1,192 matches
-
VI-lea să trimită mai mulți călugări franciscani să predice Evanghelia în Armenia. A scris viața papilor de la Sfanțul Petru la Bonifaciu al VIII-lea. El a fost un prieten apropiat al lui Petrarca, adeseori corespondând cu el. Teoreticianul muzicii flamande, Ludovicus Sanctus, care a fost, de asemenea, un bun prieten a lui Petrarca, a fost angajat de către el că "magister în musica". Giovanni a murit în Avignon în data de 3 iulie 1348, de ciumă.
Giovanni Colonna () [Corola-website/Science/330354_a_331683]
-
cuprinde o colecție de artă veche egipteană, greacă și romană, colecție care însumează circa 11.000 de exponate. Pe lângă acestea există o galerie imensă de pictură poloneză din secolul al XVI-lea și o colecție de pictură străină ( italiană, franceză, flamandă, olandeză, germană și rusă ), inclusiv picturi din colecția personală a lui Adolf Hitler, cedate muzeului de către autoritățile americane din Germania, imediat după terminarea celui de al doilea război mondial. Muzeul are spre expunere o bogată colecție numismatică, o galerie de
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
de astăzi, astfel încât țara se putea dezvolta nestingherit. Aceste condiții favorabile sunt motivul pentru care arhitectura și sculptura manieristă în Polonia a lăsat atât de multe exemple frumoase. Arhitectura și sculptura manieristă au două tradiții majore - poloneză / italiană și olandeză / flamandă, care domină în nordul Poloniei. Manierismul din Silezia din sud-vestul Poloniei a fost în mare măsură influențat de manierismul din Boemia și de cel german, în timp ce manierismul din Pomerania din nord-vestul Poloniei a fost influențat de tradiția gotică și de
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
cu Hildegarda, aceasta din urmă fiind probabil fiică a contelui Arnulf de Flandra. Arnulf este menționat pentru prima dată (fiind alături de părinții săi) în 970. În continuare, ca și în cazul tatălui său, numele lui Arnulf apare în numeroase documente flamande ale vremii. În 983, Arnulf l-a însoțit pe împăratul Otto al II-lea și pe viitorul împărat Otto al III-lea în deplasarea acestora la Verona și Roma. În poziția de conte de Olanda, Arnulf a reușit să extindă
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
a înfrânt pe flamanzi în 1297 în bătălia de la Furnes. El a fost încă o dată trimis în Flandra în iulie 1302, unde a început să devasteze teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce soarta luptei, însă a fost doborât de către infanteria flamandă. În 1288 Robert a început lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentur turniruri. În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu Amicia
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
o asceză, ci un rafinament” ce produce o „stare de fericire statornică”, iar vânătoarea și pescuitul devin prilejuri de a te bucura de frumusețea naturii; scriitorul înlocuiește senzația de melancolie de tip eminescian în fața naturii cu o vitalitate de tip flamand, astfel că Moldova lui Sadoveanu poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte”. Valoarea creației sadoveniene este recunoscută chiar și
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
tunel cu două tuburi și conectează stația Groenplaats, de pe malul de vest al Scheldei, cu stația Van Eeden din cartierul Linkeroever. Tunelul este traversat de liniile de tramvai , , și . Brabotunnel a fost inaugurat pe 21 septembrie 1990, în prezența ministrului flamand al Transporturilor Johan Sauwens. În același an a circulat și primul tramvai prin tunel. Lungimea totală a tunelului este de circa doi kilometri, din care 2 x 375 m pe sub Schelde. Din motive de siguranță, cele două tuburi de 5
Tunelul Brabotunnel () [Corola-website/Science/335428_a_336757]
-
era sugerată și într-o amplă lucrare privind mobilitatea în Antwerpen, publicată în 2010. În 2015, guvernul provinciei Antwerpen propunea deschiderea liniei în cadrul unui plan privind coridoarele de transport în comun dintre Antwerpen și Turnhout, iar în același an guvernul flamand a lansat un studiu de fezabilitate pentru darea în exploatare a tunelului de 2,3 km și a celor două stații de pe traseu, Stuivenberg și Sint-Willibrordus.
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
spre nord (până la începutul portului). Străzile din sud se numesc "Zuiderleien" (Aleile de Sud), iar cele din nord "Noorderleien" (Aleile de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
de turbulențe cu ostilități sporadice în principal între marile orașe din Flandra (Bruges și Gent) și susținătorii lui Maximilian. Filip a fost prins în vâltoarea evenimentelor și chiar pentru scurt timp a fost sechestrat în Bruges ca parte a campaniei flamande de mărire a autonomiei pe care o obținuse în 1477 de la Maria de Burgundia printr-un acord numit "Blijde Inkomst". În 1493, prin Pacea de la Senlis, se convine ca Filip în vârstă de 15 ani va deveni prinț începând cu
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
de la Radu Vodă. De-a lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii Țării Românești), s-au mai dezvoltat și alte mahalale: Mahalaua Șerban Vodă, Mahalaua Spiridon Nou, Mahalaua Sf. Ecaterina, Mahalaua Flamandă. Pe acest drum al Beilicului veneau și negustori de toate neamurile ceea ce a favorizat apariția hanurilor: Hanul Sf. Ecaterina, Caravanseraiul, Hanul Grădișteanu. La 1810, Mahalaua Slobozia număra 406 enoriași, fiind a treia ca mărime în București. La 18 martie 1865
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
al dezvoltării picturii europene începând din secolul al XIII-lea și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nucleul colecției este constituit din cele 700 de picturi achiziționate din colecția Esterhazy. Colecția este împărțită în secțiunile de artă italiană, germană, olandeză, flamandă, franceză, engleză și spaniolă. Printre cele mai importante lucrări se numără "Încoronarea Sfintei Fecioare" de Maso di Banco, "Sfântul Toma de Aquino în rugăciune" de Sassetta, "Sfântul Ștefan martir" de Domenico Ghirlandaio, "Portretul Caterinei Cornaro" de Gentile Bellini, "Portretul unui
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
a murit în 1322 și a fost succedat de către nepotul său, Ludovic, conte de Nevers și Rethel. Robert a fost înmormântat în Flandra, în catedrala Sfântului Martin din Ypres, după cum fusese dorința sa explicită de a fi îngropat pe pământ flamand. S-a permis ca trupul său să fie transferat în abația de Flines (în apropiere de Douai) atunci când Lille și Douai vor redeveni părți componente ale Comitatului de Flandra. De asemenea, prima sa soție și tatăl lui au fost înmormântați
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
tratat pe Guillaume de Blois, confirmând acestuia posesiunea asupra comitatului de Surrey "jure uxoris" (prin dreptul soției sale). Cu toate acestea, Gervasiu de Canterbury afirmă că un complot împotriva vieții lui Henric a fost descoperit în 1154 în rândul mercenarilor flamanzi. Planul era acela de a-l asasina pe rege în Canterbury și se presupunea că Guillaume de Blois ar fi avut cunoștință de acest complot sau chiar că era în înțelegere cu mercenarii. Indiferent care ar fi fost adevărul, Henric
Guillaume I de Boulogne () [Corola-website/Science/328451_a_329780]
-
Balduin a fost fiul contelui Arnulf al III-lea de Boulogne și a succedat tatălui său în poziția de conte în jurul anului 990. Atât Arnulf al III-lea cât și predecesorul acestuia, Arnulf al II-lea se eliberaseră de sub stăpânirea flamandă în timpul minoratului contelui Balduin al IV-lea de Flandra. În 1022, atât Balduin cât și fiul său, Eustațiu, împreună cu conții din Normandia, Valois și Flandra au avut o întrevedere cu regele Robert al II-lea al Franței, pentru a forma
Balduin al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/328447_a_329776]
-
ai lui Ioan erau eliminați. Mersul evenimentelor s-a modificat dramatic după o răscoală a flamanzilor și înfrângerea armatei franceze în bătălia Pintenilor de Aur din 1302, în care fiul său mai mare a căzut luptând pentru cauza franceză. Patrioții flamanzi au atacat Hainaut și Zeeland, având sprijinul celor nemulțumiți din rândul populației din regiune. Guy de Dampierre l-a înfrânt pe fiul lui Ioan, Guillaume, într-o bătălia desfășurată pe insula Duiveland, iar episcopul Guy de Utrecht a fost luat
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
în care acesta ar fi putut recuceri comitatul de la Ioan. Cumnatul lui Ioan, contele Willem al II-lea de Olanda, care fusese ales rege al Germaniei (sau "rege al romanilor"), a fost convins să confere Hainaut (fief imperial) și teritoriile flamande din interiorul Imperiului lu Ioan. Carol de Anjoi a fost înfrânt, iar regele Ludovic al IX-lea, revenit din Cruciada a șaptea, i-a ordonat fratelui său să se supună arbitrajului din 1246. La 22 noiembrie 1257, Guy a abandonat
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
-lea în 1106. Cu toate acestea, Godefroi a păstrat stăpânirea asupra markgrafatului de Anvers și și-a menținut titlul ducal (care va deveni în 1183 Ducatul de Brabant). După asasinarea lui contelui Carol cel Bun de Flandra din 1127, succesiunea flamandă a constituit din nou obiect de dispută. Guillaume Clito a avut câștig de cauză, însă s-a confruntat curând cu o serie de revolte. Godefroi a intervenit în favoarea lui Theodoric de Alsacia, care a reușit să se impună împotriva lui
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Madonna negociatoare"), si a fost adusă din Candia în 1669, după căderea orașului în mâinile otomanilor. Grupul statuar din altarul principal, prezentând-o pe "regina cerului alungând Ciumă" (1670) a fost o capodoperă teatrală în stil baroc realizată de sculptorul flamand Josse de Corte. Acolo se află inițial pictură lui Alessandro Varotari cu Maica Domnului ținând o biserică pe care pictorul a trimis-o împreună cu propunerea să arhitectonica. Tintoretto a realizat "Nuntă din Cană Galilșeii" din sacristia mare, care include un
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
III-lea (1327-1377), a ordonat retragerea trupelor care ocupau fortărețele de pe teritoriul francez. O parte din comandanții acestora s-au supus ordinului, însă alții au păstrat pozițiile de luptă sub pretextul unui război necesar cu Regele Navarrei. Mercenarii germani, gasconi, flamanzi, bretoni au rămas fără contract. Împreună cu aventurieri francezi și cu mica nobilime sărăcită de conflict, aceștia au început să întreprindă raiduri asupra domeniilor, castelelor și așezărilor civile. Numele de "Întârziați" provine de la concepția generală în epocă, conform căreia aceștia erau
Întârziații () [Corola-website/Science/331052_a_332381]
-
valoros castel din secolul al XIX-lea, monument istoric și de arhitectură - Castelul Misici - și a aparținut omului politic Sever Bocu. Este expusă colecția de artă Eleonora Costescu și Vasile Varga, alcătuită din pictură românească modernă, pictură din școlile italiană, flamandă, engleză, franceză, maghiară, piese de artă decorativă (argintărie, porțelan, sticlă, mobilier). Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument istoric și de arhitectură - Castelul Misici, construit în secolul al XIX-lea și a aparținut omului politic Sever
Muzeul Orășenesc Lipova () [Corola-website/Science/331317_a_332646]
-
toponime: "Honfleur", "Harfleur", "Barfleur" ("-fleur" însemnând „golf mic”), "Appetot", "Robertot", "Yvetot" (în care "-tot" înseamnă „sat”), "Houlbec", "Caudebec" ("-bec" „pârâu”). Alte cuvinte de această origine sunt puține, de exemplu "joli" „drăguț” și "duvet" „puf”. Ca influență a vecinătății cu populație flamandă vorbitoare de limba neerlandeză în nordul Franței și în Belgia actuală, se adaugă cuvinte din domeniul pescuitului, marinei și comerțului aduse de olandezi în secolele XVI și XVIII. Astfel de cuvinte sunt "flétan" (numele unei specii de pește), "foc" „foc
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
unitate are un simbol standard, independent de limbă, de exemplu „km” pentru kilometru, „V” pentru volt etc. În sistemul metric, multiplii și submultiplii de unități urmează un model zecimal, concept identificat ca posibilitate încă din 1586 de către Simon Stevin, matematician flamand care a introdus fracțiile zecimale în Europa. Aceasta se face cu prețul pierderii simplității asociate cu multe sisteme tradiționale de unități, când împărțirea la 3 nu are ca rezultat fracții dificile; de exemplu, o treime dintr-un picior este patru
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
derivă hectarul) avea 100 m. Cu toate acestea, unitățile de masă și lungime erau legate între ele prin proprietățile fizice ale apei, gramul fiind concepute ca fiind masa unui centimetru cub de apă la punctul de îngheț. În 1586, matematicianul flamand Simon Stevin a publicat un mic pamflet intitulat "De Thiende" („zecimea”). Fracțiile zecimale fuseseră utilizate pentru extragerea de rădăcini pătrate cu circa cinci secole înainte de vremea sa, dar nimeni nu folosise numerele zecimale în viața de zi cu zi. Stevin
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]