12,434 matches
-
-l mângâie. Ia și te culcă, dragă... nu a fost nimic... mămica te are numai pe tine. Toți sunt răi, invidioși pe tine, pe mine, pe casa noastră. Tu ai încredere în alții, în ce spun prietenii tăi, sau în fetița ta? Mai plânse Tălparu, dar nu mult. Iartă-mă, dragă, dar... te iubesc atât de mult... numai pe tine te mai am, nu mai rezist! Casa mereu plină, golanii umblă pe aici ca la ei acasă, de când cu video... Bine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ai, în schimb, ți-ai realizat un confort și un nume. Te salută toți, dar pe la spate te înjură, unii mai și râd... Asta ai vrut să mi spui, nu? Mai bine spune-mi ce-ți face soția, adevărata ta fetiță, dacă măcar ea te face fericit sau, dacă nu dorești acest subiect, spune-mi de munca ta, de partidul tău... M-a sunat mama, de la Petrică, a stat acolo câteva zile când a ieșit din spital, m-a întrebat ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci legătura imediat, în rest, nu sunt pentru nimeni. Nu comandă imediat Petrache, cu toate că sărise politicos în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci legătura imediat, în rest, nu sunt pentru nimeni. Nu comandă imediat Petrache, cu toate că sărise politicos în picioare. Întinse mâna secretarei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în una din camerele hotelului. La scurt timp, îl chemară și pe Petrache. Credeam că m-ai chemat pentru o fetiță și tu ești cu domnul colonel... Care-i problema? Bea cafeaua asta și încearcă să fii atent! Avem de discutat o problemă serioasă, sunt mulți bani în joc, a venit timpul să dovedești că nu am investit în tine zadarnic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
băiat de vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și bărbie dublă. Arată ca Elvis în perioada de declin, pe cuvânt. La urma urmei, o să rămân în casă cu el, un om străin. Gata cu paranoia; am umblat în casa lui luni de zile la plătit întreținerea, îi știu fetițele, tatăl și nevasta - Doamne iartă-mă, ce specimen - mică, iute ca paprika și cu unghiile oribil de lungi, pictate ca la un concurs de kitsch-uri. Intrăm în casă. Îi arăt întâi priza aia smulsă. O repară. Îi arăt abajururile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rană, încercând să-i evit privirea ce mă fixa. Am fugit spre veceul băieților, ca să-mi ascund tulburarea, cu imaginea sexului ei jucându-mi înnebunitor înaintea ochilor. Fusesem până la acea vârstă de mai multe ori la mare. Cu siguranță văzusem fetițe goale pe plajă. Niciodată nu am avut însă mai flagrant conștiința diferențelor anatomice dintre băieți și fete decât atunci când am văzut-o pe Natalia încălecând pisoarul și arătându-mi splendoarea sexului ei încrețit ca o garoafă. Mi-am dorit atunci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iau vreun pumn, îmi plăceau mâinile mele fără cătușe. Cred că după moarte o să ajung în Iadul Pisicilor, unde o să fiu gherănit și mușcat pe vecie de diavoli-pisici. Într-o dimineață, de pe poarta unei case a ieșit în fugă o fetiță de vreo zece ani, îmbrăcată într-o rochiță roșie. S-a oprit, l-a privit pe Gunther, dar Gunther nu a mai putut-o privi, îi căzuse ochiul. Țipătul ei încă mă mai bântuie. Tatăl ei mi-a dat cei mai mulți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o să rezolve tot. Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era nesemnificativă în comparație cu teama anticipării ei. Acum mă uitam nedumerit la soția mea, ea la mine și amândoi la fetiță. Încă plângea. Nu înțelegeam ieșirea ei, cu atât mai mult cu cât nu o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era nesemnificativă în comparație cu teama anticipării ei. Acum mă uitam nedumerit la soția mea, ea la mine și amândoi la fetiță. Încă plângea. Nu înțelegeam ieșirea ei, cu atât mai mult cu cât nu o bătusem niciodată. Apoi mi-am amintit. În urmă cu un an, într-un weekend, eram la țară, undeva în Teleorman, la niște rude ale nevestei. Unchiul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul din cămăruță. Nevastă-mea tocmai dădea să iasă din ca meră, să vadă de apă, iar eu intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe pat și se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a fost secunda în care cred că am murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu mă sperie nimic, în schimb mă doare. Mă întreb, dacă n-aș fi hotărât atunci așa, ce nume i-am fi pus. Raluca Tapalagă Microbul Prima oară mi s-a întâmplat într-o dimineață, când ieșeam din casă. O fetiță a cerut înghețată. Am simțit furnicături prin corp, o nevoie arzătoare să mă mișc, apoi picioarele mi-au plecat repede spre nonstopul din colț. Mama și puștoaica ei așteptau autobuzul care tocmai venea, așa că buzele mele, care și-au dat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Era prima dată când o surprindea așa, când îi putea vedea sânii mici cât gutuile, și-i putea urmări mâinile clăbucite de săpun lunecând tot mai jos pe sidefiul pielii de scoică. Se-nmlădia răsfățată și înfățișarea ei era de fetiță crudă, care nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Au trecut anii...Am terminat facultatea, m-am căsătorit și am rămas însărcinată... și într-o noapte mă visez tot la Frasin, în gara veche. Între linii erau numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai colorate ore din ultima vreme. Petrecute împreună cu fetița mea. Ți-am spus, câteodată am senzația că nu îi acord suficient timp. Știu, e doar o senzație, realitatea e alta, dar... Îmi amintesc, știu că florile tale preferate nu sunt crizantemele, însă mie îmi plac mult, nu doar pentru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Îmi pari tristă, Alma. Cine te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-aș fi așteptat. O privesc atent, să văd dacă nu cumva mă atrage într-o glumă de copil. Nu, nu se pare. E prea serioasă fetița și dacă nu mă înșel, parcă de curând a și plâns. -Eu? -Da, tu. -Uite, Alma, nu vrei să facem câțiva pași împreună? Poate îmi spui și despre ce e vorba. - Desigur. Ieșim împreună din curtea bisericii și o luăm
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
te-am iertat pentru clipele tale de rătăcire. Duminică. Sfârșit de noiembrie. Cerul s-a limpezit dintr-o dată și cei câțiva fulgi așternuți pe aleile orașului, s-au și topit. Mâna mea strânge pumnul rece, mic și fragil al unei fetițe blonde, cu pistrui. Închid ochii, trag adânc aer în piept și șoptesc: Iartă-mă! O rază de soare, rătăcind printre ramurile copacilor, îmi bucură fața. Deschid ochii. A dispărut... S-a întors acolo unde îi e locul. Alma... Sufletul meu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai mare dintre toate. Griji? Ce să fie alea? Lacrimi? Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru păpușa ce ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea întâmpla. Dar nimic dureros. Mă întâlneam aproape zilnic cu balaurul cel cu șapte capete, care-și făcuse culcuș undeva prin grădină. Și eu eram, pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
au trecut. A uitat și Ciolac de întâlnirea cu flăcăul cu boi din poiană, numai că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și dumneata. S-a Întâmplat cu mulți ani În urmă, repetă femeia, că un băiat de aici din comună, s-a Îndrăgostit de o fată de lipoveni, care nu se știe cu cine, a făcut un copil din flori, o fetiță. Părinții băiatului nu au fost de acord, ca fiul lor să ia o femeie cu un copil din flori, dar tânărul nu a ținut cont de asta. Acest fapt nu a Însemnat prea mult, pentru tânărul Îndrăgostit, doar că anii
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]