3,170 matches
-
tinerele, Zianii și Zienele (Zânele) îmbrăcați în portul popular de sărbătoare, dis de dimineață se strângeau pe dealurile din preajma satului, în cete de vârstă. Fetele culegeau împreună primele flori, ghioceii care vestesc plecarea Iernii și sosirea Primăverii. De cealaltă parte flăcăii adunau lemne uscate, vreascuri pregătind locurile pentru aprinderea mai multor focuri, în jurul cărora se așezau povestind și glumind pe seama tinerelor ce se împodobeau cu flori. Către prânz se cobora alergând toți și fetele și băieții în chiote și strigături. Fiecare
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
slujitorii, se înclinară adânc în fața tronului și se așezară la masă, fiecare după rangul său. Maestrul Ciorică rămase la intrare, întări straja de Fulgoi și Țurțurași (soldații din corpul de gardă) cu vreo două duzini de corbi croncănitori, transformați în flăcăi mătăhăloși în costume de sportivi, având clonțuri de oțel pe sub haine. Lupul Colț Fioros fu pus de pază la intrarea în palat. Ședința nu dură mult. A vorbit numai Iarna: - V-am chemat ca să vă spun că nu sunt mulțumită
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Autorului De-atâta vară s-a pătat cireșul Și plânge picuri smulși din bolta verde, Crestată-n ramuri, rana li se pierde, Codanei când cercei i-atârnă-alesul. Obraji pictează cu sclipiri din roșul Desprins din gura hulpavă, dar fragă, Furată de flăcău de la cea dragă, Când se apleacă să-și ridice coșul. Ea bate-n gene, râde, îl împinge, Pe cale fuge, dar în urmă cată, Cerșind un alt sărut, îmbujorată De gustul crud de fruct ce o învinge. El, a-nțeles, și-
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
lăsat, Eu încă nu te-am uitat! Să mai știi dragă, mai știi, Noi ne-am iubit de copii. Nu-i nimic Timpul se schimbă, Și Dragostea se mai plimba! Cauta-ți tu drumul tău, Că nici eu nu mor Flăcău. Referință Bibliografica: Cântec popular / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul ÎI, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CÂNTEC POPULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374519_a_375848]
-
pus degrabă stavilă, ei au trecut-o și tot au ajuns împreună... N-a venit Culai pe-un cal alb și-a furat-o pe Agripina chiar din horă?! Și români, și rudari au rămas minunați de raptul ăsta! Ce flăcău strașnic se povestea c-ar fi fost Culai. Măreț la trup, zvelt, cu fața smeadă de pe care te furau o pereche de ochi negri genați din cale-afară, o gură zugrăvită de buze roșii de parcă ar fi degustat doar afine și
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
poame dulci și mari, înmiresmate, Și un copil gingaș, iscoditor, ce se juca prin crengile-i înrămurate. În fiecare zi se întâlneau, și se jucau ca doi prieteni buni, Și uite-așa anii treceau, iar copilașul dispăru-n genuni. Era flăcău și nu vroia să știe, de-al său prieten din copilărie, Iar mărul, prins de dor fără să știe, îl aștepta cu jind când va să vie. Veni-n-tr-o zi posac și fără vlagă, iar mărul fu din cale-afar’de fericit
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
și fără vlagă, iar mărul fu din cale-afar’de fericit, Copilăria mi-a trecut măi dragă, îi spuse mărului cu glas nefericit. Sunt mare-acum tu negreșit știi bine, nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot flăcăi ca mine și bani mi-ar trebui să-i pot menține ! Dar mărul auzind așa o cuvântare, îi spuse molcom dup-o cugetare : Culege fructele-mi coapte de soare și mergi și punele-n vânzare ! Ia banii, mergi la ăi prieteni
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când Pământu-i agitat de spirite rele, Stai lângă buna ta zână, nu
IELELE PUSTIULUI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371331_a_372660]
-
le sublinieze frumusețea și bogăția. Ele etalau strădania câtorva generații de părinți, bunici și străbunici, buni gospodari, care munciseră, ca urmașii lor să aibă „ceva”. Asta arătau fetele la lume: că sunt de „NEAM”. Acel „ceva” avea menirea să atragă flăcăul de ispravă, vrednic să-l primească odată cu fata, ca zestre, ce trebuia fructificată, spre fericirea urmașilor lor. Căci mahmudelele se puteau transforma oricând în pogoane, în cai, în perachi de boi, în atelaje sau în case. Tinerii căsătoriți țineau la
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când Pământu-i agitat de spirite rele, Stai lângă buna ta zână, nu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Începe-n pustiu dansul IelelorNevăzute de zeii tainicelor ore...Deșertu-i albit de frigul galactic,Cadânele iadului îl ridică spre steleCu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele...Nimfe nebune scăpate din altar,Preotesele unui rege-zeu blamatSe oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar,Amăgindu-i cu dulcele păcat...Pierduți și fără de scăpare,În mirajul perverselor clipe,Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite...Când Luna străluce-argintiu,Când Pământu-i agitat de spirite rele,Stai lângă buna ta zână, nu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
cei mai albaștri ochi pe care el îi văzuse vreodată, cel mai roșu păr care putea exista prin adâncurile pământului și cel mai frumos zâmbet care putea exista oriunde. - Ce ești tu? - Sunt o fată, bineînțeles, așa cum tu ești un flăcău. - Eu sunt un prinț, simți nevoia să spună Azur. - Iar eu sunt o prințesă. Tatăl meu e Împăratul Florilor. Numele meu este Garofița. Din acea zi, Azur începu să iasă tot mai des din adâncul pământului. Se întâlnea cu Garofița
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
și se lăsară purtați de curenți până la suprafață. Soarele și mirosul florilor îl însănătoșiră pe loc pe împărat. Privindu-și fiul la lumina strălucitoare a zilei, stăpânului adâncurilor i se păru că niciodată nu mai văzuse în viața lui un flăcău mai arătos. Lăcrimând, își ceru iertare și îi oferi tronul Împărăției Adâncurilor. Vezi, însă, Urâtul Pământului nu își mai dorea să trăiască în întuneric așa cum nu își dorea nici să conducă o împărăție în care vrajba dintre lilieci și rozătoare
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău care a făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
văzută de vreun turist, ieșind din camera unui bărbat, cu toate că nimeni nu cunoștea statutul lor. Cu un sărut prelung se despărți de iubit, intrând în cameră să încerce un somn măcar de două - trei ore, până se vor trezi și flăcăii ei. Dimineața, după micul dejun oferit în prețul de cazare de către gazde, cu specificul sărbătorilor pascale, băieții și-au luat mingea sub braț și au plecat însoțiți de alți ștrengari de vârsta lor, să închege o miuță pe tăpșanul de lângă
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
fel ca și tine, jur și eu pe același altar, că voi face tot ce depinde de mine să fim o familie fericită dacă ne vom căsători. - Mulțumesc iubito! și o sărută scurt pe obraz. Cum apăruseră în fața vilei și flăcăii Adrianei, cei doi îndrăgostiți au încetat să-și mai facă jurăminte, însă cine i-ar fi privit cu atenție, ar fi descoperit cum ceva mirific și suav plutește în aer și-i învăluie, acoperindu-i cu un dulceag parfum de
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
tineret, de dimineață până târziu în noapte. La Paște și Crăciun umbla prin sat un taraf compus din cinci, șase muzicanți și numit „Vălăret”. Trecea pe la toate casele și invita pe toți gospodarii la hora ce ținea trei zile. Însurățeii, flăcăii și fetele satului însuflețeau aceste evenimente în vervă de sărbătoare. Unde sunt horele, balurile, sărbătorile de altădată?! Distracția se împletea cu munca sau se încurcau una pe cealaltă, ca roata cu frâna? Strămoșii noștri țărani erau harnici, au muncit și
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
văduvie, de înec, de dor, de dragoste... „Pe la toate casele/ Bat bărbații coasele,/ Da la mine n-are cine/ C-al meu din război nu vine...!”/ Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat,/ Oameni mulți s-o adunat,/ Se-ntrebau cum s-o-necat/ Un flăcău voinic din sat...?!”/ Pământule di-mi ești frati/ Dă-ț țărâna la o parti/ Să-mi văd băiatu’ ci faci,/ Poate, poate s-o întoarci
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
mine n-are cine/ C-al meu din război nu vine...!”/ Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat,/ Oameni mulți s-o adunat,/ Se-ntrebau cum s-o-necat/ Un flăcău voinic din sat...?!”/ Pământule di-mi ești frati/ Dă-ț țărâna la o parti/ Să-mi văd băiatu’ ci faci,/ Poate, poate s-o întoarci!/ Doamni ci rău am făcut/ Di-așa păcat m-o bătut?!”/ Frumoasă, agreabilă întâlnire și
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar fi vremea să
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar fi vremea să te așezi și tu la casa ta, să îți găsești o fată bună, frumoasă și gospodină, că multe zile nu cred să mai apuc pe lumea asta. Flăcăul își privea părintele surâzând în colțul gurii și răsucindu-și vârful mustăcioarei între degete. - N-ai treabă tu, tăicuțule, șezi și te odihnește că nu multă vreme va trece până când nu vom mai avea nici o trebuință pe care să nu
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
-și vârful mustăcioarei între degete. - N-ai treabă tu, tăicuțule, șezi și te odihnește că nu multă vreme va trece până când nu vom mai avea nici o trebuință pe care să nu o putem acoperi. Asculta minerul și lua aminte că flăcăul lipsea din ce în ce mai mult de acasă și că, atunci când dădea Domnul să se arate, punga de la chimir îi era atât de plină că sta să dea pe dinafară. Îngrijorat, bătrânul făcu ce făcu și, într-o noapte, pe când feciorul îi era
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
baie, nici o mină de aur. Toată lumea trăia în acele locuri din vânzarea cărbunelui. Din ziua în care făcu acea descoperire, minerul nu mai avu liniște. În cele din urmă, luându-și inima în dinți, într-o dimineață, porni pe urmele flăcăului. Acesta merse cale de trei ceasuri prin pădure până ajunse la o baie părăsită în care intră ca la el acasă. La lumina felinarului pe care îl purta flăcăul, minerul se strecură și el de-a lungul galeriei înguste, străduindu
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
luându-și inima în dinți, într-o dimineață, porni pe urmele flăcăului. Acesta merse cale de trei ceasuri prin pădure până ajunse la o baie părăsită în care intră ca la el acasă. La lumina felinarului pe care îl purta flăcăul, minerul se strecură și el de-a lungul galeriei înguste, străduindu-se să nu facă vreun zgomot. Niciodată bătrânul nu mai intrase atât de adânc în măruntaiele pământului, dar grija pentru flăcăul lui îi dădu curajul și puterea de a
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
acasă. La lumina felinarului pe care îl purta flăcăul, minerul se strecură și el de-a lungul galeriei înguste, străduindu-se să nu facă vreun zgomot. Niciodată bătrânul nu mai intrase atât de adânc în măruntaiele pământului, dar grija pentru flăcăul lui îi dădu curajul și puterea de a-l urma. Ajuns într-o zonă cu tavanul mai înalt, care semăna foarte mult cu o încăpere, flăcăul se opri, își smulse un fir de păr și îl aprinse de la flacăra felinarului
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]