lui Nichifor Crainic asupra „locului” sufletesc în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoașterii, dezvoltată și evidențiată personal și foarte curajos. În fața epidemiei de subconștientomanie, de explicare a tuturor ideilor prin subsau inconștient, Nichifor Crainic se înscrie în apărătorul celei mai elevate părți din ființa omenească: inteligența conștientă. Conținuturile sufletești ale stărilor de extaz, de inspirație, nu vin de-a gata din subterana sufletului, ci ele se obțin printr-o înălțare a minții spre realitățile mai presus de fire, înălțare efectuată de forța atractivă și întăritoare a acelor realități. E vorba de o ascuțire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității de a ajunge, autonom, la un acord universal? Dar în cugetarea modernă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce schimbă mii de nuanțe de culori în fiecare clipă. Nici un pictor n-a izbutit până azi să sugereze ceva măcar din această măreție. Și cu toate acestea, mii și mii de ochi stau vara pe țărmul ei; pierduți în extazul acestei frumuseți imposibil de redat în artă. Iată cerul înstelat într-o seară de august, când e mai strălucitor și mai misterios ca oricând. Nici un fel de artă n-a fost și nu va fi în stare să redea ceva
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al lucrurilor, interpretul declară că e vorba de un fotism, rezultat al unei turburări fiziologice. Cu inspirația artistică se întâmplă același lucru ca și cu fenomenele de mistică religioasă. Credinciosul e convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină. Totuși, interpretul pozitivist ține să-i demonstreze că n-a fost decât prada unei iluzii. Îndeosebi viziunea mistică e un fapt atât de extraordinar, un har atât de rar încât numai cine se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]