2,319 matches
-
trădător în tabăra adversă. L-a pierdut pe Calcas și urmărește sprijinul unuia dintre cei mai importanți cavaleri ai Troiei. Cade la picioarele lui Hector, aproape înnebunită de teamă și de durere. Își face așadar o apariție dramatică în spațiul ficțional. Atunci când speră protecție și sprijin din partea unchiului Pandar, a lui Troil și în cele din urmă a lui Diomede, ea nu face decât să continue traiectoria inițială. În opoziție cu imaginea femeii, Troil se consideră stabil, stăpân pe sine și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau a se împlini în acest sentiment, așa după cum se confesează, pe tărâm ficțional de data aceasta, prin naratorii lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă, chiar naratorii care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
E. H. Wilkins, History of Italian Literature, 2nd edition, Cambridge, Harvard University Press, 1974, pp. 108-109. 47 „epopeea comercianților” Vittore Branca, op. cit., p. 134. 29 îndreptat, cu precădere, spre personaje simple, necunoscute, cărora le-a dat viață în universul său ficțional. Spațiul Bisericii nu este chiar atât de bogat în eroi, cum ne-am aștepta, apar doar douăzeci astfel de personaje ce țin de lumea eclesială, dar rolul lor este de fiecare dată memorabil, așa încât au un impact decisiv în atmosfera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din această colecție de povestiri este soția lui Phoebus, în Povestirea economului, care va fi ucisă. Chaucer insistă în prezentarea acestei legături dintre putere, libertate, apartenența la un anumit gen și felul cum aceste elemente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca portretele personajelor feminine să nu fie la fel de bine schițate și reprezentate de un observator atât de fin și un pictor atât de fidel cum a fost Boccaccio.”107 Asemenea lui Molière, Boccaccio și Chaucer au descris, în operele lor ficționale, viața epocii medievale italiene sau engleze cu care erau atât de bine familiarizați. și poate că multe din subiectele nuvelelor sau povestirilor erau inspirate din incidente sau situații reale. „Autorul Decameronului ne-a lăsat acea frescă socială cizelată, deși coruptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând cercetarea cărților: „căutând prin tot felul de cărți, nenorocirile altora și, măsurându-le cu ale mele, nu mă mai simțeam atât de singură”242 . Evadarea în ficțional, ca modalitate de cunoaștere, dovedește finețea spirituală a personajului. Femeia se remarcă și prin alte deprinderi lăudabile: este pricepută la vânătoare, știe să mânuiască arcul și săgețile, să întindă 239 Giovanni Boccaccio, Fiammetta, ed. cit., p. 2. 240 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă e să moară,/ Mă pot căpătui a doua oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu ce să mă fălesc./ și iar mai știu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, p. 74. 503 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 449. 135 cunoască și să le interpreteze”.504 Devin voci care răsună cu putere în literatura Evului Mediu, sunt personaje memorabile ale galeriei feminine ficționale. 504 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 408. 136 V. Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
costisitoare slujbe de pomenire la comemorările tragicei despărțiri. Mai mult, deși John of Gaunt s-a căsătorit de două ori ulterior, a lăsat dispoziții testamentare să fie înmormântat alături de prima sa soție.”648 Trecând însă din spațiul istoric în cel ficțional al poemului, sesizăm tehnica autorului de a se face credibil, descrierea ducesei fiind realizată din prisma soțului. Portretul fizic o poziționează pe iubită în fruntea unei ierarhii feminine, comparația cu elemente ale spațiului celest nu face decât să i amplifice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia.677 În universul ficțional al textului chaucerian, zeul dragostei, Amor, îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trădător în tabăra adversă. L-a pierdut pe Calcas și urmărește sprijinul unuia dintre cei mai importanți cavaleri ai Troiei. Cade la picioarele lui Hector, aproape înnebunită de teamă și de durere. Își face așadar o apariție dramatică în spațiul ficțional. Atunci când speră protecție și sprijin din partea unchiului Pandar, a lui Troil și în cele din urmă a lui Diomede, ea nu face decât să continue traiectoria inițială. În opoziție cu imaginea femeii, Troil se consideră stabil, stăpân pe sine și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Augustin Buzura, Dan Tărchilă, Răzvan Petrescu. Ultimul folosește mai consistent cariera sa medicală, părăsită ulterior. El a debutat ca scriitor cu o farsă. Trebuind să descrie o boală la un seminar din facultate, a inventat tabloul clinic al unei maladii ficționale: encefalita neagră. Colegii și profesorii au luat-o de bună și astfel s-au născut o proză și un prozator. În Clipa de Dinu Săraru apare și un medic. Autorul crede în mod bizar că el nu se simte rău
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trăsăturile sale distinctive: prezența În centrul imaginar al romanului, la Întretăierea secvențelor narative și a celor temporale, a unui autor cu o voce, dar fără chip. Autoportretul perfect conturat - adică așa cum Îi cunoaștem din literatura clasică - presupune existența unei „forme ficționale organizate”1, a unei intenționalități de a scrie În conformitate cu legile general acceptate ale literaturii. Or, jurnalul intim nu concurează În nici un fel (sau, În orice caz, nu conștient) efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tonul” jurnalului, ci va stabili Întreaga lui strategie. Pactul retoric Prea Îndepărtat Încă de o formulă precisă, incapabil să se identifice cu o realitate anume, jurnalul, pură proiecție spirituală, se dovedește neputincios În surmontarea complexelor induse de o bogată activitate ficțională. Pactul retoric nu poate avea loc, la acest tip de jurnal, pentru că unul dintre termeni absentează. Suntem Încă departe de situația fabula in fabula 4, descrisă de către Umberto Eco. Deși, prin anticiparea „labirintului de contradicții Între lumile epistemice și doxastice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru identitatea lui adâncă. Noi vom continua, desigur, să ne raportăm la jurnalul intim scris - dar punerea sub semnul Întrebării a exclusivității lui e din ce În ce mai puternică. Ea tinde să creeze o nouă realitate, influențând, astfel, Înseși structurile de adâncime, bazele ficționale ale jurnalului intim. Rămânând la jurnalele câtorva dintre marii scriitori ai ultimului veac, vom constata importanța capitală a datei În scrierea jurnalului. Realitatea e determinată cronologic, Înainte de a fi caracterizată de Însumarea constantă, progresivă a amănuntelor mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
găsea acasă, la propria-i soție. Imaginea fisurată Dar dacă În jurnal Întâlnim infinite astfel de situații, adică nenumărate deschideri, Întâlnim tot atâtea Închideri. Rareori se Întâmplă ca din nuclee romanești de genul celui citat să se dezvolte un spectacol ficțional În sine. Singura ficțiune propusă de jurnalul intim este una derivată din biografia autorului. Că ea nu este Întotdeauna o biografie strict factuală (ca la Pepys, la Tolstoi, la Gide, În oarecare măsură, la Rebreanu ori Mateiu Caragiale), ci se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a fost special dedicată celui mai dificil subiect al istoriografiei noastre, etnogeneza românească. Departe de a se lăsa copleșit, autorul a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare, de atracție spre ceva inedit. După cum el însuși o mărturisea, mirabilul nu este facil, căci ne implică într-o competiție a înțelesurilor concurente: "Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intrate în patrimoniul școlar, datele istorice sunt canonizate și supuse unor ritualuri de consacrare care le garantează exemplaritatea, dar le lipsește de atractivitate și de o bună parte din înțelesurile inițiale. Din acest motiv, elevii își construiesc un univers propriu, ficțional, asociind textul cu propriile lor variante, cu "istoria a ceea ce ar fi putut să fie, construind istorii alternative care profită de locurile eliptice sau de simplele spații de nedeterminare a "ochiurilor" țesutului istoric"314. Poate chiar mai mult decât legendele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește în jurul unor formule concise, prea puțin predispuse la rafinamente reflexive ori ficționale. Se pare că nu există încă nici o culegere de interviuri special dedicată, după 1990, amintirilor despre școala postbelică. Fragmentele care se referă la acest subiect sunt, de obicei, fie referiri succinte și aleatorii în diferite polemici pe teme de educație
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
noastre de cunoaștere [...], pentru istoricii epocii mass-media, trecutul fiind complet absorbit în reprezentările sale" (Patrick H. Hutton, op. cit., p. 21). 30 Istoricii înșiși sunt cufundați în tradiție și obligați să-i recunoască autoritatea (Ibidem, p. 23). 31 Este un joc ficțional și provocator, exersat cu succes de scriitori, nu și de istorici. Vezi, spre exemplu, Oglinzile acoperite, în Jorge Luis Borges, Opere, vol. 2, traducere de Cristina Hăulică, Andrei Ionescu și Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1999, vol. 2, pp. 137-138
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Legisemn Indicial Rematic IX Legisemn Simbolic Dicent III Sinsemn Indicial Rematic VIII Legisemn Indicial Dicent IV Sinsemn Indicial Dicent Qualisemnul desemnează deci calitatea pură abstrasă din lumea fenomenală. Sinsemnul postulează existentul individual. Prin intermediul său pot fi figurate însă și entități ficționale (licorne, centauri, marțieni, personaje romanești). Sinsemnul indicial rematic nu face decît să indice o prezență (plînsul sau strigătul disperat al cuiva, o nenorocire; doliul, un deces în familia celui care îl arborează, iar pronumele personale, persoanele care îl folosesc în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]