3,430 matches
-
mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine — Guță, te rog, du-o dincolo, fă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi se făcuse dor de ea. —Bună, dragelor! Ocupate? a întrebat fără să aștepte însă un răspuns, uitându-se peste umerii noștri după celebrități, ca întotdeauna de altfel. Harriet s-a umflat în pene. Probabil că o considera pe Baby fabuloasă și își imagina că ea, Harriet, trebuie să fie cel puțin la fel de tare, doar pentru că o cunoaște. Ce trist. în seara aia, Baby adoptase un stil care era mai degrabă versiunea anilor ’90 a vulgarității, cu o vagă influență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să plec. Baby era în spatele meu. în spatele ei erau bodyguarzii și un cuplu neidentificat; am crezut că e alcătuit din o femeie și un bărbat, dar nu eram sigură. —Sam, vii în club cu noi? a insistat ea. Va fi fabulos. Jacques a adus un DJ tocmai din New York pentru seara asta... Familiile Hammond și Frank își făceau ieșirea triumfală, ca și cum ar fi pășit pe un covor roșu invizibil din centrul încăperii. Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe care trebuia să-i întâlnească Franco, acolo se mai afla și un foarte bun prieten al său, signor Fumo. În timpul plăcutei călătorii am ascultat încântați istoriile pe care Franco le povestea despre bătrânul său prieten. În tinerețea lui, acest fabulos signor Fumo era faimos în toată Italia și chiar în străinătate. Fusese un „vânzător de castele“. Mai exact, vânzător de castele de aer. „Castelele“ poate existaseră în realitate, odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai mică mișcare. Împietrit. Mulți, mulți ani mai târziu, ne aflăm din nou undeva, dar nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
propria sa melodie, Giordano înconjură cumva masa, ajungând în fața primului rând de scaune. Audiența era electrizată. Sub ochii uimiți ai lui Euripide, ai lui Maro și ai mei, căci restul persoanelor erau ca în transă, bătând încontinuu din palme, acest fabulos personaj începu să cânte o melodie pe care nu o pot uita nici acum: - Eu sunt Bobby Giordano!! urlă el, răgușit. Mama-i din Ploiești, tata din Milano.../ Stilul meu inconfundabil și versul trohaic fac victime pe unde mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
murdar al camerei acesteia, umplând genunea salonului în care mă aflu cu aurul luminii, deranjându-mă astfel cumplit. O asemenea întâmplare surprinzătoare nici că-mi puteam imagina, ba chiar mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă seama ce finalitate... Pe măsură ce mă ridic cu greu, cred că realizez ce nu e în regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cel care mă așteaptă pe mine, sper, o navă spațială. Exact, o navă spațială, căci altfel nu știu cum să percep structura nemaivăzută ce pare să se se ridice din centrul procesiunii de maimuțe dobitoace și lipsite de minte. Dar creatura aceea fabuloasă din mijlocul lor, al cărei chip nu-l pot încă vedea și nici nu cred că mi-aș dori, cine este? Ce zeu din panoplia figurilor celeste s-a întrupat în corpul aureolat de fantastică lumină al acestui conducător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mi termin vorbele. Încet, poate mult mai încet decât ar fi impus-o situația prezentă și urletele mele, blestematul Lucifer se și întoarse spre mine, într-o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din punctul acesta de vedere poți fi liniștită. Explodează și, încă cum! Alta e problema. În zilele noastre, numele lui Alfred Nobel este legat de presti gioasele premii decernate de fundația ce îi poartă numele. Puțini își mai amintesc că fabuloasa avere care a stat la baza constituirii acestor premii a fost obținută prin vânzarea dinamitei, explozivul descoperit de inventatorul suedez. La mijlocul secolului al XIX-lea, a fost descoperită nitroglicerina, un lichid exploziv foarte puternic dar totodată, extrem de instabil. La vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vlad l-ar fi plătit bine dacă vânzarea noii arme, cum îi plăcea lui să numească bestia, se încheia cu succes. Cât i-ar fi dat? Un milion, două, poate chiar zece dacă într-adevăr reușea să ia prețul acela fabulos pe care intenționa să-l ceară. Foarte puțin, mult prea puțin, dacă stătea să se gândească la faptul că era obligația lui să-și plătească oamenii. Suma ce urma să îi rămână devenea de-a dreptul infimă. Probabil că Mihailovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sugestie din mitologia noastră, la frontiera vremurilor, din altă unitate spațiu-timp, pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sală, fiecare coridor și fiecare plantă din pădurea lui don Gustavo. Umbra vîntului a durat două săptămîni, Însă nu ne-a fost greu să-i găsim succesori cu care să ne umplem orele de lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián Carax, ne preumblam prin duzini de clasici minori și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de libertate, de responsabilitate, de demnitate, de autodepășire, de respect pentru celălalt. Este ceea ce voi numi hiperdemocrația. Ea va duce la instalarea unei guvernări mondiale democratice și a unui ansamblu de instituții locale și regionale. Printr-o utilizare regândită a fabulosului potențial al noilor tehnologii, ea va permite tuturor accesul la gratuități și îmbelșugare, va permite fiecăruia să profite în mod echitabil de binefacerile imaginației societății de consum, să-și apere libertatea de propriile excese și de cele ale dușmanilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Imperiul Bizantin. Apoi, pe la 1450, Serenisima intră în criză de bani, la fel ca, de altfel, întreaga Europă. Pentru a face rost de ei, caută, ca toată lumea, mijloace să ajungă până în ținuturi necunoscute, descrise în legende ce vorbesc de regate fabuloase, în care aurul se etalează în cantități nelimitate. însă marinarii venețieni se întorc cu coada între picioare. Veneția, care nu e amenințată nici de Franța, nici de Spania, nici de Anglia, e amenințată de ea însăși. Sistemul ei de organizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de ani, pe când ar fi trebuit să aibă cel puțin cincizeci, ca să fi fost zămislită din sămânța Împăratului. Însă nici măcar În această privință nu se mai simțea sigur. Oare maeștrii lui, marii scriitori ai antichității, nu povestiseră despre unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
splendidă a trăsăturilor fetei, arta desăvârșită și simplitatea veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă fabulos de bogată, de cardinalul Vitori și de regina Margherita, precum și de celebrități mai subtile, de a căror existență nu puteai fi conștient dacă nu aveai o anumită cultură. În Anglia Învățase să prefere whiskey and soda vinului, iar conversația măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uita de tot, râdea și trecea maiestuos printre noi, flendurind chica unuia, mângâind obrazul alteia, sărutând o mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Teatrului Național s-a retras acasă la ea, la amintirile și fericirile ei. Într-o zi m-a invitat la ea; am intrat cu sfială și am băut o cafea dintr-o ceșcuță chinezească, subțire ca un fulg. A fost fabuloasă. Povestea cu pasiune, râdea și spunea că-i iubește pe toți, erau cu toții, spunea, frații și fiii săi. Fantastic ce semăna cu modul ei de a rosti în Filumena...! ― Să mă mai suni, te rog! mi-a spus înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai liniștit cu putință. ― Hai, că nu-i greu, ce dracu’, o scurtează Beligan, să fii liniștit, Vichi, ăsta e actor bun, o scoate la capăt. Hai, pa! ne dă el afară, căci tocmai sunase telefonul. Sanda Ulmeni, secretara lui, fabuloasa lui secretară, tocmai suna, chipurile îl căuta cineva pe director, așa că trebuia să ieșim. Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Până la urmă s-a dovedit că ziarul era făcut pe stradă, îl comandai cu doi dolari, dar ochii albaștri nu știau chestia asta. Veneam seara la supracontrol. Cam pe la zece, ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ies din sală, plasatoarea slăbește vigilența, piruetez și intru hotărât pe rândul meu, spectatorii îmi fac loc, grăbindu-se și ei să scape de problema asta înainte de stingerea totală a luminii, mă așez pe scaun și gratulez cu un zâmbet fabulos plasatoarea, care se uită la mine și nu-i vine să creadă că m-a scăpat. De atunci mi-a rămas ideea că lumina trebuie să se stingă ușor, ca o adiere, ca o încercare șmecheroasă de om fără bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]