3,336 matches
-
colaborare cu Lancereaux, totalizând 3868 de pagini (neurologie și patologia aparatelor: nervos, cutanat, respirator, digestiv, urinar și genital). în acest spirit științific va publica, în țară, Traite de physiologie Médicale, 3 volume, însumând 2110 p, precum și lucrări în domenii variate: fiziologie, patologie, neurologie, cardiologie, terapeutică, nosologie, endocrinologie cu preferință pentru studiul pancreasului descoperind pancreatina (insulina). Uimitoarea sa descoperire e anunțată în 31 august 1921, în Archives Internationales de Physiologie, vol. XVIII, obținând brevet în aprilie 1922. De acum era profesor de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încrezător în destinul neamului său, al lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în cazul fiziologiei. Cercetările lor se extind spre fiziopatologie, chimie fiziologică, microbiologie, endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând să întemeieze învățământul fiziologic experimental în țara noastră. Între protagoniști se remarcă elevii săi I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar al unei burse Rockfeller abordează cercetarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar al unei burse Rockfeller abordează cercetarea pelagrei și al metabolismului nutriției. După 1933 Gr. Benetato, G. Moruzzi aprofundează cercetările în fiziologia sistemului nervos central ca și D. Danielopolu, N. Paulescu, șt. Odobleja toți continuați de I. Baciu, C. Oprescu privind stresul, adaptarea, integrarea componentelor reacției de apărare în hipotalamus. I. Baciu analizează experimental mecanismele nervoase endocrine și humorale în reglarea proceselor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a pus bazele școlii românești de morfologie la Iași interpretând anatomia ca „știința formelor vii“. El consideră că procesul de învățare trebuie să evolueze de la simpla asimilare mnemotehnică la cel de asimilare biologică. Studiile sale au abordat domeniile de embriologie, fiziologie morfologică și antropologie creând la București, Institutul de antropologie, care astăzi îi poartă numele. Elevul său, Gr. T. Popa (1892-1948) se distinge prin concepția medical filosofică, vocația de cercetător, pasiunea pentru laborator și catedră, dragostea de neam și țară. Gr.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
țupa, specializat în neurohistologie la Paris, cu cercetări și contribuții de valoare în histologia tiroidei, în patologia tifosului și poliomielitei. Ion Drăgoiu la Cluj, publică „Elemente de histologie și tehnică microscopică“ (1933), preocupându-se prioritar și de cercetări în domeniul fiziologiei microscopice. Anatomia patologică ale cărei baze au fost puse de Victor Babeș prin crearea la București a Institutului de anatomie patologică este dezvoltată de C. Bacaloglu și N. G. Lupu, care s-au preocupat de aspectele anatomo-patologice ale bolilor interne
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
toracice odată cu aplicarea principiilor chirurgiei moderne. Școala lui Thoma Ionescu (1860 - 1926), are meritul de a fi depășit în chirurgia românească etapa tehnică și de a fi deschis calea chirurgiei fiziologice. Chirurgul este deopotrivă preocupat de tehnica operațională și de fiziologia organelor asupra cărora acționează. Thoma Ionescu contribuie la dezvoltarea chirurgiei românești, prin discipolii săi, care sunt la rândul lor creatori de școli de chirurgie în România între care se disting Ernest Juvara, Amza Jianu, I. Tănăsescu, Iacob Iacobovici,, Iancu Jianu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simpul motiv că moștenirea sa medicală este deosebit de valoroasă, atât sub aspect teoretic, cât și aplicativ. Până în amurgul vieții, profesorul Ion Haulică semnase peste 293 de studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Haulică semnase peste 293 de studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I: Implicații fiziologice, 1973, vol. II: Hormonii locali, 1983, și Transmiterea sinaptică. Repere structurale și funcționale, în colaborare cu Gioconda Dobrescu, București
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai mult de nervii simpatici decât de creier. Pe baza datelor anatomo-fiziologice acumulate, Neubauer (1772) realizează una din cele mai reușite scheme ale distribuției vagului craniosacrat și simpaticului cervicotoracic, iar Haller, descoperitorul legilor hidrostatice ale circulației, scrie un tratat de fiziologie în 8 volume, intitulat Elementa physiologiae (1766). Tot acum apar și primele date de fiziologie a respirației, în deplin acord cu constatarea mai veche a lui Leonardo da Vinci, că porumbelul plasat sub un clopot prevăzut cu o lumânare aprinsă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează una din cele mai reușite scheme ale distribuției vagului craniosacrat și simpaticului cervicotoracic, iar Haller, descoperitorul legilor hidrostatice ale circulației, scrie un tratat de fiziologie în 8 volume, intitulat Elementa physiologiae (1766). Tot acum apar și primele date de fiziologie a respirației, în deplin acord cu constatarea mai veche a lui Leonardo da Vinci, că porumbelul plasat sub un clopot prevăzut cu o lumânare aprinsă trăiește atâta timp cât arde lumânarea, Lavoisier (1777) presupune că la baza funcțiilor vitale nu stau fenomene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inervații antagoniste simpatică-parasimpatică. Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de conexiunile lor centrale. De la Langley au rămas însă numeroase date de fiziologie și farmacologie vegetativă. El descrie sistemul nervos „autonom” un segment toracolombar de natură simpatică și altul, cervicosacrat, de origine parasimpatică. Folosind nicotină, substanță paralizantă a ganglionilor simpatici, același Langley, împreună cu Dickinson (1893), au izbutit să identifice fibrele preganglionare și cele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul terminațiilor simpatice și parasimpatice, dovedită experimental de abia în 1921 de Otto Loewi. Identificarea substanței mediatoare vagale (Vagusstof) cu acetilcolina și a substanței mediatoare simpatice cu simpatina (amestec de adrenalină și noradrenalină) a contribuit substanțial la progresul cercetărilor de fiziologie și farmacologie vegetativă din ultimele patru decenii. S-a stabilit, printre altele, că spre deosebire de adrenalină și noradrenalină, care îndeplinesc rol de mediator chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemului nervos organo-vegetativ denumită sistem nervos enteric, iar pe plan funcțional s-au identificat numeroase substanțe biologic active cu rol de mediatori chimici sau modulatori ai transmiterii sinaptice vegetative. De aici, necesitatea precizării noțiunilor pe baza datelor actuale de anatomie, fiziologie și fiziopatologie vegetativă în vederea înțelegerii și utilizării lor corecte în interpretarea fenomenelor normale sau patologice cu care se confruntă practica medicală. În acest scop, vor fi expuse mai întâi principalele date anatomice, care sunt pentru fiziologie ceea ce geografia este pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
datelor actuale de anatomie, fiziologie și fiziopatologie vegetativă în vederea înțelegerii și utilizării lor corecte în interpretarea fenomenelor normale sau patologice cu care se confruntă practica medicală. În acest scop, vor fi expuse mai întâi principalele date anatomice, care sunt pentru fiziologie ceea ce geografia este pentru istorie. Ele reprezintă scena pe care se desfășoară acțiunea complexă de reglare și adaptare a proceselor vitale la condițiile impuse de mediu. Atât căile aferente senzitivo-senzoriale cât și cele eferente somato-vegetative motorii ale celor două componente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală este dublă atât simpatică, cât și parasimpatică. Semnificația funcțională a dualității simpatico-parasimpatice va fi discutată în capitolul următor, consacrat datelor de fiziologie vegetativă. I.2.1.28. Căi vegetative aferente De la organele prevăzute cu funcții vegetative pornesc în permanență impulsuri aferente spre centrii vegetativi superiori, care reglează pe cale eferentă simpatico-parasimpatică nivelul la care acestea își desfășoară activitatea. Căile vegetative aferente sunt reprezentate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra aceleiași proteine G (cazul acetilcolinei) sau două proteine G pot acționa asupra aceluiași efector enzimatic (cazul adenilciclazei). De precizat că mecanismul de transducție prin proteine G depășește cadrul limitat al neurotransmiterii sinaptice și se integrează în procesele generale ale fiziologiei celulare. I.5.1.9. Manifestări electrochimice postsinaptice Ca urmare a activării directe sau indirecte a canalelor ionice de Na+, K+ și Cl- de către receptorii specifici diverselor substanțe neurotransmițătoare, apar binecunoscutele modificări electrochimice membranare, generatoare de potențiale de acțiune postsinaptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulare prin întindere. Numeroși mușchi viscerali răspund la întindere prin generarea unor potențiale de acțiune spontane ce determină contracția. Această particularitate asigură rezistența pereților și evacuarea organelor cavitare la distensii prin conținut excesiv (vezi detalii la capitolele de motricitate digestivă, fiziologia circulației etc). În cazul mușchilor netezi multiunitari, nu se produc decât rareori potențiale de acțiune. Impulsul nervos determină descărcarea de mediatori (acetilcolină, adrenalină etc.) care depolarizează membrana mușchiului neted, declanșând contracția fără apariția unor potențiale de acțiune. Potențialele de acțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
VIP sau catecolamine cu NPY). Peptidele opioide. Denumite și endomorfine, sunt reprezentate de enkefalinele: met-enkefalina și leu-enkefalina, endorfinele , și , precum și de către dinorfinele A și B. Biosinteza lor are loc dintr-un precursor comun pro-opiomelanocortina formată din 263 aminoacizi (vezi capitolul „Fiziologia glandelor endocrine”). Enkefalinele. Sunt pentapeptide sintetizate de neuronii larg distribuiți în sistemul nervos cerebrospinal de la scoarța cerebrală până la substanța gelatinoasă din coarnele posterioare ale măduvei spinării. Ele predomină în neuronii monoaminergici, contribuind la modularea în sens inhibitor a sensibilității nociceptive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și renale, angiotensina determină creșterea presiunii sanguine, ca urmare a rezistenței periferice crescute, precum și retenția de apă și săruri în organism. Participarea sistemului renină-angiotensină la menținerea sau dereglarea echilibrului hidroelectrolitic este mai complexă. După cum se va vedea la capitolul de fiziologie renală, un rol important revine secreției de aldosteron, stimulată de către angiotensină. Prin acest dublu mecanism, activitatea sistemului renină-angiotensină participă atât la autoreglarea presiunii sanguine, cât și la realizarea hipertensiunii de cauză renală. Hipotensiunea, scăderea Na+ plasmatic, volumul sanguin și fluxul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și patologice este complexă și prezintă încă suficiente necunoscute. Contribuind la modularea reacțiilor neuroumorale plurifactoriale ale bronhomotricității, acestea dețin un rol important în reglarea rezistenței căilor aeriene atât în condiții normale cât mai ales în diferite stări patologice. II.4. FIZIOLOGIA DIGESTIEI ȘI REGLAREA EI Ion HAULICĂ Ca parte esențială a nutriției, digestia realizează ingerarea, prelucrarea și dezintegrarea alimentelor complexe în principii alimentare simple (nutrimente), pentru a putea fi preluate și utilizate la nivelul țesuturilor și organelor în scop plastic, energetic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a încercat apoi să se explice senzația de foame prin hipoglicemie. Teoria nu a fost admisă la timpul respectiv datorită imposibilității de a explica faptul că diabeticii care au glicemia crescută prezintă totuși o senzație imperioasă de foame. Studii de fiziologie, devenite acum clasice, au arătat că rolul decisiv în apariția senzației de foame îl are participarea obligatorie a unui centru situat în hipotalamusul lateral (HL). Lezarea experimentală a acestuia determină afagie, slăbire și moarte prin inaniție. În cazul stimulării sale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardio-vasculară a organismului. După 110 ani de la descoperirea reninei de către Tigerstedt și Bergman (1898), cercetările privind implicațiile funcționale ale SRA atât de origine renală, cât și extrarenală, reprezintă în continuare una din „zonele fierbinți” ale studiilor experimentale și clinice de fiziologie, patologie și farmacologie. Ca produs de secreție a aparatului juxtaglomerular renal inervat de sistemul nervos simpatic (fig. 150), renina declanșează fenomenul enzimatic în cascadă de formare a angiotensinei II active prevăzută cu multiple acțiuni fizio-farmacologice. Având în vedere că SRA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronii unor zone ale sistemului nervos central, fiind, se pare, implicate atât în comportamentul alimentar, cât și în funcționalitatea tractului digestiv. Peptidele sistemului endocrin difuz pot acționa atât ca mediatori chimici, cât și ca hormoni circulanți. În continuare este prezentată fiziologia principalilor hormoni gastro-intestinali, cu excepția gastrinei, care a fost deja descrisă la reglarea umorală a secreției gastrice. II.8.3.1. Colecistokinin-pancreozimina (CCK-PZ) În 1964, Jarpes, Mutt și Toczko izolează din mucoasa duodeno-jejunală un peptid cu rol bivalent, având acțiune stimulatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]