2,528 matches
-
și sentimental despre oameni de azi care se comportă ca niște făpturi din basme. SCRIERI: Glasul poetului, Cluj-Napoca, 1994; Gânduri duhovnicești, Cluj-Napoca, 1994; Gaudeamus, Cluj-Napoca, 1994; Seara dimineților, Cluj-Napoca, 1994; Macul și albăstrița, Cluj-Napoca, 1994; Piticul cel bun, Cluj-Napoca, 1996; Farsele unui îndrăgostit, Cluj-Napoca, 1997. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Piticul cel bun”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1996, 83; Mircea Popa, „Piticul cel bun”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 1874. Ct.C.
CRISAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286495_a_287824]
-
I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată și, din păcate, dogmatică, ilustrează decăderea comediei la rangul de farsă cu „un patos simplu și uman”, împărțirea tranșantă a personajelor în „eroi pozitivi” și „eroi negativi”, care se înfruntă până la biruința programatică a celor dintâi (muncitor, țăran, activist, secretar de partid); se adaugă la toate acestea câteva complicații sentimentale, uneori
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
și fățărnicia asociată acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1967, denunță, fără nerv, într-un cadru de melodramă, venalitatea și parvenitismul unor medici. Mai interesante sunt Neguțătorul de ochelari și Interpretări la cleptomanie (apărute în volumul Teatru, 1968), mici jocuri dialogale de un fantezism cvasiurmuzian. În schimb, în tălmăciri (farsa Maestrul Pathelin, după un anonim francez, un fragment din Hamlet de Shakespeare, Ana Fierling și copiii ei, după Mutter Courage de B. Brecht, comedii de Molière: Mizantropul, George Dandin, Avarul, Domnul de Pourceaugnac, părți din Gargantua de Rabelais, poeme din
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
B. a scris, de asemenea, foarte multe piese de teatru. Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni (1858) figurează printre primele drame istorice românești în versuri, fiind înrâurită, ca și Alestar (1878), de teatrul romantic al lui V. Hugo. Comediile, vodevilurile, farsele lui B., numeroase, au fost în întregime acoperite de timp. SCRIERI: Eleonora, București, 1844; Romana, București, 1847; Cugetările singurătăței, București, 1847; Nopturnele, București, 1853; Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, București, 1858; Corbea Haiducul, București, 1859; Danubianele, București, 1859; Zânele
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
fost în întregime acoperite de timp. SCRIERI: Eleonora, București, 1844; Romana, București, 1847; Cugetările singurătăței, București, 1847; Nopturnele, București, 1853; Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni, București, 1858; Corbea Haiducul, București, 1859; Danubianele, București, 1859; Zânele Carpaților, București, 1860; O farsă din zilele noastre, Focșani, 1860; Impresiuni din carnavalul 1861, Focșani, 1861; Heptameron, Focșani, 1861; Legenda României, București, 1862; Misterele Bucureștilor, I-III, București, 1862-1864; Orele dalbe, București, 1864; Satire, București, 1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul „ce nu mai sosea” infiltrează în toți porii narațiunii spaima, prin dilatarea fricii obscure. Umbra
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat în snoave, farse, proverbe și enigme cu răspunsuri epigramatice, a fost transformat într-un lung poem de poeți ai Academiei „della Crusca”. Prelucrarea lui Croce s-a răspândit în multe literaturi: neogreacă, portugheză, spaniolă sau franceză. După versiunea franceză, bazată pe textul lui
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
dintre „cei trei copii bolnavi ai vremii noastre”, care, într-un solilocviu tragic, se arată torturat de alienare, de criza de identitate și de căutarea unui ideal. Autorul îl instalează în nebunie ca într-o nouă realitate, securizantă, prin care „farsa jocului de-a viața” este suprimată. Prin Immanuel Lang, B. a intenționat să dea glas impasului unei generații trăindu-și crepuscular aurora iluziilor. Un subiect îndrăzneț, tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Aderca. Ultimul este, de fapt, cel mai constant colaborator al revistei, fiind foarte des prezent și în postura de critic literar. În această calitate, semnează articole de sinteză (Curente literare în Europa) sau de bilanț (Anul literar), comentarii polemice (Mistica farsă, despre mișcarea gândiristă), eseuri despre Shakespeare, Tolstoi, Taine, Mallarmé, medalioane (Adversarul G. Ibrăileanu, Gospodarul Sadoveanu, Cavalerul Perpessicius) și, din când în când, recenzii. O dovadă că literatura e înțeleasă ca fenomen viu și dinamic o constituie expresivele portrete făcute de
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
de limbă rusă, polonă sau engleză. A doua piesă importantă a lui C. este Capul de rățoi, scrisă în 1938, reprezentată la Teatrul Național din București și publicată în 1940. Neîncadrabilă într-un gen dramatic exact, scrierea amestecă pamfletul cu farsa, parabola cu expozeul simplu, direct, sarcasmul cu pledoaria umanitară și cu meditația, rezultatul fiind o lucrare în egală măsură lirică și burlescă și, în același timp, punctul cel mai înalt al histrionismului cultivat de personajele lui C. Tema de fond
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
sub numele de Mitică și într-o secvență din Cutia cu maimuțe), Bălălău (Alexandru Bujoreanu), Pentagon (Costică Grigorescu), Macferlan (G. Ciprian însuși). Reîntâlnirea lor, la maturitate, îi adună într-o asociație ad-hoc, autointitulată „Capul de rățoi”, care își propune, prin farsă și logică absurdă, să se opună unei normalități obosite. Cei patru încearcă să racoleze adepți (și chiar o fac) printre privitorii întâi contrariați, apoi scandalizați și, în final, convertiți la originala lor filosofie existențială, care optează pentru iluzie ca singură
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
eforturile de înțelegere între adversarii de orice fel și a constituit, după eliminarea aluziilor la mistic și la supranatural, substanța piesei Ioachim, prietenul poporului, nereprezentată, dar publicată postum („Manuscriptum”, 1973). Tot nereprezentată, Un lup mâncat de oaie (1947) este o farsă cu redusă importanță literară și teatrală, pe motivul „păcălitorului păcălit”. În 1934, C. răspunde favorabil, și eficient, solicitării lui Ion Luca, de a colabora la rescrierea dramei religioase a acestuia, Iuda, respinsă anterior, în două rânduri, de Naționalul bucureștean. Scrierilor
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
înțeles. Această schimbare a spiritului public a observat-o d. C. A. Rosetti. Ca acei dascăli bătrâni cari repetă în fiece an aceleași glume, însă pururea altor urechi, mai tinere, astfel ilustrul părinte al demagogiei române caută urechi nouă pentru farsele sale învechite și crede că le va putea găsi prin demagogizarea acelei clase de oameni care, păstrătoare caracterului național al românului, iubitoare de adevăr și dreaptă, rămăsese pîn' acum neatinsă de veninul demagogiei. Această clasă e cea țărănească. Un articol
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acuma; tot această viclenie și perversitate [î]l va și surpa - căci scris este ca din aceeași rădăcină să răsară succes și insucces, suire și cădere, și aceasta este esența oricării vieți și a oricării tragedii. Cu tot aerul de farsă pe care l-a dat vestitul gazetar vieții sale proprii de la începuturile ei și pîn' acum, sfârșitul nu va fi de farsă, căci legile naturii, realizeze-se în stat, manifeste-se în inima individului, lucrează cu nepăsarea atribuită zeilor anticității
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
insucces, suire și cădere, și aceasta este esența oricării vieți și a oricării tragedii. Cu tot aerul de farsă pe care l-a dat vestitul gazetar vieții sale proprii de la începuturile ei și pîn' acum, sfârșitul nu va fi de farsă, căci legile naturii, realizeze-se în stat, manifeste-se în inima individului, lucrează cu nepăsarea atribuită zeilor anticității și ne răzbună pe toți. [4 aprilie 1882] [""NEUE FREIE PRESSE" SPUNE"] "Neue freie Presse" spune că, în urma știrilor ce i-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de adevăr. Ce-o fi căutat alături cu Giani, Carada, Mihălescu e un mister pentru noi și pentru mulți din câți l-au cunoscut, căci desigur că locul lui nu era alături cu acele bipede pentru cari adevărul e o farsă și onestitatea o nerozie. Dar... de mortuis nil nisi bene. Erorile legate de-o mână de pământ se desfac deodată cu ea, și e destul dacă, în urma unei existențe atât de chinuite precum este aceea a omului ce cugetă și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
popoarelor. Un popor, ca și un copac și ca oricare altă ființă organică, nu poate înainta decât din sine însuși, decât dezvoltîndu-și treptat aptitudinile și puterile sale înnăscute. A trăi în iluzia că, introducând în Egipet muzică de Offenbach și farse de Meilhac și Halevy, țara se civilizează conduce la rezultatul la care Egipetul a ajuns. În genere când într-o țară, agricolă mai cu seamă, vedem grămădindu-se oamenii în centre comerciale, vedem că preferă a trăi din mijlociri negustorești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cultură nu se poate compara cu cea franceză, încît ceea ce acolo e ridicol și neînsemnat, la noi e grotesc și scârbos. Și la noi nulitate demagogică suplantează nulitatate; dar ceea ce în Franța e încă o comedie la noi e o farsă de paiațe. Fiecare din paiațele inculte, adeseori din natură stupide, râvnește 153 {EminescuOpXIII 154} la cârma statului, voiește a fi ministru, director de serviciu, deputat, om mare, și d. Brătianu are strania plăcere de-a permuta în diferite chipuri aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
n-aveau nevoie să fie împămînteniți, căci erau considerați ca pământeni. Ei bine, acești oameni de peste Dunăre, de jure supuși străini până azi, s-au constituit în societate politică la noi, au scos gazeta "Romînul", ba au jucat chiar frumoasa farsă de-a se da de mai români decât românii, făcând din naționalitate și patriotism o marfă pe care-o debitează de 25 de ani. De-atunci păcurarul din Rucăr și rotarul din Vrancea au crezut că acești oameni sunt în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trecut? Aproba - le - vor unii, nu le vor aproba alții? Iată auspicii de deschidere cari par încărcate de furtună, dacă dăm crezământ semnelor de dezbinare de pîn' acum. Mulți însă înclină a admite că această dezbinare nu este decât o farsă, cu totul neserioasă în esență, de vreme ce nici pe unii nici pe alții nu-i doare capul de îmbunătățirile și reformele ce le promit. În ajunul alegerilor însă e practic de-a se despărți în două; de-a juca unii pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o seamă din ele, în interesul consolidării opoziției. Dar despre încetarea ziarului "Timpul" nu este, nici a fost vodată vorba și suntem autorizați a nega hotărâtor afirmarea ziarului menționat mai sus. [12 noiembrie 1882] 220 {EminescuOpXIII 221} ["CÎTE ACTE ARE FARSA... "] Câte acte are farsa și al câtelea s-a jucat alaltăieri în Adunare? După jalnica plecare a d-lui C. A. Rosetti la Paris lumea credea a fi scăpat pentru câtva timp de d-sa și de proiectele d-sale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în interesul consolidării opoziției. Dar despre încetarea ziarului "Timpul" nu este, nici a fost vodată vorba și suntem autorizați a nega hotărâtor afirmarea ziarului menționat mai sus. [12 noiembrie 1882] 220 {EminescuOpXIII 221} ["CÎTE ACTE ARE FARSA... "] Câte acte are farsa și al câtelea s-a jucat alaltăieri în Adunare? După jalnica plecare a d-lui C. A. Rosetti la Paris lumea credea a fi scăpat pentru câtva timp de d-sa și de proiectele d-sale; unii aveau chiar naivitatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]