51,126 matches
-
căutat în zadar ceva care să-i urmeze în carte. Asta era tot: câteva nopți de droguri, sfârșite printr-o noapte de plictis. Iar aceasta, la rîndul ei, concretizată într-o decizie matură. Vreți să știți cum arată, așadar, un final reușit? Nu e nimic altceva decât un imens căscat. Da, hotărârea de a pune punct romanului și, automat, experienței drogurilor, nu este justificată de autor decât printr-un brusc și iremediabil plictis. De unde trag concluzia (n-am încotro) că marele
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
său chior de a se fi plictisit el înaintea mea, cititorul. Ceea ce înseamnă că, dacă un cititor răuvoitor ar anunța că el, dimpotrivă, s-a plictisit deja pe la jumătatea romanului, cel puțin tot eșafodajul spectaculos și atât de lăudat al finalului ar sări în aer. Mergând mai departe, ar trebui să ne întrebăm cum de rețeta aceasta, de real succes după cum se pare, a blazării apoteotice, n-a fost aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
oameni, ce mai!, o generație întreagă care iată, ce trist!, în această lume meschină, nu pot decât să se refugieze în droguri. Dar ceea ce e cu adevărat suspect la aceste producții culturale este, în fond, supremul lor conformism: Renton, în finalul Trainspotting-ului, după ce produce speech-ul său nihilist, nu uită să lase o parte din banii furați prietenului Spud. Firește, cine l-ar fi iubit altfel? Ceea ce deja ne face să ne gândim că toată retorica lui "I choose not to
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
de gând să se metamorfozeze într-un om de treabă. Ceea ce-i bine. La fel cum Dragoș Bucurenci nu pune pixul jos până nu ne asigură că nu mai ia droguri. Ceea ce e, din nou, foarte înțelept. Dar toate aceste finaluri care mimează o reconciliere cu lumea sunt, de fapt, niște blaturi grosolane. Ceea ce lipsește din aceste opere este chiar conflictul: lupta: meciul. Teza și antiteza, adică dialectica, pentru numele lui Dumnezeu, dacă vrem să specificăm până acolo. Cu toate astea
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
antiteza, adică dialectica, pentru numele lui Dumnezeu, dacă vrem să specificăm până acolo. Cu toate astea, ele nu uită să producă o sinteză: toate au o morală adâncă. De unde se obține morala aceasta, nimeni nu știe. Nimic din ceea ce precedă finalurile nu duce, de fapt, la acestea. Dimpotrivă, ele nu sunt decât niște deturnări nejustificate a tot ceea ce le preceda: un fel de as scos din mânecă în ultima clipă - se-nțelege, ultima clipă fiind ultima din simplul motiv că ne
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
recitit acest pasaj din Acvarium (Cronică, II, ed. 1956, pp. 380-381) în paralel cu cel din }intarul (Lunatecii, ed. de Opere, III, pp. 264-265) și de văzut cum, preluînd sugestia de la Vinea, Dumitriu speculează metafora revolverului, dînd o epicitate sîngeroasă finalului de capitol. În rest, personajul lui Vinea și cel al lui Dumitriu n-au nimic comun și evoluează în contexte diferite. Probabil că, dacă e să-i acordăm, lui Dumitriu, o circumstanță atenuantă, o putem afla chiar în mențiunea lui
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
lui Vinea, cheia se află în capitolele trei, șase și șapte, adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: "... o șaică mare cu pînza în trei colțuri călătorea în jos pe luciul Dunării", după cum, în finalul fragmentului prozastic, acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici, "pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
care va avea răbdarea să parcurgă toate etapele ascunse în articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista și penibila mea siluetă spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion D. Sîrbu era o figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
scăpat, poate însă cineva să-și imagineze că dl Eugen Simion, coordonatorul colecției, nu i-a semnalat-o după ce mi-a mulțumit atât de personal pentru expedierea ei? Și mai e ceva, la capitolul Referințe bibliografice. Dl Coloșenco semnalează în finalul ediției - selectiv, zice, și așa și este, numai că selecția e dirijată - o mulțime de articole și studii, unele din ele ocazionale publicate în ziare cu prilejuri aniversare. De aici lipsesc însă (tot întâmplător?) trei articole publicate de mine între
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
fiecare cu farmecul și unicitatea lui, aducerile aminte, iubirea dintre oameni, sunt componente captivante ale cărții, care au dat naștere unui univers poetic plăcut cititorului. “Du-mă la fântâna cu ciutură” ar putea fi relevantă în acest sens, având spre final și o conotație spirituală discretă, o aluzie la Calea pe care o urmează neabătută poeta de mai bine de un deceniu încoace (o cităm integral): // Ce risipă de verde pe dealuri!/ De ce îmi tot spui/ să intru încălțată pe pajiștea
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
semnificație spirituală a liricii dorcesciene, lupul se integrează perfect stirpei artistului, avându-și locul chiar alături de Poet, “pe marginea genunii”, de unde cei doi contemplă, “cu bărbăteasca lor singurătate”, orizontul limpezit. Versul apoteotic “Doi colți însângerați, în raza lunii” rezumă, în finalul Avatarului, toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme într-un vers: “Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas”. * Toate simbolurile, toate imaginile, întregul poem Avatar, evoluând
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
loc în a. 2002 prin formarea Partidului Liberal (altul decât al lui Ghimpu, de altfel fusese o construcție slabă, fără fundament), dar trenul democraților trecuse. Voronin fusese deja împănat în fotoliul prezidențial pe o perioadă de tocmai opt ani. În final ași veni cu crezul politic al academicianului Gheorghe Ghidirim, ex ministru în primul guvern democrat, un mare patriot: „Virusul insucceselor noastre din prezent e dezbinarea. Apoi trădarea; am avut în istorie aproape permanent parte de conducători turcofili, habsburgofili, rusofili, simțindu
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
adevărate ispite. Poate că la urma urmei, fiecare om, oricât de lipsit de caracter, tot mai păstrează o licărire de speranță, că se mai poate îndrepta ceva la el, iar acest lucru își face simțită prezența prin faptul că, în final, tot nu putem renunța atât de ușor să mai stăm prin preajma lui. Cu alte cuvinte, niciodată nu este nici timpul și nici totul pierdut, pentru că, fiecare om, oricât de jos s-ar afla în ierarhia spirituală, tot are șansa de
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
unor partide pro-unioniste, în pofida uneltirilor tălâmbului Dodon cu punerea la cale a celor două provocări - apelul telefonic ca în Palatul Național ar fi fost plasată o bombă, și un alt apel ca în scuarul Gării Feroviare, unde a avut loc finalul marșului Unirii și un improvizat concert. Evident ambele apeluri au fost false. Scopul lor era de a crea panică (în special, după atentatele de la Bruxel) și a compromite lucrările ... Citește mai mult Vă felicit cu evenimentul de ieri - 98 de
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
unor partide pro-unioniste, în pofida uneltirilor tălâmbului Dodon cu punerea la cale a celor două provocări - apelul telefonic ca în Palatul Național ar fi fost plasată o bombă, și un alt apel ca în scuarul Gării Feroviare, unde a avut loc finalul marșului Unirii și un improvizat concert.Evident ambele apeluri au fost false. Scopul lor era de a crea panică (în special, după atentatele de la Bruxel) și a compromite lucrările ... XV. VALERIU DULGHERU - REUNIREA NU MA E DOAR O DORINȚĂ, REUNIREA
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
poate sta în cale, nici măcar legea. Dar constați la un moment dat că pământul îți fuge de sub picioare într-o fracțiune de secundă. În acel moment, chiar ai pierdut totul. Ai pierdut banii, puterea, libertatea, credibilitatea, stima oamenilor, iar în final ți-ai pierdut sănătatea și viața. Din păcate pentru acești oameni, viața nu este doar o mare iluzie, ci se dovește în final, o mare deziluzie. Percepția greșită a vieții și a lucrurilor, duce în final, doar spre o singură
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
În acel moment, chiar ai pierdut totul. Ai pierdut banii, puterea, libertatea, credibilitatea, stima oamenilor, iar în final ți-ai pierdut sănătatea și viața. Din păcate pentru acești oameni, viața nu este doar o mare iluzie, ci se dovește în final, o mare deziluzie. Percepția greșită a vieții și a lucrurilor, duce în final, doar spre o singură direcție: atunci când pierzi tot, inclusiv viața. Iar avuția materială este poate cea mai volatilă dintre avuții, căci ești bogat azi, dar mâine nu
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
stima oamenilor, iar în final ți-ai pierdut sănătatea și viața. Din păcate pentru acești oameni, viața nu este doar o mare iluzie, ci se dovește în final, o mare deziluzie. Percepția greșită a vieții și a lucrurilor, duce în final, doar spre o singură direcție: atunci când pierzi tot, inclusiv viața. Iar avuția materială este poate cea mai volatilă dintre avuții, căci ești bogat azi, dar mâine nu mai ai după ce să bei apă. Spre exemplificare, vă prezint mai jos încă
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
a ridica nivelul spiritual al individului și a-l pregăti pentru vremurile grele ce vor veni. Cu toții cunoaștem exemplul cu broasca pusă în apă la fiert. Ea este pusă în apă rece, apoi apa începe să se încălzească și în final va fierbe. Pentru că totul se petrece treptat, broasca nu sesizează pericolul și nu sare din oală, găsindu-și apoi sfârșitul în apa clocotită. Tot așa, omul, dacă nu este supus unui șoc, ci trece treptat prin greutăți din ce în ce mai mari, el
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
sorbit din priviri. Ne-a cucerit efortul sau nestăvilit de a trăi complet viața, în lumina și în virtutea acelei forțe a binelui despre care crede că este și va fi întotdeauna atotbiruitoare și într-o nestăvilită dragoste de oameni. În finalul acestei remarcabile întâlniri, în timp ce domnul Herman Victorov dădea autografe, primea felicitări și îmbrățișări, inepuizabilul actor își revărsa în continuare farmecul și atenția sa caldă, aruncând în stânga și în dreapta cu scânteieri de vorbe, discutând cu noi cu acea simplitate a oamenilor
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
le-am recitit și am ajuns la concluzia că voi, cititorii mei, trebuie să știți că această Neluța, această femeie puternică de astăzi a trecut prin aceste încercări, și multe altele... care m-au făcut să mă călesc și în final să strălucesc... să devin acea bijuterie... care strălucește la gâtul unei femei frumoase... Vreau să știți că nu am fost întotdeauna așa, și încă mai am multe de corectat, vreau să știți că fiecare dintre voi puteți să deveniți, dacă
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
Mi-a adus necazuri... bucurii, Ma-ndepărtat de oamenii dragi mie, Și m-a apropiat chiar de dușmani! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a adus atât de multe bârfe, vorbe, ceartă... Am fost urâtă dar și adulată, Dar la final am fost apreciată! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a fost prieten, și mi-a fost dușman, Crezând că-i bine s-o am aliată, Mi-a transformat prietenii-n dușmani! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a fost și
SINCERITATEA MEA... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380780_a_382109]
-
Oricât de mult am încercat. Fără să exagerăm prea mult, am putea spune că autorul Bibliei în versuri românești a practicat un spirit real de jertfă, din mai multe punct de vedere, pentru a-și fi putut materializa visul. În final, rugăciunile poetul Ioan Ciorca, un suflet profund credincios, au fost auzite de divinitatea care i-a răsplătit munca scoțându-i în cale oameni săritori care l-au ajutat în modul cel mai concret, toți înțelegând importanța uriașei lucrări. Drept urmare, așa cum
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
un un fel de sete oarbă, care nu se poate potoli, se hrănește din ea însăși și sfârșește în violență. Cel stăpânit de ură are sufletul răvășit de neîmpliniri, de deznădejdi, pentru că și-a stabilit greșit coordonatele vieții și în final îl dau peste cap. Mulțumirea și fericirea sunt stări de spirit autocâștigate prin alegererile pe care le facem de-a lungul vieții. O altă cauză ar fi invidia care îl determină să urască, pentru că nu poate avea parte de ceea
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]