1,847 matches
-
cum ești!” Și totuși! Dacă Restriști-le, carte de ucenicie lirică, tipărită înainte ca poetul să fi împlinit douăzeci de ani, confirmă, în esență, aceste date - cum vom mai avea ocazia să observăm - și dacă ele vor alimenta, ca un filon subteran, întreaga operă, o atare psihologie nu e deloc inaptă să se înscrie în spațiul de fervori și entuziasme, de revolte și negații ale avangardei. Nu doar în virtutea unei bovarice iluzionări, deși o anume labilitate o predispune adeziunilor rapide și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
simbolist, iar pentru E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și când Voronca afirmă, în primul număr al revistei Integral, că: „tăria însăși a curentului actual constă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrând același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugând că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie, mai presus de trăsăturile înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gândi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lume prozaic pozitivistă, cu neliniștile și incertitudinile sale, - dar și cu posibilele ei compensații în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: între Zodiac și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei, cu discursul poetului solitar, cu o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, într-un elan de „unanimă înfrățire” cu „mulțimea” ea însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării în tiparele comode ale unei existențe în care filonul liric riscă să secătuiască. Poemul devine atunci un soi de compensație, o încercare de resuscitare a imaginarului încătușat, o invitație la descoperirea „minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetic orice percepție” - cum observase încă G. Călinescu în Istoria sa. Dar dacă cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrându-le firesc unor experiențe poetice omologate de pe acum unei tradiții a modernității, cu filoane ce se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise în contemporaneitatea poetului rămân totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, împreună cu Șerban Cioculescu, în efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
copii, J. îmbină în chip fericit instructivul cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulților, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
ochii atât de fragili, ferește-te să-ți pipăi obrazul, el se poate sparge la cea mai mică atingere și-ți va murdări imaculatul costum de umbră.” După câteva volume cu poezii proletcultiste, impuse de teroarea ideologică a anilor ’50 - Filonul (1952) și Poem despre tinerețea noastră (1960)- și punctate arareori de limpezimea câte unui vers clasic, N. revine la stilul ce l-a consacrat, la care nu va mai renunța niciodată, în ciuda numărului impresionant de scrieri. Cărțile emblematice ale acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Virgil Teodorescu și D. Trost), București, 1947; Le Sable nocturne (în colaborare cu Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Teodorescu și D. Trost), în Le Surréalisme en 1947. Exposition Internationale de Surréalisme présentée par André Breton et Marcel Duchamp, Paris, 1947; Filonul, București, 1952; Tabăra din munți, București, 1953; Așa-i Sanda, București, 1956; Cel mai mare Gulliver, București, 1958; Cartea cu Apolodor, București, 1959; Poem despre tinerețea noastră, București, 1960; Soarele calm, București, 1961; A doua carte cu Apolodor, București, 1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
uneori - mici meditații existențiale („Nu mă grăbesc să birui mai departe/ Cu nici o clipă dincolo de moarte, / Ori să-mi mulez de pe acum statuia/ Spre fala mea și cinstea nimănuia...”), succinte arte poetice, scrutează angoase ori bizare peisaje interioare, trasează discret filoanele unei erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
dacă nu ar fi murit, dar îi apreciază și pe Th. Mann, Dickens, Brice Parain, Paul Fort, Laforque, Valéry, precum și pe alți mari reprezentanți ai literaturii universale. În literatură română Eminescu, Blaga, Eliade sunt pentru el cei care constituie un filon pentru întreaga noastră cultură:,,există în cultura noastră un filon Eminescu-Pârvan-Blaga-Brâncuși-Eliade-Sergiu Al. George"4. Da, e adevărat, Steinhardt n-a fost un simplu literat (critic) sau, mai corect spus, n-a fost doar atât; el cunoștea marile sisteme religioase ale
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Th. Mann, Dickens, Brice Parain, Paul Fort, Laforque, Valéry, precum și pe alți mari reprezentanți ai literaturii universale. În literatură română Eminescu, Blaga, Eliade sunt pentru el cei care constituie un filon pentru întreaga noastră cultură:,,există în cultura noastră un filon Eminescu-Pârvan-Blaga-Brâncuși-Eliade-Sergiu Al. George"4. Da, e adevărat, Steinhardt n-a fost un simplu literat (critic) sau, mai corect spus, n-a fost doar atât; el cunoștea marile sisteme religioase ale lumii, cunoștea marile sisteme filozofice, era un mare admirator al
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și din punct de vedere estetic. Ceea ce rămâne însă neschimbat la Steinhardt este originalitatea interpretărilor pe care le dă. Și cu aprecierile asupra cui am fi putut începe, dacă nu cu acelea asupra operei lui Eminescu (introdus de Steinhardt în filonul reprezentativ al culturii noastre Eminescu Pârvan Blaga Brâncuși Eliade Sergiu Al. George), pe care Steinhardt mărturisește că-l iubește. Mi-am pus de mult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, oare ce voi face? Să cutez
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e spațiu mioritic și creștin, spațiu al blândeții, dulcii împăcări, echilibrului și relativității"20. Alături de Eminescu, în opinia lui N. Steinhardt, printre cei mai importanți oameni din cultura română stă și Mircea Eliade. Probabil că Eliade e introdus în acest ,,filon" al culturii noastre în primul rând datorită operei sale științifice. Însă lui Steinhardt nu i-a scăpat din vedere nici activitatea de literat a lui Mircea Eliade. După ce în 1934 la debutul său în literatură cu lucrarea În genul ... Tinerilor
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și creștin, spațiu al blândeții, dulcii împăcări, echilibrului și relativității". E o nuanță favorabilă poporului român, la ceea ce M. Ralea numește în Fenomenul românesc drept "spirit tranzacțional". Un alt exemplu îl constituie nuvela lui Mircea Eliade așezat de Steinhardt în "filonul reprezentativ al culturii noastre", alături de Eminescu, Pârvan, Blaga, Brâncuși, Sergiu Al. George O fotografie mai veche de 14 ani, care "exprimă mai mult decât oricare nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade, adevăruri cutremurătoare și face loc în cadrul literaturii universale viziunii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
bine]». 2. Pentru ca omul să nu fie dominat de barbaria tehnologică a scientismului Așadar cu Robert Grosseteste și cu Roger Bacone - nu sunt singurii, căci am mai putea aminti pe Albert cel Mare - treptat se naște și se dezvoltă un filon matematic și experimental în interiorul filosofiei scolastice. Asta nu înseamnă că dacă patrimoniul științifico-tehnologic a rămas în afara filosofiei, ceea ce era urgent și necesar în viața practică nu ar fi stârnit ingeniozitatea oamenilor care au încercat să soluționeze diferitele probleme cu care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
România literară” și la Televiziunea Română (1969-1970). A colaborat la majoritatea publicațiilor literare românești de după 1944. A debutat cu poezie în „Adevărul literar și artistic” (1936). I s-a acordat Premiul de Stat în 1952. Scrierile lui J. se axează pe filonul social și pe realitatea istorică a perioadei postbelice. Cărțile sale de până la 1960 prefigurează și apoi ilustrează aproape în litera lor tematica și stilistica noii retorici culturale, proletcultismul. Clișeele realist-socialiste se fixează de timpuriu în romane precum Cumpăna luminilor (1952
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
jertfirea ritualică a femeii. E o mitologie apăsătoare, cu tonalități sumbre, într-o lume de la care Dumnezeu pare că și-a întors fața. SCRIERI: Ucenicul Năsturaș descoperă viața, București, 1949; Viforul, București, 1950; Acasă, București, 1951; Cumpăna luminilor, București, 1952; Filonul 25, București, 1954; Izvorul roșu, I, București, 1955; Fecior de suflet, București, 1956; Unul de la „Neptun”, București, 1956; Drumul spre cer, București, 1957; Veneam din întuneric, București, 1962; O întâmplare în munți, București, 1963; Era ceață pe Tisa, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
cărui origini mai îndepărtate se regăsesc în reflecția internațională a lui Immanuel Kant și care a reprezentat o dominantă a gândirii internaționale liberale din secolul al XIX-lea, afirmă că statele democratice sunt mai puțin predispuse să poarte războaie; acest filon teoretic s-a concretizat, în ultimele decenii, în teoria păcii democratice. Liberalismul sociologic insistă asupra procesului prin care comunicarea și activitățile transnaționale tind să creeze noi solidarități și comunități, în lumea contemporană. Acest corp de teorie, influent în domeniul studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
a contemplării cotidianului, a concretului, comentată afectiv de visare. Apar uneori discrete, eterate sugestii erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu statui marmoreene ș.a. Un filon relativ distinct e reprezentat de poeziile „de adnotare mitologică” (Perpessicius), populate cu satiri, nimfe, centauri și respirând un vitalism elenizant, uneori solar, alteori neguros, niciodată violent-patetic. Longeviv, M. a publicat volume de versuri de-a lungul a peste cinci decenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
o generație ardeleană, ci, perfect adaptată, a devenit românească, identificându-se „cu întreaga tinerime română de azi”. Autorul remarcă și faptul că această ultimă generație, deși cu „fața întoarsă spre Europa, spre Occident”, știe să valorifice în aceeași măsură și filonul autohton: „nici o generație de la cea junimistă n-a ajuns la o îmbinare mai fericită a celor două elemente, decât tânăra generație românească”. Rubrica „Cronici” cuprinde secțiunile „Cărți”, „Reviste”, „Însemnări”, „A.B.C.”, reunind recenzii și comentarii despre unele evenimente culturale. Rubricile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
convulsive, care induc neliniște și angoasă - trăiri ce formează substanța versurilor din Ovăzul sălbatic: „Cine-mi va răspunde? / Și de unde? Iată zilele curg, / ca apele curg, / ca norii se destramă timpul meu, / și cerul parcă pregătește / definitivul meu amurg.” Celălalt filon al inspirației poetice al lui M. este ludic și ironic: intelectual de mare cultură, scriitorul ilustrează și orientarea modernistă care își propune deliricizarea poeziei prin prozaism și discursivitate și în care inventarele de tot felul se constituie într-o textură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
chiar Pillat. Cartea lui Mircea A. Diaconu, axată pe cei patru sau cinci piloni de rezistență, Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Aron Cotruș, dar și pe ideea de a demonstra că în literatura română a existat dintotdeauna un filon de poezie religioasă, este de fapt un mic compediu de istorie a poeziei interbelice, de indubitabilă valoare ideatică și analitică. Iuliu Rațiu De la Ghilgameș la ... Harry Potter Iuliu Rațiu (n. 1930, Oltenești-Crasna, jud. Vaslui - m. 2009, București), membru al Uniunii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
urmare, singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]