2,300 matches
-
a face cu o inteligență superioară celei omenești, cu o formă de viață mai puternică decât cele pe care le cunoaștem noi. Pe puntea de comandă se făcu liniște. Oameni păreau tulburați și încercau să-și dea curaj, încleștându-și fălcile și mijindu-și ochii. Kellie, sociologul, rupse tăcerea, cu vocea lui catifelată: - Îmi pare bine ca nimeni nu dă semne că ar dori să ne întoarcem din drum. Ca slujitori ai guvernului nostru și ai întregii omeniri, avem datoria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și asta? Nisip în ochi și falcă umflată. Mi-ar fi plăcut să studiez medicina. Cum stă boala ascunsă și-apoi, hop, peste noapte iese la suprafață și devine vizibilă, sare-n ochi, uneori la propriu, ca la mine. Papa e plecat, vine abia diseară. Rău e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deschizi, sare dinlăuntru un șoarece. Foarte bună păcăleală pentru cucoanele care obișnuiesc să joace domino.“ Costa numai un leu, dar „cucoanele“ de mătuși ale noastre nu gustă asemenea glume. „Sula magică. Cu această sulă te poți preface că-ți găurești falca, fruntea, nasul, fără să lase însă nici un semn pe unde a trecut.“ Doi lei. Mi-am închipuit fața lui papa dacă aș da cuiva așa ceva. În schimb, după ce am socotit și-am parasocotit banii strânși, i-am luat lui Jacques
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
totuși scrimă crimă în numele onoarei. Papa mi-a pus Collir în ochi, nu m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-a lăudat, zice că femeile sunt mai curajoase decât bărbații, în ce privește lupta cu boala. În familie se povestește la toate ocaziile festive
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să mă amorezez de el, de străin, vreau să spun. Aș vrea să uit de Alexandru. Nu, n-aș vrea. Ba da, aș vrea. Ba da, vreau. O să scriu diseară cum a fost și dacă m-am îndrăgostit. Dar cu falca încă nu de tot dezumflată, orice amor e compromis. 2 Conu Costache nu apucă decât să ridice mânerul gros, ieșit din botul unui leu aurit, fără să-l mai coboare, că ușa se și deschise, iar în prag se ivi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sângele. Îi smulse un strigăt de durere, care fu urmat de o luptă nebună pentru a se elibera. Cayle se răsuci pe picioare la timp pentru a-l vedea pe Seal cum se ridică de jos. Individul se frecă la falcă și-l privi drept în ochi. - Dă-mi banii înapoi, îi spuse acesta. Ai greșit adresa. Seal ridică glasul. - Oamenii buni sunt jefuiți. Ești cel mai nerușinat... Se opri. Probabil își dăduse seama că nu era o chestiune de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
printre dinți pe băiat. Dar, lucru uimitor, într-un fel, simțea o ușurare! Deci Cayle începea să aprecieze valoarea părinților. Descinse placa video și spuse: - Veniți să luați banii. Imaginea care apăru pe ecran era a unei fețe ciudate, cu fălci late și sprâncene stufoase. Individul spuse: - Vă vorbește Clerk Pearton de la BANCA A CINCEA din Ferd. Am primit o cambie vizuală de zece mii de unități în contul dumneavoastră. Cu comision și impozit, suma necesară va fi de douăsprezece mii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
expediate la un depozit uriaș de pe coasta Oceanului. Noi le-am recuperat și, cu mijloacele noastre speciale de transport, ți le-am returnat. Ca atare, te vei duce la atelier și... Fara ascultă împietrit instrucțiunile, apoi dădu din cap și fălcile i se încleștară. Într-un târziu, răspunse politicos, dar scurt: - Vă puteți bizui pe mine. La vremea mea am fost un om încăpățânat. Cu toate că am trecut dintr-o tabără într-alta, nu mi-am schimbat principiile. CAPITOLUL XX POLIȚIA CUNOȘTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ieșise din câmp și întârziase. Nu-i trecuse prin cap să-și ia numărul de la cabinet, așa că intrase în recepția clinicii când era deja rândul celui de după el, care se postase la ușă și aștepta. Era un bărbat cu o falcă umflată precum o mănușă de box și vizibil speriat de ce i se întâmpla. Omar luase loc pe singurul scaun rămas neocupat în sala de așteptare și își punea întrebarea dacă mai avea vreun rost să rămână acolo, de vreme ce nu sunase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o înghiți: — Te rog să mă ierți, m-am grăbit, am plecat fără numărul de aici și pe drum am făcut o pană. Găsise atâta revanșă în cuvintele lui Max-Dinte, ca și cum așteptase să i-o plătească de mult. Pacientul cu falca se grăbise să treacă prin ușa întredeschisă a cabinetului, așa că Omar se fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din Abadan. Le spusese răspicat: „N-o cunosc!“, dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când Armin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
călca pădurea de bărbatul meu avan?... Știu fetiță - mpărătiță, dar nici frică n-am, nici teamă, (305) Că el zmeu e și puternic, dar și eu - Călin mă chiamă. Cum vorbește, iată zmeul vine iute ca un vânt, Cu o falcă-n cer el vine și cu una pe pământ. - Buna vreme, smeu de cîne! - Mulțumesc, Călin-Nebune! - Am venit să-ți iau nevasta. - De-i pute de ce nu? Bune (310) Sunt de zis ce-ți vine-n minte, dar mai greu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când preconizați circul ăsta? ― Pentru luni seară. În aceeași noapte veți părăsi țara. ― Cum? ― Cu un avion sanitar. Tânărul avu pentru o clipă sentimentul că se sufocă. Apoi un râs îngrozitor îi gâlgâi în fundul pieptului. Simți cum i se umflă fălcile, gata să plesnească: "E limpede! A fugit de la balamuc! Arc o logică în ce spune, de acord, dar..." ― Ai amuțit? ― Chestia asta cu avionul mi-a rămas în gât... Nu văd ce i-ar determina pe cei de la Aviasan să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Voia s-o întindă. Să vezi cum arată căruntu', te apucă groaza! Ars tot, abia ține pistolul. ― Cum l-a ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul la celălalt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cele mai multe fuseseră mortale. Cu titlu documentar, puteam în sfârșit reproduce portretul doctorului Rieux, dat de Tarrou. După cât poate aprecia povestitorul, e destul de fidel. "Pare de treizeci și cinci de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna strânse. Are întrucâtva înfățișarea unui țăran sicilian cu pielea lui arsă de soare și hainele lui în tonuri veșnic închise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ai acestui post mor de cancer desigur iradiați, iar pentru Monica se apelează la teroriștii palestinieni ai lui Yasser Arafat cu indicația expresă „de a nu fi omorâtă, de a nu lăsa urme, să fie făcută zob, săi spargem dinții, falca, brațele, să nu mai poată vorbi și scrie.” La 18 noiembrie 1977, seara, se prezintă un individ cu un mesaj cerând să fie primit în casă. E refuzat, dar apare și următorul molestând-o cu un corp dur, iar un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga și-n dreapta și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răspunse ceva. — Doamne, continuă Santa cu voce calmă. Copiii ăștia-s drăguți, dar uneori... nici nu știu ce să mai zic. Charmaine, du-te naibii afară și joacă-te cu bicicleta, dacă nu vrei să vin la tine și să-ți mut fălcile din loc. Stai puțin, Irene. Doamna Reilly o auzi pe Santa punând telefonul jos. Apoi țipă un copil, se trânti o ușă și Santa se auzi din nou la capătul liniei: — O, Doamne, îți spun adevăru’, Irene, copilu’ ăsta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minute sunt suficiente. — Uite ce, Ignatius. Doamna Reilly se ridică de pe scaun și îl prinse pe Ignatius de gulerul pijamalei cu picățele, cu care fusese îmbrăcat. Nu face pe deșteptu’ cu mine, că-ți dau o palmă de-ți mut falca din loc. Angelo mi-a povestit totul. Un băiat cu educația ta să se înhăiteze cu niște oameni deocheați din Cartieru’ Francez! Să intri într-un bar, în căutarea unei dame! Doamna Reilly începu din nou să plângă. Avem noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de spitalizare. Voi rămâne aici până când niște bani cinstiți îmi vor plăti libertatea. — Ridică-te din pat! urlă doamna Reilly. Trase de pijama, dar trupul se afundase în saltea ca un meteorit. Ridică-te până nu-ți mut din loc fălcile alea grase. Când văzu poșeta mamei sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe Brad îl durea groaznic gura. Așa că îl lăsară acolo, cu pachete de gheață pe față și cu falca plină de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată vorbi la telefon, așa că își sună avocatul, pe Willy Johnson, în Los Angeles, ținându-i cartea de vizită între degetul mare și arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]