1,538 matches
-
de vioară și clavir, În timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea violet, de armonică și fanfară. Violetul indică, de asemenea, o tristețe cosmică. Nevroza este sugerată de verdele crud, roz și albastru, muzical, este susținută de violină și de flaut. Galbenul depresia. Culorile intense, cu scăpărări prețioase ca aurul, relevă o stare crepusculară. Pe albul statuilor se lasă un apus de soare relevând o stare crepusculară. Negrul suscită limita depresivă, ca În poezia cu acest titlu. Lumea orașului, a târgului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dreptatea, adevărul. Revoltatul devine apostol și profet”. (1) O asemene dispoziție specifică poeziei lui Tudor Arghezi este prezentă În poezii ca: „Rugă de seară”, „Caligula”, „Testament”, „Plugule”, „Întoarcere În țărână”, „Inscripție pe o ușă”, „Inscripție pe o casă de țară”, „Flautul descântat”, unii psalmi, „Letopiseți”, dar mai ales, ciclul „1907 - Peizaje” În timpul vieții sale, Tudor Arghezi a scris poezie și proză. Poeziile sale au apărut În volumele: „Cuvinte potrivite” (1927), „Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
419 În 2008, Sfârșit și început de stagiune cu Gustav Mahler menționează că ultimul concert al stagiunii de cameră de la Ateneul Român a aparținut invitaților din Finlanda, Jalas Chamber Orchestra, avându-l drept dirijor pe Juhani Numminen. Jaana Ranta la flaut, Marius Jarvi la violoncel și Ion Buinovschi la vioară au interpretat piese de Oskar Merikanto, Taivo Kuula, Grieg și Sibelius 420. În Festivalul "G. Enescu", săptămâna a treia. Cronică de festival, realizată de Anca Florea, este lăudată prestația Filarmonicii din
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
firesc, nu că pe plaiurile noastre n-ar dudui în boxe și manelele. Dar nici sfârșitul lumii nu pare a veni când citești că un tehnician veterinar dintr-un sat timișean a dat fuga în weekend la Viena ca să asculte Flautul fermecat la Staatsoper și deci n-a putut fi chemat să intervină la nu mai știu ce necaz. Sau că acum câțiva ani, mai mulți sinistrați din satul Ionel au plecat cu barca să-și achite factura la telefon și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
înapoi, cu o privire recunoscătoare. Poate că și tu, Fannie, te-ai gândit la fel?" (P. L. Travers, Marry Poppins) (e) "Vrei programă, lămurit? / Stăi puțin să caut. Cucul, un solist vestit, / De printr-alte țări venit, / Va cânta din flaut. // Cântăreața-n dulce grai, / Cea numită "perla / Cântăreților din mai", / Dulce va doini din nai / Multe doine mierla." (George Coșbuc, Concertul primăverii) (f) ""Vin' la mama să te pupe, / Însă, vezi, nu mă-ntrerupe, / Că-mi rămân nepoții goi, / Roagă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dintre cele două femei nu e altceva decât o oglindă fidelă (spre deosebire de cele două deformatoare atunci când femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani în urmă, își cucerise soția fredonându-i Flautul fermecat sub balcon, incapabil acum să mai accepte ceva „cultural“, incapabil să nu-și verse veninul asupra establishmentului, unde înghesuie cam tot, de la Rembrandt la Mozart... Monty Kipps, propovăduind interzicerea homosexualității, o acceptă când e vorba despre un bun prieten
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
editeze un concert filmat în august 1974. Formația care susținea legendarul „performance“ trebuie consemnată, fiind printre cele mai izbutite componențe din rock: Ruth Underwood, percuție, vibrafon; George Duke, claviaturi; Chester Thompson, baterie; Tom Fowler, bas; Napoleon Murphy Brock, vocal, saxofoane, flaut; Zappa, chitară, vocal. Oricare alt șef de producție ar fi mixat câteva secvențe inspirat alese, efecte de studio și instantanee din viața de turneu a trupei. Zappa însă e un artist care descoperă, sub orice banalitate, ceva interesant. Aflat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o frază melodică
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
intervine de loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi pe motivul inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea temelor aproape la fel ca în expoziție, începe cu tema I, cântată la unison, în fortissimo, de către coarde și suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea expoziției
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici acele deplasări de accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema II, expusă de fagot, reluată și întregită de oboi, flaut și coarde. După o creștere puternică a sonorităților, apare o melodie cântată de clarinet și reluată aidoma (,,în canon”) de fagot. Cu aceasta, expoziția se încheie.O dezvoltare de proporții mici, în care timpanul joacă un rol de seamă, cedează
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Heilingenstadt”. Cercetătorii au găsit că primele schițe ale Simfoniei a V-a datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte apropiată celei de la începutul scherzo-ului simfoniei. Lucrarea este scrisă pentru grupul coardelor, picolă, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, un contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un fragment melodic cântat de viorile prime și, mai ales, de către tema II, adusă de fagot. Iată tema II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și cucul, redat de flaut, oboi și clarinet: I s-a reproșat compozitorului, datorită acestui scurt episod ce apare ca o mică glumă muzicală, că ar face muzică ilustrativă, lucru dezis însă categoric de caracterul general al simfoniei, în care Beethoven, după cum însuși a afirmat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
cu următorul motiv: Apar apoi o serie de sunete ascendente, ca niște acumulări de energie. Tot glasul oboiul face să se audă o melodie mângâietoare: Momentele de calm sunt întretăiate de sonorități puternice, până când totul se potolește, prevestind parcă ceva. Flautul și oboiul schițează apoi, în registrul înalt, motivul ritmic al temei I din partea I propriu-zisă (vivace): Din firavă cum era la început, ea va izbucni cântată de viorile prime și de către corni. Prin ritmica ei, tema II este asemănătoare cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
în bună parte expoziția, aduce un colorit de nuanțe sonore noi, prin orchestrație. Multitudinea combinațiilor de timbre este realizată de compozitor prin mijloace simple, dar de o extraordinară diversitate. Orchestra este alcătuită, ca și în primele două simfonii, din două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpani și grupul coardelor. Partea II este vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la violoncele și contrabași și în sfârșit, pentru o clipă, la toată orchestra, (tema a doua nu va apărea în dezvoltare). El e preluat apoi pe rând de suflătorii de lemn, din registrul grav al fagotului către cel înalt al flautului, printre izbucnirile capricioase, în fortissimo, ale întregii orchestre. Capul temei principale, generează dezvoltarea. Dar prima secțiune a temei inițiale se aude și în forma ei incipientă, fiind înzestrată însă cu o expresie nouă, dramatică. Reexpoziția începe (tema principală e readusă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
este un motiv al acțiunii eroice care va dinamiza prima parte a simfoniei. Expoziția - înfățișarea primului grup de teme - se repetă, accentuând caracterul încordat, dramatic al muzicii. Tema a doua, contrastantă prin linia ei cursivă, apare la clarinete, fagoți și flauți care e reluată imediat și de ceilalți suflători: În expoziția materialului tematic se impune și un motiv caracteristic, intonat puternic de întreaga orchestră: Semnalăm, de asemenea, dialogul cursiv dintre viorile prime și cele secunde, susținut de fagoți și clarinet. După
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
2. partida viorilor secunde 3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în două grupe, după materialul de construcție al instrumentelor: 1. Instrumentele pentru suflat construite din lemn: flautul, oboiul, cornul englez, clarinetele și fagoții. 2. Instrumentele pentru suflat construite din alamă: cornii, trompetele, trombonii și tuba. III. Compartimentul instrumentelor de percuție, alcătuit din acele instrumente care cântă prin lovire. Instrumentele de percuție: timpanii, toba mare și mică, tamburina
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nume de capitole, dar pot fi și titlurile unor piese de muzică clasică. Este Locomotiva Noimann un roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile de Înaltă tensiune, de șinele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
asculte Crises, poate le trece... Așa se Întâmplă În căsnicie, conflicte sunt și vor fi, zidul are mereu umbră, dar lumina lunii este minunată, dacă ai răbdare să cauți vibrația inefabilă. Nu vedeți ce frumos e peisajul, ce minunat sună flautul, cu inflexiunile sale celtice, ori chitara, cu armonii transcrise parcă din preclasici? Dar mai ales ce frumoasă e vocalista!? Și dacă o urmăresc lupii sau fantomele, tot găsește tihna și iubirea, printr-o atingere magică, În castelul situat la nordul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului lui Osiris au contribuit probabil la succesul religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în anul 1791, este, de asemenea, o inițiere în misterele lui Isis. În opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
accesorii, care pot contura mai expresiv simbolurile și amplifica efectul artistic În euritmie pentru comunicarea artistică, astfel sub diferite obiecte de recuzită sau portative din gimnastica ritmică sportivă ca: mingea, cercul, coarda, panglica, precum și recuzita auxiliară, ca: ramuri, flori, tamburine, flaut, etc. c) Pantomima este arta de a exprima idei și sentimente prin mimică și gesturi. Spre deosebire de euritmie prin forma dansantă care duce direct la exprimarea motrică a tematicii propuse Întrecând forța naturală de expresie Într-o formă mai exagerată. Costumul
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
singurilor doi membri stabili: vocalistul și instrumentistul Ian Anderson și chitaristul Martin Barre. Jethro Tull și-au început cariera ca o trupă de rhythm and blues, gen foarte popular în Anglia anilor ‘60. Liderul Ian Anderson, omul care a introdus flautul în muzica rock, a adus un sunet inconfundabil muzicii trupei. Aqualung (1971Ă a fost albumul care le-a impus numele pe piața muzicală și este considerat și astăzi de mulți fani drept cel mai valoros material Jethro Tull, fiind și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]