1,278 matches
-
sau cuvânt, derivat dintr-un proces complex de reprezentare și de semnificare (21). Programul cercetătorilor coordonați de Thomas nu se oprește însă la structură și la semnificație, ci se deschide metodologic și spre o altă dezbatere; surprinzător, în alt palier, fenomenologic, datorită relevanței majore a problematicii identității. Tipul de analiză și demersul conceptual se inspiră din opera lui Paul Ricœur, în special din volumul Soi-même comme un autre (relația dintre identitate și tripleta amintire−istorie−imagine a fost mai apoi reluată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din România și membru al Societății "Kant" din România și al Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, Universitatea din București. A publicat: Căutarea de sine și chemările tradiției; Topos-ul formal și istoric al silogisticii; Fenomenul și nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concept și aplicații; Situațiile existențiale; Răstiri către sine. Încercări de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ideologie polifonică; Răstiri către cei de-o seamă cu sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) / 225 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală, prin punerea în evidență, a unui temei / 225 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului / 236 3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Introducere / 221 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) / 225 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală, prin punerea în evidență, a unui temei / 225 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului / 236 3.3.2.3. Sensurile judicative ale descrierii analitice existențiale / 243 3.3.3. Constituire existențială și "situații existențiale"; reducția judicativă a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp / 250
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială / 258 3.4. Încheiere la Prima Secțiune: Sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii / 263 SECȚIUNEA a II-a. REDUCȚIA JUDICATIVĂ APLICATĂ ASUPRA DICTATURII JUDICATIVULUI Capitolul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
finale / 409 Indice bibliografic. Lucrări citate și consultate / 413 Abstract / 421 Résumé / 423 Rezumat / 425 Notă asupra ediției Lucrarea de față are drept scop reformularea problemei logice și filosofice a judecății după exigențele unei descrieri și apoi ale unei reducții fenomenologice. Am folosit de-a lungul timpului, în unele texte publicate, termeni (de exemplu: "dictatura judicativului", "judicativ constitutiv", "formalizarea logos-ului" etc.) și chiar unele idei din orizontul de cercetare al acestei lucrări. Însăși tema de bază a acesteia, anume determinarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizonturile de-constituirii menționate: a) unul istoric-natural, vizate fiind, în sensul unei descrieri, momentele din istoria logicii și filosofiei care au impus, acreditat și consacrat "reprezentări", "idei", "teorii" etc. despre judecată și despre relația sa cu timpul; b) unul non-natural, fenomenologic, reprezentat de operarea unei reducții fenomenologice a judicativului, adică a întregului sistem de "reprezentări", "idei", "teorii" etc. despre judecată și despre relația sa cu timpul, descris din perspectivă istoric-naturală. Dar vor mai fi vizate "lucrurile însele", atâta vreme cât discursul urmărește repezentările
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istoric-natural, vizate fiind, în sensul unei descrieri, momentele din istoria logicii și filosofiei care au impus, acreditat și consacrat "reprezentări", "idei", "teorii" etc. despre judecată și despre relația sa cu timpul; b) unul non-natural, fenomenologic, reprezentat de operarea unei reducții fenomenologice a judicativului, adică a întregului sistem de "reprezentări", "idei", "teorii" etc. despre judecată și despre relația sa cu timpul, descris din perspectivă istoric-naturală. Dar vor mai fi vizate "lucrurile însele", atâta vreme cât discursul urmărește repezentările etc. despre ele? Șansa de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scoase din viața însăși, ci mai degrabă par a o pune în ordine; nu se află însă în aceeași situație și criteriile actelor de evaluare. Dar ce se întâmplă în cazul unei cercetări care de la bun început aparține unei atitudini "fenomenologice", interesată chiar de aceste fapte, dar luate ca fiind constituite printr-o reflexivitate radicală, pentru care supoziția de existență a "lumii exterioare", valabilă pentru atitudinea naturală, istorică, nu mai are nicio valabilitate? Care sunt condiționările la care trebuie să facă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unor practici într-o unitate de viață, anumite forme de cunoaștere și recunoaștere a lor. Și fiindcă tehnicile în cauză sunt ele însele posibile printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în sens psihologic și logic) sau "conștiința" (în sens fenomenologic), facultate care înlesnește constituirea unor "dispoziții habituale" (héxis, deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă decât o îndreptățire convențională (și provizorie); dar ea poate fi justificată suficient prin reconstrucția ei împreună cu tot ceea ce ea implică, anume cu întregul orizont al tehnicilor "logice" de întemeiere a ierarhiilor practicilor umane pe calea unei reducții de tip fenomenologic, în sens de readucere a tuturor elementelor acestui orizont la propriul lor început, fapt originar; acesta pare el însuși un element dinlăuntrul unității de viață umană, vizibil însă numai prin scoaterea la iveală a condițiilor în care el își exercită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul a priori al înseși gândirii autonome; mai bine zis, al unor elemente ("reguli", "principii", "forme" etc.) ale sale. Îl putem recunoaște, însă, în acest moment, doar formal și cu un sens de fapt întâmplător. Însă prin aplicarea unei reducții fenomenologice, el se va înfățișa ca atare, "în carne și oase", sau "în persoană", cum spun fenomenologii, adică în propria sa necesitate: totuși, cum demersul va arăta, într-o necesitate locală, particulară, așadar, în bună măsură, predeterminată "semantic". Dar tocmai acesta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
moment al discursului, ele mai degrabă sunt bănuite, iar nu recunoscute ca atare, chiar dacă au proiectat două registre de semnificație pentru datele pe care le vizează ca fiind propriul lor obiect: cel natural-istoric și cel "non-natural" (socotit, în această lucrare, "fenomenologic"). Oricum, problemele doar posibile, deocamdată vizează chiar modul de a privi, cu gândirea autonomă, către un lucru omenesc oarecare, ce apelează (cheamă către sine) gândirea însăși, anunțând că el ar putea fi ceva, fără a fi încă întreg ("ceva"): de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
valabilitatea nu doar în sens strict "formal", ci constitutiv ca atare, peste tot ceea ce gândirea însăși încearcă să promoveze? Dar cât de legitimă este această lărgire de valabilitate, condiționată de fenomenul autonomizării gândirii, dacă o privim dintr-o perspectivă non-naturală ("fenomenologică")? Și dacă este legitimă formal așa cum am văzut din exemple poate fi la fel și în alt sens, adică "obiectual"? Exemplele de mai sus pot fi socotite confirmatoare, deși rostul lor, în cel mai bun sens, este, firesc, doar ilustrativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de viață omenească; iar vizarea nu mai poate fi natural-istorică, fiindcă în orizontul în care această vizare devine posibilă, autonomia gândirii este luată ca un dat, fără a fi chestionată, așadar fără a fi înțeleasă. Vizarea numită aici non-naturală sau fenomenologică are ca "obiect" tocmai gândirea autonomă cu toate actele sale constitutive, adică întreaga serie de constituiri prin care "lucrurile" sunt preluate și prelucrate, în așa fel încât ele să facă parte din "lumea noastră", o lume ea însăși constituită după
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurile" sunt preluate și prelucrate, în așa fel încât ele să facă parte din "lumea noastră", o lume ea însăși constituită după reglementările gândirii autonome. O șansă de a junge "la lucrurile însele" poate fi căpătată prin această cercetare non-naturală, fenomenologică. Dar mai trebuie observat că tocmai ceea ce pare a fi aici "natural", adică ceea ce pare a fi dat prin propria natură, cu alte cuvinte, ca atare prin el însuși, este, de fapt, prins într-un șir de acte de constituire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin propria natură, cu alte cuvinte, ca atare prin el însuși, este, de fapt, prins într-un șir de acte de constituire proprii gândirii autonome. În scopul de a regăsi aceste acte, se înaintează pe calea unei reducții de tip fenomenologic, în stare să conducă spre "lucrurile însele". Dar deja "lumea istoric-naturală" a fost părăsită, iar operarea unei reducții nu mai este posibilă decât într-o "lume nouă" care s-a arătat, în forma sa, a fi tot istorică; desigur, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe o cale natural-istorică. Pare destul de clar, în acest moment, că sunt necesare, pentru un asemenea scop, alte căi ale gândirii decât cele omologate (de gândirea însăși). Dar care sunt, în orizontul dat al ființării omenești, aceste căi? O cercetare fenomenologică a evenimentului prin care gândirea formală a devenit suverană în orizontul de viață omenească ne-ar putea ajuta să regăsim urmele unei vechi gândiri care a avut șansa de a acoperi acest orizont cu alte reguli, cu alte constrângeri; și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea fi el readus în zona de interes a unităților de viață omenească, neruinând gândirea, nici chiar pe cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În această perspectivă, cele trei întrebări sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eficace. Din unghiul celor susținute mai sus, jocul acesta este al gândirii, iar regulile sale sunt predominant formale. O cercetare directă a acestora nu este cu putință decât cu condiția de a scoate la iveală, printr-o reducție de tip "fenomenologic", ceea ce este originar pentru gândirea formală, autonomizată: judecata și timpul; acestea mai pot fi sesizate, tocmai pe o asemenea cale, ca unitate originară a gândirii formale și a propriului ei obiect: ea însăși; de aici și sensul ontologic al reducției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale. Reducțiile ce vor fi operate vor scoate la iveală și fenomenul acestei extinderi; cu toate că demersul își va asuma limite firești, cele corespunzătoare înseși limitelor filosofiei istorice. Prima reducție, cea judicativă a dictaturii judicativului, este, în esența sa, de tip fenomenologic. Motivele vor fi desfășurate înaintea operării ei. Acum se poate spune doar atât: timpul este lăsând la o parte ceea ce el cu adevărat este -, pe rând, însăși gândirea formală (logos-ul formal), este "subiectul", este eul (care operează), este ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectual tocmai prin activarea judicativă a tuturor acestor operații. Metodologic, acest fapt al unei preeminențe a "obiectului intențional" este cu totul firesc: cum susținea Paul Ricoeur într-o lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică, chestiunea egologică indiferent de semnificația lui ego trebuie să vină după chestiunea intențională, care este în mod imperativ cea a corelației între act ("noeză") și corelatul vizat (noemă")."6 Dar, cum s-a precizat, judecata, înțeleasă ca act constitutiv (de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostază a timporizării). Fără constitutivitatea judicativă, timpul însuși nu ar avea vreun sens, ca durată umplută obiectual, ca timporizare, prezentuire etc.; ceea ce înseamnă că "lucrul însuși" este în-ființat judicativ și predat astfel cunoașterii, recunoașterii, culturii, filosofiei etc. Raportat la timpul fenomenologic despre care vorbește Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor conștiinței, și ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]