6,757 matches
-
este pentru că Barthes nu e proful acru care ne spune cum să despicăm un text literar, nici de ce iubim cărțile și lectura. Ceea ce are el să ne spună nu e foarte diferit de ceea ce voiau să ne spună ceilalți „maeștri” filozofi francezi, însă felul în care alege să o facă face parte din acest „ce”: o interminabilă deși sincopată mitologie, la care toți intelectualii noștri publici ar trebui, citindu-le, să-și verifice limba ca la un banc de încercare; un
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
străzii. Personajele au culoare și șarm și vorbesc în argou, spre deliciul cititorilor care au prilejul de a aprecia încă o dată calitatea traducerii. Deși acțiunea din acest capitol nu e foarte complexă, scenele și protagoniștii sunt extrem de vii și au filozofii de viață foarte practice. „Ginger: Ei, io m-am săturat de atâta trăncălit. Care ai v’o doi firfirici pentru apă? Doamna McElligot (trezindu-se): Vai de mine și de mine! Îmi rupsei spatele, nu alta! O, Doamne sfinte, a
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
a destinului și jertfei Mântuitorului. Nikos Kazantzakis (1883-1957) s-anăscut la Iraklion, în insula Creta. Între 1902 și 1906 a urmat Dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, și-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A străbătut Grecia și lumea în lung și-n lat, călătorind ca nici un alt scriitor grec. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din țară pentru opiniile sale îndrăznețe (asemenea prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Grețe Tartler Despre sufletul îngeresc și alte definiții Ibn Șină (Avicenna), unul din filozofii fără de care Europa ar fi arătat altfel, a apărut în colecția „Bibliotecă medievală”, coordonată de Alexander Baumgarten, a Editurii Polirom, cu un volum trilingv: Cartea definițiilor, în arabă, latină (traducere de Andrea Alpago în 1546) și română (traducere de George
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca pomeneș te Maimonide părerea lui lui Ibn Șină că „sufletul e intelect dobândit”, creat odată cu trupul, dar nedispărând odată cu acestă (linie pe care au mers filozofii medievali evrei și, mai tarziu, Spinoza). Desigur, traducerile latine au răspândit scrierile medicului-filozof în asemenea măsură, încât, de exemplu, fără recunoașterea „datoriei” avicenniene, scrierile lui Thomas d’Aquino ar fi de neînțeles: atât Summa Theologica și Summa contra Gentiles, cât
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
latine au răspândit scrierile medicului-filozof în asemenea măsură, încât, de exemplu, fără recunoașterea „datoriei” avicenniene, scrierile lui Thomas d’Aquino ar fi de neînțeles: atât Summa Theologica și Summa contra Gentiles, cât mai ales De Ente et Essentia, în care filozoful arab e menționat aproape la fiecare pagină. Trei mari teme ale secolului al 13-lea (creația, natura substanței materiale, natura și activitatea intelectului) au primit pecetea învățăturilor aviceniene despre esență. Dar iată câteva „definiții” din acest volum: „Definiția sufletului. Sufletul
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
ceva mai aproape lumina unui vas ce se îndepărta purtat de vânt, și care, să fi fost Isac acolo cu o oră mai devreme, l-ar fi izbit din plin. Dar, după cum se va dovedi, simțurile ne pot trăda. Sunt filozofi care pretind că tot ceea ce există este o iluzie, iar contrariul nici că poate fi dovedit! Isac nu călătorea pe un vas de linie și noaptea nu vedea alte vapoare. Se întreba cât timp va mai trece până va fi
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
Ea spune însă ceva esențial despre ticurile și despre deprinderile de lectură. Critic literar, Eugen Simion era mai apropiat de epopeile antice decât de Cicero sau de Clement din Alexandria, doi dintre cei care s-au referit la Democrit. Numele filozofului nu-i va fi spus prea multe. Sau în tot cazul, l-a găsit mai puțin relevant decât pe al poetului nevăzător care spune, la curtea lui Alcinou, povestea lui Ulise. Ceea ce pentru Ion Mureșan e o referință curentă, pentru
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
sunt foarte puțini cei care au avut intuiția de a se aventura. Aici văd eu marele merit al reeditării Cărții de iarnă. În ideea strălucită (a autorului? a editorului?) de a încredința prefața nu unui critic literar subtil, ci unui filozof de meserie. Există, în rândurile semnate de Mihai Șora, o mulțime de observații nu doar percutante (aceasta e de la sine înțeles), dar și, să spun așa, ingenioase sub raport interpretativ. Lipsite de aerul de déjà vu, pe care, în mod
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
plătit și singur ce-a publicat, în timp ce Ranke și Willamowitz- Möllendorf au devenit excelențe. Aceștia sunt viața! O alta nu există.” Splendidul poem Torino stă mărturie pentru felul în care apărea și trăia în versurile lui Benn figura iubită a filozofului și poetului care „încă nu despărțise istoria și natura de intelect, el încă mai credea întro compensare”: „«Pingelele la ghete-s duse», /marele geniu în pustie/ în ultima-i scrisoare spuse -/ apoi, țac, Jena -; psihiatrie.”// Nu-mi cumpăr cărți, s-
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
dar insignifianta) viață culturală de la noi (în România, prin „intelectual” înțelegem aproape întotdeauna doar segmentul umanist). Fenomenul pare să fie universal. Și, ceea ce e mai trist, el marchează o diminuare accelerată a prestigiului creatorilor propriu-ziși în societate. Nu scriitorul, nu filozoful, nu poetul și nici măcar jurnalistul sunt personajele cele mai ascultate - așa cum s-a întâmplat în epocile trecute —, ci economistul, biologul, statisticianul, politologul, sociologul și medicul. Ceea ce indică o radicală deplasare a accentului de pe individ pe comunitate. Tradiționalul sondaj al revistei
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
ci și - cum spunea un comentator - „înveselesc”. Fără entertainment, știința de azi nu valorează doi bani, nu-i așa? N-ai cum să nu te posomorăști, însă, când pe lista celor șaizeci și cinci de „genii contemporane” scriitorii sunt cvasiabsenți, iar categoria „filozofilor” e ilustrată de un leninist primitiv, antisemit și intolerant, precum Slavoj ŽiŽek, și de o ideoloagă nu mai puțin intolerantă și sectară, precum Martha Nussbaum, o excelentă cunoscătoare a culturii Antichității, pe care o folosește însă pentru demonstrații adeseori aiuritoare
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
formulă de frondă, de impunere teoretică și generaționistă, în anii ’80). Așa cum notează în primul eseu, „Pe un peron de metrou”, Gh. Crăciun își dorește să scrie „o carte vie, fără repere bibliografice”, în care „conceptualizarea” - adesea în siajul unor filozofi francezi poststructuraliști (Deleuze, Derrida, Baudrillard) - să nu confiște „tensiunile umanului”, ci dimpotrivă, să dea seamă de drama individuală, recte personală din spatele strategiilor de seducție ale consumismului: „Cartea pe care aș fi vrut s-o încep chiar acolo, pe peronul stației
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
la ștefan Gheorghiu, fiii, nepoții și ucenicii acestora și ai kominterniștilor, dar și ai altor politruci. Aici sunt subiecte și idei mai puțin cunoscute, care nu am aparținut niciodată istoriei oficiale și după cum evoluează lucrurile nici nu există vreo șansă. Filozoful, matematicianul, istoricul, criticul social, etc., britanicul Bertrand Russel, afirma În 1953 În Impactul științei În societate: „Cred că subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor... Vom arăta că familia Împiedică dezvoltarea individului... Deși acestea vor fi studiate În sistemul
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
servit drept solide fundamente: textul, scriitura, „trupul și litera”, altele cîteva. Avea - în genere - o evidentă sistematică a gîndirii, modelată de o serie de referințe culturale la care revenea mereu, alese dintre teoreticienii, nu dintre practicienii literaturii, dintre eseiști și filozofi, totuși dintre cei interesați de limbajele artistice, deci cu deschidere spre „interregnul” concret-abstract, în care de la detaliile obiectuale și de viață cotidiană pornesc rapid speculații generalizatoare și - invers - ideile se „corporalizează” atrăgător, seducător. Rămăsese fascinat din junețe de teoreticienii francezi
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
pe Șklovski (la noi e citat mai ales Propp și se mai fac referiri la marele „părinte” al tuturor, Bahtin). Își trăise tinerețea contemporan cu voga lui Barthes. Îi cita pe Ricardou, pe Julia Kristeva, pe Todorov, pe alții. Dintre filozofi - pe Wittgenstein; ori un hermeneut al limbajelor vizuale precum Herbert Read. Îi plăceau mulți scriitori din toate literaturile, le înțelegea mentalitățile și mecanismele creative, însă nu-i emula, cu excepția - bineînțeles - grupului ori grupărilor din care a făcut parte ca autor
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
pe care un literat ar putea fi invidios. În strădania să (care a fost a întregii sale epoci) de a împăca elanurile credinței cu filozofia și-a legat numele de anticii redescoperiți (în principal de Aristotel, Platon și neoplatonici) prin filozofii arabi elenizanți (Ibn Șină, Ibn Farabi), dar și de nume precum Augustin, Sf. Thoma, Boethius, Bernard de Clarivaux, Hugo de Saint Victor și Dionisie Areopagitul. Folosind „întreita orbire” a necreștinilor că pe o temelie în vădirea Adevărului, Bonaventura și-a
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
Yaqzan de Ibn Șină (care putea fi citit în Înțeleptul Singuratic, Humanitas 2006) știutorul inițiat parcurge etape purificatoare ale voinței, irada, și ale exercițiului ascetic, riyada, progresând prin diferite trepte/sfere care pot fi comparate cu ale doctorului serafic. Desigur, filozoful musulman a făcut tot posibilul să-și îmbrace meditația într-o haină acceptată de teologia islamică, după cum Thoma d’Aquino sau Bonaventura adaugă mereu referințe la Mântuitor sau citate biblice pentru a convinge că e vorba de „filozofie creștină”. Dar
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
un nou vocabular. Pe scurt: a traduce un text medieval, indiferent din ce limbă, presupune un oarecare talent literar, pe lângă rigoare științifică. Cu o îmbinare echilibrată a termenilor moderni și arhaici. Presupune cunoașterea limbilor latină, elenă și arabă, precum și a filozofilor care au abordat aceleași teme în alte culturi. E provinciala cantonarea doar în dogmatica creștină. Cu atat mai mult sunt de salutat tinerii care, ca Florina- Rodica Hariga, îndrăznesc să se avânte într-o lume în care nu vor avea
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
Elena Badea Într-o memorabilă zi de 8 aprilie, în urmă cu mai bine de un secol în urmă, se năștea la Rășinari filozoful și scriitorul român Emil Cioran, cel care deși stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte, a refuzat să ceară cetățenia franceză. Astăzi, când se împlinesc 103 ani de la nașterea lui Emil Cioran, ziarul Metropolis readuce în plim-plan o fotografie
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
Răzvan Andrei Problema unei distincții între filozofie și literatură nu e nouă. Dimpotrivă, ea funcționează implicit ori de câte ori avem înainte un autor. Dar, dacă tradiția ne-a băgat în cap că, de exemplu, Aristotel e filozof și Proust romancier (literat), în cazul altor autori ca Nietzsche, Derrida sau Cioran distincția își pierde puterea, încurcându-ne. Cărțile celor din urmă pot fi găsite pe rafturile librăriilor sau în biblioteci la secțiunea „Filozofie” mai mult din inerție. Pe
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
distincția își pierde puterea, încurcându-ne. Cărțile celor din urmă pot fi găsite pe rafturile librăriilor sau în biblioteci la secțiunea „Filozofie” mai mult din inerție. Pe scurt, distincția de care am amintit are la bază o anumită presupoziție metafizică: filozofii caută adevărul, în vreme ce literații (romancierii și poeții, mai exact) tind să-l ascundă sau, mai degrabă, să creeze altele noi. Altfel spus, demersul primilor ține de descoperire, al celorlalți de creație sau invenție. Această împărțire are o istorie îndelungată, care
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
vină în minte unicul vers pe care ni-l mai amintim din opera lui John Burgon. E vorba despre imaginea orașului Petra, „a rose-red city half as old as time”. Și exemplele pot continua. La configurarea acestor vocabulare nu contribuie filozofii și/ sau romancierii (poeții) separat. Ei o fac pentru că sunt scriitori, oameni pentru care cuvintele și sunetele lor, muzica lor și imaginile pe care le pot naște sunt tot ce au. Iar în lumina acestei viziuni, nu mai putem trasa
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
fragmente... în cele din urmă, cu sentimentul că mă văd împlinind, în continuare, o moștenire scriitoricească de excepție”. 4 Așa cum s-a mai observat, Jurnalul fericirii poate fi interpretat și ca un eseu, fiindcă este puternic impregnat cu referiri la filozofi ca Plotin, Heidegger, Kierkegaard etc., la scriitori ca Dostoievski, Camus, Balzac, Iorga etc., la tablouri de Velasquez, Dali, Holbein etc. Sentințele, cugetările, întreaga cohortă gnomică e adesea introdusă ca o concluzie la un eveniment povestit, amintind de Istoria ieroglifică a
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Grete Tartler În linia gândirii antice, care pune iubirea și muzica alături de poezie, Goethe a fost însoțit toată viața, pe lângă talentele de muzician, artist plastic, naturalist sau filozof, și de inspirația unui „perpetuu îndrăgostit”. Despre femeile din viața sa s-au scris tomuri întregi, de la iubirea nefericită a tânărului de 24 de ani pentru Charlotte Buff (care a dat naștere Suferințelor tânărului Werther), la iubirea condamnată la renunțare
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]