KorAP: Find »[drukola/base=fluiera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...81 >

2,002 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

apoi nu se ogoaie nici în trei sâmbete! —Bine, bine, zise moșneagul de la foc, da’ ai dumneata la știință că aici fierbe cazanul cel necurat? Dumneata ești om tânăr, ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată... Petrișor își întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet un cântec, și din când în când focul țigării pe care o ducea în răstimpuri la buze, îi arunca o lucire fugară pe obraji. Înainte de a ocoli colțul, în hudiță, azvârli țigara. Apoi se opri plecându-și capul cercetător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
maică-sa se trăgea de cap, ieșea după dânsa în uliță; apoi se întorcea spre vecine, tânguindu-se în gura mare: Un blăstăm a căzut peste noi... Asta-i blăstăm și pedeapsă... Iar Bucșan aștepta în capătul mahalalei pe Haia, fluierând ușurel. O primea fără nici un cuvânt, și ea se lipea de dânsul cu strecurări de uncrop prin vine. Apoi, strângându-se lângă el, răcită de vântul nopții, îi vorbea cu dragoste, supusă se înălța spre ochii lui frumoși, îi apuca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în sara asta de început de iarnă, vorbeau mai vioi, strigau și-și chemau cânii prin viscol. Niță Lepădatu își întoarse tohoarca cu mițele în afară, trecu pe lângă rândul lung de vite, să vadă dacă stau în liniște, după aceea fluieră pe Sărmanu, cânele adus de flăcăuașii care erau sub privegherea lui. Scoase din glugă o bucată mare de mămăligă și i-o puse dinainte, apoi îl mângâie pe gât și-l bătu încet pe bot. —Mă Sărmanule, da’ tu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
indiferent, că acele necesități au fost satisfăcute. Barcagiul meu plecase; soarele se înclina la orizont aprinzând un pârjol imens în pădurile de sălcii. La treizeci de pași, luciul bălții tresărea în goana vresperilor lacomi, care se țeseau după albitură măruntă. Fluiera o mierlă nu departe; doi granguri îi răspundeau din desimea sălciei celei bătrâne. Mierla își repeta frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie. Cum le spui dumneata? Ce să spun? Cum le spui dumneata paserilor acestora care cântă? Bătrânul s-a gândit prea puțin și mi-a răspuns imediat: —Privighetori! Nu se poate, am protestat eu cu tărie. Privighetorile sunt altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Cum le spui dumneata paserilor acestora care cântă? Bătrânul s-a gândit prea puțin și mi-a răspuns imediat: —Privighetori! Nu se poate, am protestat eu cu tărie. Privighetorile sunt altceva. Dumneata nu înțelegi că te întreb de paserile care fluieră în salcie? Păi dacă nu-s privighetori, trebuie că-s ciocârlii. Mi-am arătat iarăși nemulțumirea. Bătrânul se oprise și sta în cumpănă: să se ducă să dea la o parte catranul, să mai aducă niște lemne, să intre la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
poze multișoare, apoi am auzit ceva în spatele meu: un mârâit. M-am întors. Câini. Doi. Chestii mari, negre, urât mirositoare, cu ochii roșii și o răsuflare crimă și pedeapsă. Ca a lui Claire când e mahmură. Tessie trebuie să fi fluierat ca să-i alunge când mi-a dat drumul să intru, dar acum că „plecasem“, reveniseră să-și facă rondul prin grădină. Urăsc tot pe lumea asta, dar pe câini mai mult ca orice altceva. Au mârâit încet și, de îndată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

-te singur. Valerius oftă, luă o mână de zăpadă și-și frecă fața. Se uită spre Lurr și îl văzu nemișcat, adulmecând aerul. Privi în direcția aceea și simți că inima i se oprește. — Privește, îi șopti lui Titus și fluieră ușor, ca să-l cheme pe Lurr. Dincolo de pădure, în stânga lor, printre arbuștii de pe malul unui torent aflat la poalele colinei, niște barbari înaintau târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
puteau evita lupta corp la corp și mânuiau cu greutate armele prea grele, care necesitau mișcări ample. Unul după altul, se prăbușeau la pământ, fiind repede înlocuiți de alții. Un șuierat ascuțit, prelung acoperi zgomotul bătăliei. Centurionul din centrul frontului fluiera din fistula din os de cerb, ordonând mutatio ordinis. Imediat, soldații din linia a doua îi apucară de balteus pe cei din fața lor, îi traseră înapoi și îi împinseră spre spatele centuriei. Prima linie a frontului fu astfel ocupată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
însuși Odin și cortegiul său de zei războinici. Răsuci amuleta între degete; abia atunci își dădu seama că Lurr nu mai era lângă el. Cu puțin timp în urmă mergea în fața lui pe cărare. Unde era? Se uită în jur. Fluieră de mai multe ori, chemându-l. Zadarnic. Neliniștea lui Valerius se preschimbă în spaimă. Un tunet îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

nici un impozit - de aia atâția bani... Sentimentul general în birou e că mă îndrept spre lucruri mai bune. Uneori îmi doresc să fi fost și eu consultat în legătură cu această problemă. Dar ei continuă să-și dea ochii peste cap, să fluiere și să-și frece mâinile în semn de încurajare. Mi s-a luat un interviu în Box Office, am avut parte de un prim-plan în Turnover, și de un profil în Market Forces. Documentarul meu de treizeci și cinci de minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pai cam obosite. Și iată-mă stând acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic, gheață de plastic, o băutură bună. Da, asta e ce numesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
doua, loc la geam, fumători, chiar și un film acceptabil. I-am întins suav cartea mea de credit US Approach. Mi-a introdus numele și numărul în calculator, mi-a spus: „O clipă, domnule“ și a ieșit pe ușa joasă. Fluierând și cu mâinile în buzunare, m-am depărtat de ghișeu și m-am oprit strategic lângă ușile de sticlă care dădeau pe platforma din față. Așa cum mă așteptasem, tipul a apărut însoțit de doi tipi în civil - din securitatea aeroportului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
lui Fat Vince. Și eu, care credeam că sunt în stare să gust o glumă. Pe asta o mai pot gusta? Am desfăcut sticlă de Desdemona Cream, luând cu plăcere o înghițitură festivă. E Anul Nou, nu-i așa? Am fluierat și fredonat în șoaptă - și am bolborosit despre Fielding, Lorne, Caduta, Butch, despre răsturnările de situație, despre toată isteria, despre toată conspirația... Am lămurit problema motivației. I-am adus toate argumentele. Abuzul de încredere ar fi ieșit la iveală în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

cu mine o să ne asigurăm că nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

să îl semnez eu în care scria că îmi împrumutase o sumă de bani, pentru care trebuia să plătesc dobândă. Urma să fie renegociat peste cinci ani. Depozit direct în contul lui de la Coutts. Oricum, nimic dubios în aparență. Am fluierat. —Cu cât îl plăteai? A ezitat. În jur de cinci mii de lire pe an. —Dumnezeule, Simon, îți dai seama că făcea asta și cu alți oameni. Oh, da, Simon își stinse țigara. Fără îndoială. —Unul dintre ei era Bill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Habar nu aveam ce a spus, dar, judecând după expresia feței, era evident că nu are vreun sens să comentez. În schimb, i-am făcut un rezumat scurt al evenimentelor de la petrecerea de logodnă a lui Charles și a Belindei. Fluieră lent. E cam de scandal pentru noi, dar redactorul-șef ne-a bătut mereu la cap că nu avem prea mare priză la public. S-ar putea să fie exact ceea ce caută. Și mai e și o listă impresionantă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am scos ușurată ochelarii de soare și mânușile mici și negre - era prea cald pentru a le purta, chiar și pentru o doamnă ca mine. M-am întors la dubiță, fluierând pentru a mă calma. Imediat cum ajungeam acasă, aveam să beau ceva tare. Ăsta a fost unul dintre cele mai nasoale lucruri care mi s-au întâmplat în ultimul timp. Individul ăsta îl făcea pe David Stronge să pară Bambi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Doar siluetele mișcându-se din când în când în jurul vagonului. Urmăream concentrat, cu sufletul chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

metafizice, probleme ale existenței umane, pe care filozofia nu a știut nicicând să le cuprindă În toată concretețea lor;acest lucru Îl poate face doarromanul ... (Milan Kundera) Cristinei, cu drag (roman din ciclul Tălpi) PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Uvertură Locomotiva fluieră scurt și trenul se puse În mișcare. Călătorii Își scoaseră capul pe geam și fluturau din mâini spre peronul care rămânea tot mai În urmă și În urmă. Rudele, prietenii, cunoștințele sau ce mai erau alergau, la rândule, agitându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]