4,487 matches
-
căutat”. Acest căutat, în context, este Robert, zis chiar Diavolul, alintat Roberțelu’ de către femeile sale, chit că trișate și/sau furate, pentru priapismul său, dar și pentru aspectul ce-ți sugera un sex incert plantat într-o personalitate dacă nu fascinantă, cel puțin incitantă pentru o lume sugrumată de lipsa de educație și de ororile, neconștientizate, oricum, ale comunismului. Acest Robert, din familie dezlânată, cu mamă sinucigașă, numit în acte Stan, și ajuns să fie „greșit” apelat Satan, e pus în
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
pe teme etice devin, imediat, susceptibile. Cu mai bine de un an în urmă, pe aceste considerente, comentam defavorabil un volum având-o ca protagonistă pe Ileana Mălăncioiu. O mare poetă, fără discuție. Dar care, în loc să vorbească despre poezie, absolut fascinant, prefera să dea, acolo, altora, indicații dezamăgitor de terne. Cum pentru performanță, în poezie, în proză, în critică literară, e nevoie de geniu (sau, cel puțin, de talent), nu văd de ce morala ar fi numaidecât exonerată de acest imperativ. De ce
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
Vérain, Editions Mille et Une Nuits, 2007), ce încerca să-l readucă pe artist în actualitatea noastră hârșită, saturată de toate experiențele avangardelor de neocolit. Să-l recheme în conștiința contemporanilor noștri, prin crâmpeie selectate din jurnalul său, un pictor fascinant și prin alonja intelectuală de cugetător rafinat asupra vieții și istoriei. Fragmentele mi s-au părut atât de captivante, încât am continuat lectura acasă, coroborând- o cu altă selecție, una românească, datorată unui cărturar controversat prin ideologia sa manifest comunistă
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Orsay și fotograful cu mai multe patrii (născut în 1920 la Berlin) Helmut Newton la Grand Palais sunt protagoniștii celor mai importante expoziții temporare din Parisul primăverii 2012. Ambele expoziții conțin îndeosebi nuduri, unele mai celebre decât altele, toate, absolut fascinante. Nuduri feminine, desigur, conform cutumei epocilor trecute, dar și a epocii noastre, care n-a dus bătălia contra discriminării sexuale atât de departe, încât să pună semnul egalității între splendoarea unui corp de femeie și trivialitatea unui corp de bărbat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4812_a_6137]
-
Post Dispatch și pe siteurile Barnes & Noble, Amazon,The Oregonian, Book Page „Un roman extraordinar, care dovedește marele talent al lui Nicole Krauss. Autoarea adună laolaltă elemente disparate, spații, personaje și, reconstituind legăturile fragile dintre acestea, reușește să alcătuiască un fascinant mozaic al pierderii și durerii profunde.“ Publishers Weekly „Un roman elegiac, plin de detalii senzoriale acute, care emană intensitate emoțională. Marea casă dezvăluie viziunea tragică a lui Nicole Krauss, ca niciodată până acum. Romanul este un exercițiu de mers pe
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
aprilie va avea lecturi publice din carte, dublate însă de recitaluri la chitară și proiecții fotografice. Doar așa e invitat să-și prezinte cartea în mai multe orașe și sate din landul lui.) Traducătoarea Nora Iuga e un alt personaj fascinant. Nora mărturisește c-a tradus de nevoie - într-o vreme, când traducerile erau bine plătite (incredibil, chiar au existat asemenea vremuri?!?) - dar mai ales din vocație. Că jonglează cu o libertate „marca Oskar Pastior” când traduce poezie, acesta cerându-i
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
Edward Sava Încă din 1860, când Jacob Burckhardt a definit individualismul ca o caracteristică esențială a Renașterii italiene, evoluția modului și formelor de reprezentare a conștiinței de sine în artă a rămas un subiect fascinant pentru noi. O recapitulare a schimbărilor survenite în portretul italian din secolul al XV-lea, a modului în care ilustrarea cu acuratețe a trăsăturilor individuale - fizice și, mai târziu, de caracter - și-a făcut treptat loc în reprezentarea chipurilor timpului
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
dus și-ntors, se dovedește a fi nu numai un fel de dantesc descensus ad inferos, ci și o adevărată odisee plină de primejdii mortale, dar totodată inutilă. Rudele Iuliei sunt de părere că locul de veci al femeii cu ochi fascinanți de tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul de resurse umane se întoarce cu coșciugul la linia de start. Testamentul spiritual nescris al Iuliei va fi respectat. Căci protagonistul aproape că se îndrăgostise de Iulia, ce-i
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
ajutat, încurajat, îndrumat pe autor”, a declarat Adriana Babeți, mulțumindu-le tuturor celor i-au fost alături în incursiune exhaustiva în lumea femeilor războinice, o călătorie virtuală ce pornește din Antichitate și ajunge până în secolul XXI. Printre „protagonistele” acestei povești fascinante se află Clorinda, Pentesileea, Brunhilda, Jeanne d’Arc, dar și Diane Vernon, Hauteclaire, Ada Razu, domnișoara de Maupin sau Nikita, Beatrix Kiddo și Lisbeth Șalander. Despre Adriana Babeți Adriana Babeți este profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, unde preda
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
2009). Deputatul PSD, Ionuț Vulpescu, pe lângă faptul că, într-o postare pe pagina de socializare, amintește aniversarea în octombrie 2013 a 45 de ani de la apariția revistei „România literară”, notează că „Amazoanele. O poveste”, de Adriana Babeți, este "o incursiune fascinantă în istoria unui mit cultural, incursiune care - datorită harului autoarei - a transformat o temă marginala în cultura română într-o carte care se citește cu sufletul la gură". "Felicit echipa „României literare” pentru modul sobru și înalt intelectual cu care
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
Brouillons de soi (Seuil, 1998). Am o adevărată pasiune pentru studiile genetice care se referă la textele autobiografice și am fondat, în 1995, în cadrul unui institut al CNRS (ITEM) un grup de cercetare care se intitulează Geneză și autobiografie. E fascinant să studiezi bruioanele unui text autobiografic, pentru a vedea cum funcționează memoria și mecanismele de identitate narativă și, totodată, pentru a vedea cum se inventează forme noi. Am consacrat o carte (La mémoire et l’oblique, 1991) atelierului autobiografic al
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
care, fascinat de cultura Americii Latine, a călătorit de-a lungul și de-a latul întinselor câmpii sud-americane încercând să transpună pe pânză peisaje, senzații și stări sufletești. Cartea, departe de a fi un atent jurnal de călătorie, este o fascinantă meditație asupra reprezentării și a metodelor prin care artistul, rămânând fidel lucrurilor care îl inspiră și îi servesc de model, reușește să transpună prin mijloace proprii subiectele. Pornind de la pretexte geografice și de la ample descrieri, textul devine un soi de
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
model, reușește să transpună prin mijloace proprii subiectele. Pornind de la pretexte geografice și de la ample descrieri, textul devine un soi de eseu pe marginea estompării granițelor, a liniilor fine care separă realități diferite, orizontul fiind o chintesență a lucrurilor deopotrivă fascinante și imposibil de redat întru totul. „Voiajele și pictura se împleteau ca într-un șnur. Iar primejdiile și inconvenientele unui drum de altfel teribil și înspăimântător erau mereu altele, iar ei rămâneau când unul, când altul în urmă. Într-adevăr
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
Dacă, în spirit borgesian, nu mi-am putut niciodată înainte imagina Paradisul altfel decât ca pe o bibliotecă, de-o vreme încoace accept că raiul, asemeni inimii, trebuie să aibă mai multe compartimente - iar unul din ele e plin de fascinantele sunete captate la Metropolitan, Covent Garden, Concertgebouw, Wiener Staatsoper, Scala, Gran Teatre del Liceu ori în cadrul fascinantului festival de operă de la Salzburg. Din toate aceste motive, înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
bibliotecă, de-o vreme încoace accept că raiul, asemeni inimii, trebuie să aibă mai multe compartimente - iar unul din ele e plin de fascinantele sunete captate la Metropolitan, Covent Garden, Concertgebouw, Wiener Staatsoper, Scala, Gran Teatre del Liceu ori în cadrul fascinantului festival de operă de la Salzburg. Din toate aceste motive, înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
Teatrul de Comedie este cu mult mai mult decît o regie. După mai bine de cincizeci de ani de la începuturi, această întoarcere este o altă pagină de istorie. Este un gest major. O radiografie a unui spirit călător prin universuri fascinante, departe de lumea aceasta atît de dezlănțuită în rău, urît și derizoriu. Nu este doar o sumă de indicații regizorale, de descifrări de sensuri pentru un personaj sau altul. Este o privire melancolică spre trecut și încă o șansă pentru
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în cheie gnostică a unui roman de Seferis
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
Bibescu, Cella Delavrancea și Maruca Cantacuzino - pînă la dexteritățile retorice pe care Petre Țuțea le arăta în închisoare. Sunt memorii aspre prin duritatea dezvăluirilor și suculente prin amănunțimea portretelor încondeiate: o lume cu alură de bestiar uman, promiscuă și deopotrivă fascinantă, amestec de gusturi elevate și de apucături abjecte. Un univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale. Și peste toate harul acestui
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
de identificarea nodulilor de expresivitate nevrotică, de Cehov, și dusă la apogeu, prin intensificare stilistică, de prozele comic-absurdsardonic- cinice ale lui Daniil Harms. Există în aproape fiecare din scrierile lui Monciu-Sudinski un aer de Nep, de îndrăcire jucăușă, primejdioasă și fascinantă, atât de bine cunoscută din prozele lui Ilf și Petrov. Toate acestea sunt ingenios transpuse în realitățile unei Românii halucinate de propriul său abis ideologico-psihologic, de triumful unei mentalități hrănite din prostia pură și din expresivitatea neantului mintal - blestem compact
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
să analizeze mutațiile reprezentaționale ale puterii din secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu cele sociale, filosofice, literare și utopice. Am optat pentru secolul al XIX-lea deoarece reprezintă un domeniu fascinant de lucru în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
din personalitatea lui Alexandru Dabija de acum douăzeci de ani. Legătura cu un text ales atent - de multe ori pus pentru prima dată în circuitul teatral - pentru că dorește să spună, chiar să spună ceva cu el și prin el, legătura fascinantă cu actorii cu care lucrează, prețuindu-i, deturnîndu-i cu subtilitate de la ce știu mai bine, de la prejudecăți, facil, comodități. Intimitatea lucrului. Tensiunile de tot felul. Accentele rebelului din el, prea puțin intuibil pentru că nu excelează în forme ale extrovertirii. Asumarea
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i o euforie / și nici o stradă nu-i un Styx. O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
dizidenți politici, studenți și copii încât se stătea cot lângă cot și era imposibil să găsești un loc unde să pui paharul cu vin”. Ei bine, în mjlocul acelei atmosfere fierbinți, Hitchens se ridica și „ținea toasturi pline de energie, fascinante și de-o isterică bună dispoziție, care puteau să dureze și douăzeci de minute, pline de poezie și recitări de limerickuri, de chemări la arme pentru o cauză anume și de glume. Cu vocea lui minunată, avea obiceiul să spună
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
scriitoarei Iris Murdoch și a lui Isaiah Berlin printre cei veniți să-i asculte prelegerile la Oxford, s-a simțit foarte prost pentru că n-o recunoscuse în „bătrânica șleampătă, cu dinții stricați”, care-l abordase cu familiaritate la Roma, pe fascinanta scriitoare Elsa Morante, foarte admirată de el în trecut „Și nu - restul a fost pentru mine aeroporturi, furtișaguri, (cuvântul roman pentru cei ce șterpelesc este gli abusivi), anxietăți în privința limbii, străzi zăpăcitoare, lipsa de chef, mai puternică decât atracția exercitată
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
ploii și Planeta domnului Sammler până la Darul lui Humboldt și mai departe (huligani, bețivi, agresori de diverse tipuri). Intelectualii cu tendințe de autodistrugere atât de puternice încât ajung să-și piardă viața din cauza lor (Delmore și Bloom sunt cele mai fascinante exemple) par a-l fi atras în și mai mare măsură. Din Scrisori reiese că s-a simțit aproape și de alți scriitori lipsiți de spirit de conservare. Îi scria frecvent nefericitului poet John Berryman, pe care alcoolismul l-a
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]