1,926 matches
-
mai provocatoare. Cititorul va Începe abia atunci adevărata cursă, „contra cronometru”, Împotriva propriilor certitudini sau prejudecăți. Propun trei volete, complementare. Mai Întâi, voi traduce fragmentele sinoptice, dând alăturat textul original, și voi discuta câțiva termeni esențiali, din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor În context, restrâns, evanghelic și, lărgit, biblic. Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 Di¦ toàto lšgw Øm‹n, păsa ¡mart...a kaˆ blasfhm
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu el” de mai jos. exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „Împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra În dezbaterea teologică propriu-zisă se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune Însă total Între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni cheie. Hamartanein Contexte precreștine ⎯ Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; În Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea d.Hr. În ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții Întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic, de către savanții occidentali, Începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte din se constituie Într-un volum separat, de mai multe sute de pagini. Uniformizarea terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu În ultimul rând tehnice se dezbat În cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, În curs de apariție). Introducerile, extrem de ample
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este corectată adesea de ediția de la Göttingen, În curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic În tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1) note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2) note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM și b) citate din Părinții Bisericii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore În tovărășia Părinților. La Început, Între anii 1930-1940, abordarea sa e mai științifică, ba chiar aproape impersonală. El Își Înzestrează fiecare traducere cu o introducere (prefață) solidă, adăugând notele filologice și istorice necesare. Cunoaște edițiile de calitate și lucrează În câteva rânduri pe manuscrise (pentru câteva din tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul Însă observăm că demersul său devine din ce În ce mai personal, accesoriile științifice fiind Înlocuite printr-un autentic dialog pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, Între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la Început. În condițiile actuale Însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut În Ziua, 10 martie 2007) PAGINĂ NOUĂ 11. „Biblia nu se apără cu strigăte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1141-1152. Termenul mai este folosit În Noul Testament de două ori: În Fapte 7,52 și În 2Tim. 3,4, nici unul din aceste două pasaje neavând vreo legătură cu Iuda. Acesta este sensul exact al frazei grecești. Nu intru În detalii filologice. A se vedea Max Zerwick, A Grammatical Analysis of the Greek New Testament, Roma, 1993, ad locum. Toate traducerile Îmi aparțin. Verbul kataphileo Înseamnă exact „a săruta cu afecțiune, cu drag”, spre deosebire de phileo, care Înseamnă pur și simplu „a săruta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Journal of English and Germanic philology nr. 21, 1922, pp. 520-529; „Judas’ Sunday rest”, În Modern Language Review nr. 18, 1923, pp. 168-182. Mulțumesc lui Alin Suciu pentru procurarea acestor trei rarități. Klauck, op.cit., pp. 18-21. Sau excrementele. Există dispute filologice asupra acestui pasaj. Oricum ar fi, rămâne ideea de maculare. Iau ca volum de referință versiunea engleză, făcută direct după originalul copt (nu este cazul versiunii românești): R. Kasser, M. Meyer, G. Wurst (ed.), The Gospel of Judas from the
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pentru el, Tradiția patristică nu are limite, fiecare teolog important, chiar din zilele noastre, făcând parte din această Tradiție. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\calatorii redactare finala.doc PAGE 1 PAGE \# "'Page : '#' '" Se scrie filozofie; filosofia nu e corect filologic, pur si simplu, ptr ca ortografia limbii române fonetica, nu etimologica. Cei care scriu filosofie (indeobste nu cunosc decit acest cuvint din greaca) ar trebui, pentru consecventa, sa scrie philosophie; altfel e caraghios. PAGE \# "'Page: Nu-i nevoie să explici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1948, profesor universitar, îndeplinind și funcția de decan (1953-1954) la Facultatea de Filologie și apoi pe aceea de rector al Institutului de Limbi Străine (1954-1955) și al Institutului Pedagogic (1955-1959). A fost secretar general al Societății de Științe Istorice și Filologice (1960-1968), redactor-șef adjunct la „Gazeta învățământului” (1951-1953) și redactor responsabil adjunct la „Limbă și literatură”. A debutat în anul 1928, la „Bilete de papagal”, iar editorial în 1948, cu monografia Alecu Russo. Omul, opera. Tributar până către sfârșitul deceniului
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și alții. Remarcabilă este și ediția corespondenței dintre Costache Negri și Al. I. Cuza, ca și aceea dintre cei doi, pe de o parte, și Arthur Baligot, secretarul domnitorului, pe de alta, restituită cu acribie filologică și atent adnotată. SCRIERI: Alecu Russo. Omul, opera, București, 1948; Noțiuni de teoria literaturii. Genul liric, București, 1950. Ediții: Costache Negri, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1966, Scrieri social-politice, introd. edit., București, 1978; Alexandru Ioan Cuza - Costache Negri, Corespondență
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
făcut studii la Liceul „Gh. Șincai” (1946-1953) și la Facultatea de Filologie (1953-1958) din București, devenind, din septembrie 1958, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi la Editura Minerva (1969-1991). Dimensiunea definitorie pentru B. a fost acribia filologică, calitate care caracterizează edițiile critice din opera a doi mari clasici, Ion Creangă și Alexandru Macedonski, realizate cu desăvârșită competență. Este semnificativ faptul că a editat opera lui Ion Creangă împreună cu Iorgu Iordan (1970), iar scrierile lui Macedonski, împreună cu Adrian
BRANCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285861_a_287190]
-
Comentând manuscrisul, P. P. Panaitescu socotește că el conține o traducere făcută din grecește în slavonă, realizată în Moldova. Chiar dacă această însemnare îmbracă doar o constatare apărută în urma unei confruntări a versiunii slave, deja existentă, cu originalul grecesc, esența travaliului filologic al cărturarilor români nu se schimbă și afirmația referitoare la cunoașterea limbii grecești rămâne valabilă. Deși cărturarii de la sud de Dunăre, bulgari și sârbi, au depus, cu deosebire în secolul al XIV-lea, eforturi însemnate în direcția racordării propriilor preocupări
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, si in 1929 -Individualitatea limbii române și elementele slave vechi. Consacrându-se revistei „Arhiva”, reînviata în 1921 sub direcția să, va fi prezent număr de număr cu studii și articole, documente, note filologice și etimologice, imprimând publicației o agresivitate de temut. O bună parte din cercetările slavistului sunt legate direct de istoria literaturii române, B. atrăgând atenția că el este preocupat îndeosebi de „romanistica”. Curentele literare la români... este o sinteză a cercetărilor
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
1999; Istoria literaturii ruse moderne, Iași, 1921; Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, București, 1928; Individualitatea limbii române și elementele slave vechi, București, 1929; Istoria literaturii și gramatică limbii bulgare vechi, Iași, 1930. Repere bibliografice: I. Bogdan, Lucrările filologice ale d-lor I. Bărbulescu și I. Bianu, CL, 1902, 2; N. Iorga, Un tânăr „învățat român”, CL, 1902, 2; I. Bogdan, Alfabetul chirilic și noile teorii ale d-lui Ilie Bărbulescu, CL, 1902, 3; N. Iorga, Ilie Bărbulescu, „Studii
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
variante la forma definitivă (1975). Colaborează cu studii de lingvistică, stilistică, recenzii, eseuri și articole de critică literară la „România literară”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Studii și cercetări de lingvistică”, „Caietele «Mihai Eminescu»”, „Buletinul Filialei Ploiești a Societății de Științe Filologice din România”, „Revista nouă” (Ploiești), „Al cincilea anotimp” (Oradea). Editorial, debutează cu o antologie comentată: M. Eminescu, Poezia de inspirație folclorică (1982). B. practică un tip de cercetare situat la interferența dintre stilistica lingvistică, stilistica literară și critica și istoria
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
de români. Între membrii de onoare figurează și personalități precum J. Urban Jarnik, Gustav Weigand, Elena Văcărescu, Mario Roques, Em. de Martonne, W. Meyer-Lübke. Activitatea A. a fost structurată inițial în trei secții, propuse în 1864 și activate în 1877 (filologică, istorică, de științe fizico-naturale), cărora li s-au adăugat în 1900 secțiile școlară și economică, pentru ca ulterior numărul lor să crească (au apărut secțiile medicală, de științe sociale, tehnică-industrială, artistică, etnografică-geografică), după Unirea din 1918 producându-se și alte modificări
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
Septimiu Turcu, Vlaicu Țion, B. Prima lui carte, Marginalii critice și istorico-literare (1968), conține studii, articole, cronici despre poezia unor clasici români din secolul al XX-lea, ca și despre autori din generațiile mai recente. Spirit universitar, educat la școala filologică clujeană, B. are calități certe de critic și cercetător literar. „Marginaliile” sunt studii profunde, bazate pe o serioasă muncă de informație. Capitolul Prospecțiuni în critica poeziei urmărește, de pildă, cum au fost recenzate versurile lui O. Goga, Emil Isac, Adrian
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
Aici, a făcut parte din cercul literar „Noua Junime”, condus de G. Călinescu. Profesor la Tighina, Chișinău și Jura (Râbnița) până în 1944, a lucrat un timp la Universitatea din Cluj, unde a obținut, în 1945, titlul de doctor în științe filologice. Întors în Basarabia, în 1949 a fost deportat lungă vreme. Pensionat în 1982, s-a sinucis după doi ani. B. a debutat cu versuri în 1932, la revista „Orientări” (Moinești), continuând să colaboreze la „Viața Basarabiei”, „Lumea”, „Bugeacul”, „Însemnări” ș.a.
BAIDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285546_a_286875]
-
Tudor Arghezi („oribil”), Ion Barbu („halucinații”) și Lucian Blaga („absența fiorului poetic”). Cu timpul, renunță la critică și se îndreaptă către explorarea unor zone mai puțin studiate sau chiar necunoscute din istoria literaturii române, vădindu-și formația pozitivistă și înclinațiile filologice. S-a încercat și în investigații mai pretențioase, care presupuneau disocieri subtile; astfel, Horațiu în literatura română (1939) cercetează influențele „de suprafață” și cele „de adâncime” ale scriitorului latin asupra lui D. Bolintineanu, A. I. Odobescu și V. Alecsandri. Portretele pe
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
notele și variantele la primul volum (apărut în 1975) din seria Opere. De altfel, B. a fost cel dintâi istoric literar care s-a ocupat îndeaproape și de biografia scriitorului, documentația sa rămânând fundamentală. În ediții de un bun nivel filologic, a îngrijit dramele istorice ale lui Alecsandri, opera lui Heliade-Rădulescu și scrierile lui Grigore Alexandrescu. În colaborare, a publicat bibliografii referitoare la scrierile lui N. Bălcescu, V. Pârvan, A. P. Cehov sau la ecouri iberice și hispano-americane în România, precum și o
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind din
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
de pionierat, fără o documentație riguroasă de specialitate), pentru literatură și toate genurile ei. Numeroase articole, multe nesemnate, conțin cronici literare și artistice (despre spectacole muzicale și teatrale din capitala Moldovei) - printre primele, în epocă, cu valoare de document, intervenții filologice în chestiuni controversate de limbă și materiale pe teme politice. A. nu părăsește, decât rar, tonul moderat, atitudinea conservatoare, vag conciliantă, a unui oficial dispus doar la reforme, în spiritul mai vechii generații iluministe. Omul, prin excelență, al Regulamentului Organic
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o mânuia cu dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813, la un Rimario moldavo, dicționar de rime și îndreptar de versificație. Obsesia limpezirii filologice îi însoțește opera, adunând într-un „vocabulari” - la finele primei ediții de Poezii (1836) - arhaisme și neologisme, nume proprii și o importantă terminologie literară, cu definiția speciilor poetice, vizând aceeași preocupare de a oferi reguli clasice de urmat. Începuturile poetice
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]