2,037 matches
-
funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) evidențiază preocuparea executivului de reformare a Ministerului, pentru a răspunde mai prompt provocărilor din sectorul cercetării-dezvoltării-inovării. Funcțiile largi ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asigură astăzi unitatea sistemului educațional românesc, acoperind toate fațetele acestuia, pornind de la construcția școlilor, ajungând la pregătirea academică, la personalul implicat în educație și cercetare, la evaluarea calitativă a acestuia, la bibliotecile din România etc. Reforma Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ar trebui însă intensificată, prin accentuarea cooperării
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
câtșisub aspectul raporturilor relaționale pe care le stabilește în acest cadru - integrarea funcțională. Putem vorbi așadar despre o dublă integrare, funcțional-spațială, care dă măsura locului, rolului și potențialului relațional al unui stat în cadrul sistemului ierarhiei mondiale, definind totodată una din fațetele intermediarității spațiului arabofon. Funcție de scara de mărime la care se face referire, raporturile externe ale unui stat pot fi analizate la nivel bilateral și multilateral. Astfel, analiza spațială a legăturilor bilaterale ale statelor are în vedere relațiile politicodiplomatice și economice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
arabofonă (Algeria, Libia, Tunisia, Ciad, Mauritania, Djibouti, Eritrea), pentru care apetența integrării regionale a fost dictată de o serie de factori ce dau specificitatea geopolitică locală: apropierea geografică de Europa, dar și de Africa sahariană și centrală, ce conturează o fațetă de intercontact concretizată sub aspectul identtității regionale prin constituirea numeroaselor structuri teritoriale - cazul Algeriei, Libiei și Tunisiei. În situația Ciadului, Mauritaniei, Djibouti și Eritreii se adaugă și relativa izolare geografică, ce reprezintă o motivație suplimentară pentru integrarea în organisme regionale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
arabofonă (Algeria, Libia, Tunisia, Ciad, Mauritania, Djibouti, Eritrea), pentru care apetența integrării regionale a fost dictată de o serie de factori ce dau specificitatea geopolitică locală: apropierea geografică de Europa, dar și de Africa sahariană și centrală, ce conturează o fațetă de intercontact concretizată sub aspectul identtității regionale prin constituirea numeroaselor structuri teritoriale - cazul Algeriei, Libiei și Tunisiei. În situația Ciadului, Mauritaniei, Djibouti și Eritreii se adaugă și relativa izolare geografică, ce reprezintă o motivație suplimentară pentru integrarea în organisme regionale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
fără încetare noi vocații, mărindu-și rîndurile cu recruți entuziaști aduși de o adeziune din ce în ce mai hotărîtă a populației, și aceasta în ciuda represiunii neîncetate. Căci aceste arestări, execuții și deportări ce le seceră rîndurile și exaltă furia supraviețuitorilor, reprezintă o altă fațetă a activității comuniste. Marele "de ce" nu va apare decît mult timp după război. Dar încă de la eliberare, va apare sloganul de partid al împușcaților, fapt ce a dat de gîndit celor mai sceptici. În cadrul acestei strategii, structurile instalate sînt pretutindeni
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ideilor lor. În contextul cultural creat de o organizație, principala provocare întâmpinată de manageri este tocmai aceea de a da tonul schimbării, de a stabili caracterul acesteia și calea prin care se va produce. Când se implementează o strategie, o fațetă foarte importantă este anagajamentul și nivelul de implicare al managerilor înșiși față de acea strategie; aceasta este chiar o precondiție pentru procesul de implementare, managerii trebuind să dovedească constant dedicația și efortul lor în acest sens. În același timp, o astfel
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
sau privirea ce urmărește pretutindeni vina lui Cain. În veacurile moderne ea devine atribut al unui personaj situat la o înălțime privilegiată, Rastignac, sfidând Parisul în finalul unui roman balzacian."83 Relația viață-operă și, în subsidiar, personajele care deconspiră diferitele fațete ale aceluia care le însuflețește, sunt recunoscute ca viabile și de către Camil Petrescu. În interviul acordat lui Eugen Jebeleanu, apărut în România literară la începutul anului 1933, cu puțin timp înainte de lansarea pe piață a romanului Patul lui Procust, scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feluritele încercări, mai răbdător în suferință, înțelegând taina și rostul ei. Astfel, el se dovedește a fi și un împlinitor al cuvintelor dumnezeiești Și nu doar un auditor, grăitor sau cititor al acestora. Taina suferinței Problema suferinței are resorturi și fațete atât de numeroase și de felurite încât nu este deloc facil a le trece în revistă sau a le soluționa. Suferința umană este o taină care nu intră în orizontul obișnuit al înțelegerii noastre. Un mister mult ca Și prin
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
feluritele încercări, mai răbdător în suferință, înțelegând taina și rostul ei. Astfel, el se dovedește a fi și un împlinitor al cuvintelor dumnezeiești Și nu doar un auditor, grăitor sau cititor al acestora. Taina suferinței Problema suferinței are resorturi și fațete atât de numeroase și de felurite încât nu este deloc facil a le trece în revistă sau a le soluționa. Suferința umană este o taină care nu intră în orizontul obișnuit al înțelegerii noastre. Un mister mult ca Și prin
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
adoră jocul de-a masacrul, ale cărui victime sunt de obicei discipolii care l-au adorat aproape mistic până mai ieri. Rituri și ritualuri ale unei societăți dresate cu biciul lugubrei idelogii care a făcut ravagii și în România, compun fațetele unui roman politic dar și polițist, gotic și psihologic totodată. Și peste toate, iubirile frumoasei Suzane, retezate în fașă de ghilotina cerințelor superioare de stat și de partid, altfel spus, a capriciilor Conducătorului. Iar dacă misterul morții Succesorului mai persistă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al Timpurilor și mii de copii zgribuliți. Exact: Unitatea se reflectă În miriardele de fațete ale oglinzii lumii. Stan are caracteristicile Omului Primordial: Pota Puri, Omul Gol; posedă starea de copilărie, balya, singurătatea Autogenului, pribegia pentru că este ubicuu, fără tată și fără mamă pentru că s-a identificat cu Unitatea care precede logic și ontologic polarizarea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
filonul erotic, în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de solitar mulțumit de propria-i condiție nu este însă, cum s-a spus, pluralitatea vocilor femeii, histrionismul celei oarecum egale cu bărbatul. E adevărat că poetul invocă multiplele fațete ale alterității feminine: de la "mama uriașă", în brațele căreia doarme o lume întreagă, la nevasta "cu picioare infinite", așteptându-și soțul, "vorba lui Joyce, ca o iapă de Pomerania", obligatoriu... "trăpoasă". Un inventar de-a dreptul impudic al partenerelor pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard și sensibil, pătruns de raskolnikoviene interogații și deținător al apei vii, sfințite de orice păcat, călăul scapă de la început de încadrarea în tipologia clasică a sceleratului lipsit de conștiință și remușcări. Gestica lui, dimpotrivă, sugerează uneori tocmai candoarea, sensibilitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum a arătat Balzac, sunt sursa puterii și motivează atitudinile și comportamentul. Această întronare triumfala a Banului răstoarnă ordinea valorilor umane. Astfel apar consecințele diverse ale operației lui Haussmann: progresive pentru urbanizarea metropolei și discutabile pentru ceea ce se ascunde în spatele fațetelor: oameni și relații. Lumea descrisă de Zola și Maupassant este cea a banului învingător în societate. Aici totul se cumpără: decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
propagare a scrierilor romanticului în literatura italiană din perioada menționată. Dintre ele, cele semnate de Renzo Negri, Leopardi în poezia italiană și de Gilberto Lonardi, Leopardism, se remarcă prin complexitate și prin capacitatea excelentă a autorilor de a sintetiză numeroasele fațete ale fenomenului.1 Celor două li se adaugă un număr mare de alte cercetări cu subiect similar, centrate însă în jurul operei unui singur emul sau al unui curent.2 În paginile lor se demonstrează felul în care nume mari sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Prin analiză detaliată a poeziei sicilianului, prezența cercetare își propune să identifice ascendentele acesteia în Canturile lui Giacomo Leopardi și să ofere o lectură a celei dintâi în lumina temelor, motivelor, imaginilor făurite de maestrul romantic. De asemenea, abordând diferitele fațete ale relației dintre poezia quasimodiană și cea a recanatezului, paginile următoare urmăresc să evidențieze opiniile ermeticului despre tradiția literară, modul in care acesta privește opera predecesorilor și felul în care dorește să pătrundă în panteonul poeților aleși. La începutul secolului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și noi urziți din aer dimineața (trad. MB).257 Binomul termen-referent poate fi pus în lumina de recurenta termenului parolă care este o prezență de sine stătătoare cu o multitudine de fațete și un veritabil protagonist al poeziei quasimodiene.258 Este redat printr-o dinamică de solidificare și ingreunare ce se explică prin dorința de a-l fixă între limitele imagistico-spațiale proprii unui obiect, unui referent: Te știu. Întreg dăruita în tine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce dispare că o tresărire a văzduhului.527 Vocabulele au o rezonanță similară cu a celor vagi, leopardiene. Arătând ambiguitatea și lejeritatea ce le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
8): o citatul (forma cea mai explicită și cea mai literală); o plagiatul (formă mai puțin explicită, împrumut nedeclarat, totuși literal); o aluzia (forma cea mai puțin explicită și cea mai puțin literală).39 Același instrument de analiză, cu două fațete, este utilizat într-o altă încercare izbutită de sistematizare a domeniului intertextual 40 : o citatul este o formă literală și explicită; o plagiatul este o formă literală și nonexpli cită; o referința este o formă nonliterală și explicită; o aluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în situații ieșite din rînd, pentru a face o asemenea transformare identitară credibilă de la un capăt la celălalt. El stabilește, așa-zicînd, cîteva "trepte" ale schimbării personajului, un fel de "etape" ale mutațiilor de personalitate. Prin traversarea lor graduală, Pip dezvăluie fațetele noii sale identități. În același timp, pe parcursul articulării "existenței în trepte" a protagonistului, Dickens pare preocupat să ne atragă atenția asupra unui lucru cumva obscur (deși important), ce ar trebui să completeze, prezumtiv, mesajul subteran al cărții. E necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unei judecăți generale, că atît Middlesex, cît și Corecții sînt romanele unor universuri în disoluție, focalizîndu-se pe schimbări/căutări de identitate în spații vag descompuse (unde eul trăiește mai curînd în diseminare decît în unitate), pe reprimare și exhibare (ca fațete contradictorii și, deopotrivă, extreme, ale istoriei mentaliste în continuă transformare). Prin urmare, chiar dacă edificiul epic excelează, la amîndouă, în substanță și claritate (trăsătură tradițională), tematica lui de detaliu nu ocolește eternele obsesii postmoderne. Middlesex al lui Jeffrey Eugenides poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în fapt, în interiorul poeticii și, totodată deasupra ei. Sufletul este cel care se răsfrânge asupra exteriorului, întrupându-se apoi în oglindă și luând numeroase chipuri, așa cum ființa poetei are mai multe fațete, fiecare regăsindu-se și descinzând din cealaltă, asemenea păpușii rusești marușca: "Științele exacte sugerează că universul fizic este o fluctuație a vidului, un joc capricios, între aparență și dispariție. Universul în care trăim este un fel de particulă virtuală gigantică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dezvoltat plenar în veacul romanticilor. Trăind în inima unei capitale imperiale multiculturale, eruditul principe va fi remarcat clivajele și ciocnirile dintre civilizații, pe care, de altfel le explorează cu nedisimulat interes, valorificând un repertoriu bogat de tăieturi și șlefuiri ale fațetelor imagologice, de la observația directă la constructul legendar. Astfel, cititorul este purtat prin relieful mai multor registre de viață și de mentalitate, de la Nastratin Hogea la revoltele ienicerilor, din Fanarul cărturăresc în intrigile de palat, de la originea bacșișului la medicina populară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]