2,882 matches
-
adâncurile în care le-a îngropat burghezia»; așadar burghezia a creat, burghezia și-a îngropat «în adâncuri» propriile creații! Adevărații gropari au fost alții, autorul - retras de vreo trei ani într-o tăcere suspectă - arată cu degetul spre iepurele din fabulă, uitând răgetele leilor. Însă propunerile de reeditare ale lui Z. Stancu nu ies din tipic, vehiculând aceleași nume publicate: cronicarii, Văcăreștii, generația de la 1848, Creangă, Coșbuc, Caragiale, Eminescu. Dar să părăsim comentariul nostru și să-l ascultăm pe Zaharia Stancu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Florica (1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin temperament și prin experiență, A. este mai degrabă un adept al liricii militante, cu sursa în evenimentele timpului. Scrie Marșul libertății, Mircea, Hora Unirii, numeroase alegorii, fabule, satire, pamflete, balade istorice care, în lipsa unui sigiliu de originalitate, întrețineau doar un climat literar specific. Târziu, în 1884, mizând pe valoarea documentară a unor astfel de producții, va publica într-o antologie, Satire politice care au circulat în public
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
popularitate aproape egală se bucura D. Petrino, ale cărui versuri erau reproduse, probabil, din volumul Lumini și umbre (1870). Gr. Petrovanu și C. Camiliu aveau și veleități de critici literari. Primul, într-un studiu cam didactic, dar deosebit de informat, consacrat fabulei, urmărea istoria speciei în Antichitate și în clasicismul francez. Articolul Fabula „Curcile” de V. Alecsandri, al celui de-al doilea, pleca de la analiza fabulei cu acest titlu pentru a încerca să stabilească locul pe care poetul îl ocupă în literatura
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
aveau și veleități de critici literari. Primul, într-un studiu cam didactic, dar deosebit de informat, consacrat fabulei, urmărea istoria speciei în Antichitate și în clasicismul francez. Articolul Fabula „Curcile” de V. Alecsandri, al celui de-al doilea, pleca de la analiza fabulei cu acest titlu pentru a încerca să stabilească locul pe care poetul îl ocupă în literatura română. Trăsătura dominantă a poeziei lui Alecsandri ar fi fost duioșia; simțul naturii și observația socială erau celelalte elemente principale care îi caracterizau literatura
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
scrierile lui Fénelon și Marmontel, din versurile lui Lamartine. Lui Goethe i se dă o atenție deosebită, iar traducătorul său, A. Antoniady, dovedește posibilități mult mai mari decât în încercările sale literare originale. S-au mai tradus o parte din fabulele lui Esop și câteva fragmente din scrierile științifice ale lui L. Büchner. R.Z.
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
și științele și să comenteze caracterele generale ale liricii românești. Spirit pedant, dominat de ambiția unei precizii cvasiștiințifice, Urechia nu ajunge decât la o caracterizare didactică și discutabilă a etapelor de evoluție ale acesteia în spațiul național. O cercetare a fabulei (Fabuliști români), o lucrare intitulată Pasiunile și simțimintele la românii vechi și moderni, o alta consacrată teatrului popular (Irozii) îi aparțin tot lui V. A. Urechia, care a susținut, de asemenea, „Curierul literar” (recenzii la V. AIecsandri, Al. Pelimon, A
ATENEUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285488_a_286817]
-
cărei registru include teme variate, specifice atât clasicismului, cât și romantismului, s-a publicat o poezie cu un subliniat caracter educativ, moralizator, pe care o cultivau Gh. Săulescu, D. Gusti, Gh. Sion, și, în spiritul epocii, o bogată producție de fabule compuse de Gh. Asachi, Alecu Donici, Gh. Sion ș.a. Nuvelistica de inspirație istorică și teatrul își au, de asemenea, locul lor în coloanele gazetei. Prin subiectele tratate, alese din istoria Evului Mediu românesc, A.r. contribuie, alături de „Curierul românesc” și
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
și asupra acțiunilor sale. Subiectul este pe drumul cel bun. El acționează corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atinge scopurile. Trebuie să acționeze însă cu tact, cu blândețe. Din acest punct de vedere, ea este pedagogul plin de înțelepciune din Micul Prinț. Însă metodele utilizate de vulpe, oricât de inteligente ar fi, sunt uneori imorale, mai ales în fabule și basme. Visul îl poate așadar alerta pe subiect cu privire la lipsa de onestitate și poate pune accentul pe manipularea al cărei autor este sau căreia îi cade victimă. Rinocer Rinocerul exprimă puterea. Prezența lui în vis indică, în funcție de scenariu, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
personală, în timp ce dansul în pereche sau în grup indică împărtășirea emoțiilor și a experiențelor, fie într-un cadru intim, fie într-un cadru mai larg. În mod excepțional, dansul poate avea un sens negativ, de nepăsare. La fel ca în fabula La Fontaine, referitoare la greiere. Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. «Traversarea deșertului» semnifică o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează să aibă un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de la început câteva distincții fundamentale între povestire („expunere de fapte”) și descriere („expunere de lucruri”), între portret și personaj. Lista procedeelor și mai ales a formelor narative pare fără sfârșit: povestire oratorică, istorică, dramatică, etiologică, fantastică, parodică, comică, arborescentă, încadrată, fabulă etc. Genurile narative aparțin unei diversități de discursuri (literar, religios, jurnalistic), adică unor variabile culturale, cum ar fi: poveste de călătorie, poveste de război, poveste de viață, fapt divers, parabolă etc. Ce este totuși o povestire? Simplificând la maximum, putem
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lui Iosif, la care participă Împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan. „Testamentul lui Iuda”, parte din Testamentul celor doisprezece patriarhi, se oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: În final Iuda Își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La Începutul Testamentului Însă, Iacob Îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul Îl va Însoți În toate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cea mai mare parte a materialului publicat este scrisă de I. V. Adrian, care-și tipărea aici și multe dintre poeziile sale. Colaboratori au fost Gh. Tăutu, cu satire politice, și V. A. Urechia, cu articole, versuri umoristice și satirice, fabule. De câteva ori a colaborat B. P. Hasdeu și este posibil ca și unele dintre pseudonimele cu care sunt semnate multe dintre articolele politice din revistă să-i ascundă participarea. R.Z.
BONDARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
decembrie 1941, având subtitul „Revistă literară, reportaj, satiră, umor”. Director: Simion Miclea. Se cultivă anecdotele, comentariile politice hazlii. Colaborează cu epigrame R. Gorgan, Ion Topor, R. Ustic, Alex. Dimcescu, Gabriel Țepelea, Gh. Păun, iar I. Vodă, Maria N. Petrescu cu fabule umoristice. Se publică numeroase balade vesele, semnate de Gh. M. Dăscălescu, Zaharia G. Buruiană, Maria Predescu, doine umoristice, monoloage și parodii având autori pe R. Runcu, Radu Baltazar, V. Popa, I. Gheorghe Petre, Mircea Croitoru, George Petrache, Traian Russu-Șirianu, Ion
BRAVO!. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285872_a_287201]
-
critice selective, TR, 1985, 52; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de idei, ST, 1985, 12; Adrian Marino, Ideocritica, TR, 1987, 35; Ion Dur, Reflecții hermeneutice asupra „ontologiei” spiritului românesc, „Revista de filosofie”, 1988, 4; Piru, Critici, 135-138; Ioana Bot, Criticul in fabula, TR, 1993, 15; Constantin Cubleșan, „Pe pragul criticii”, ST, 1993, 5; Dicț. scriit. rom., I, 355-357; Ștefan Dărăbuș, Lecția criticii, TR, 1998, 9-10; C. Rogozanu, Dimensiunea „tonică” a culturii, RL, 2000, 40; Constantin Cubleșan, Critici și istorici literari, ST, 2000
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
pământului natal, București, 1956; Orele cântatului cu copiii satului, București, 1956; Cu timpul meu, București, 1958; Să citim cu voce tare, București, 1960; Mă uit în ochii copiilor, București, 1962; Descoperirea familiei, București, 1964; În luna mai, București, 1964; Eroii fabulelor, București, 1965; Fântâni și stele, București, 1965; Fiica Dunării și a mării, București, 1966; Cele patru anotimpuri, București, 1966; Ecce tempus, București, 1968; Orga de mesteceni, Cluj, 1970; Poeme, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1970; Emil Isac, un tribun al
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
a nu-și explicita simbolul. Tendința dramaturgului este să privească umanitatea prin viciile ei mărunte. Faptul se vede mai bine în Boul și vițeii și Gărgărița. Cea dintâi este o traducere în limbaj realist și în situații contemporane a cunoscutei fabule despre ingratitudinea copiilor parveniți față de părinții simpli și onești. Un bătrân țăran își anunță printr-o scrisoare fiii, fixați la oraș, că vine să-i vadă. Fiii intră în panică, soțiile lor se ceartă lamentabil, nimeni nu este, în fapt
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
neunit în M. Prințipat al Ardealului (1811), câteva poezii cu subiect erotic, o povestire, sentințe și șarade. În prefețe și în articole, el s-a arătat preocupat de unele chestiuni de teorie literară, făcând, după surse germane, unele comentarii despre fabulă, despre idilă, pe care o prețuia pentru „scoposul ei cel mai curat esteticesc și moralicesc”, „scopos” care apărea ca un criteriu important și în judecarea raportului dintre artă și realitate. SCRIERI: Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu pronunțat iz anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
apucăturile ilare ale burgheziei nu sunt trecute cu vederea. În fond, B. este un antibonjurist, un conservator, iritat și amuzat deopotrivă de metehnele prezentului, dar cu o vagă, dacă nu inexistentă, idee de progres. SCRIERI: O bună educație. Poezii și fabule, București, 1845; Poezii inedite, pref. I. Heliade-Rădulescu, București, 1860; Culegere de fabule, București, 1895; Poezii, I-II, pref. I. Suchianu, București, 1898. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 73-78; Iorga, Ist. lit. XIX
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
este un antibonjurist, un conservator, iritat și amuzat deopotrivă de metehnele prezentului, dar cu o vagă, dacă nu inexistentă, idee de progres. SCRIERI: O bună educație. Poezii și fabule, București, 1845; Poezii inedite, pref. I. Heliade-Rădulescu, București, 1860; Culegere de fabule, București, 1895; Poezii, I-II, pref. I. Suchianu, București, 1898. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, îngr. D. Irimia, Iași, 1970, 73-78; Iorga, Ist. lit. XIX., II, 72, 76-84, 206; Călinescu, Ist. lit. (1982), 200-202; Popovici, Romant. rom
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
și Boleslav Hâjdeu (în colaborare), Chișinău, 1984. Ediții: B. P. Hasdeu, Principii de lingvistică, Chișinău, 1974; Alexandru Hâjdeu, Izbrannoe, Chișinău, 1986 (în colaborare); Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chișinău, 1988; Antioh Cantemir, Satire și alte poetice compuneri, Chișinău, 1988; Alexandru Donici, Fabule, Chișinău, 1988; Miron Costin, Opere, pref. Vladimir Beșleagă, postfața edit., Chișinău, 1989; Dosoftei, Opere poetice, postfața edit., Chișinău, 1989; Aglaia. Roman anonim din secolul al XIX-lea, introd. Dan Mănucă, pref. Ion Varta, postfața edit., Chișinău, 1996. Antologii: Antologia poeziei
BALMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285584_a_286913]
-
Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de veac îl face contemporan cu mai multe faze ale literaturii, de la „dimineața” anacreontică a poeziei române la lirismul clasicității - căruia A., prin formație, temperament și concepție, i-a fost un
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But) și suplinește, alteori, vizionarismul său limitat și imaginația cuminte. Motive universale cultivă și poezia lui didactică, grupată în cicluri de fabule retipărite în mai multe ediții (1836, 1844, 1862). Nu inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în special, La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea formală și pitorescul lingvistic. A. intră în istoria teatrului românesc odată cu prima reprezentație scenică, în limba română, în 1816, a pastoralei Mirtil și Hloe, dramatizare de Florian după S. Gessner. Reprezentația, cu o semnificație moral-educativă
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]