1,717 matches
-
de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
două fete: “Securitatea. Pe Gh. nu l-ați văzut de când a fugit”. A adăugat, adresându-i-se Mariei: “ Tu ți-l amintești doar din fotografiile de familie”. În timp ce mătușa L. se îndepărta, din casă s-a auzit mai mult un foșnet decât un zgomot de pași, după care a fost tăcere deplină. Rămăsese interzisă: de unde știuseră cine e la poartă? (mai târziu îi vor povesti că niciodată câinii nu se înșelaseră când un securist se apropia de casă și se bazaseră
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
correct muzici s-auzi, pe-nchipuite circumferințe roșii, trecând tot mai departe prin fii și fiice, eu, cu urechile mele-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe trupșor. A Streetcar Named Desire Pentru Anna Karenina doamnă mândră dar infidelă în conjugală juruință aruncarea sub tren a fost cam același lucru cu eventuala plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
plonjare sub un tramvai numit dorință... Modificare de forme În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de forme în conștiința ta...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
Cu Dumnezeu înfășate, Cu îngenuncherea ochilor Ce nu mai văd, Cu îngenuncherea Auzului ce nu mai aude, în lumile goale, Din ceară făcute. Suflu peste ele și le refac Zână din veșnic leac. 29 decembrie Chiar și mireasma are un foșnet cald, Soarele înveșmântă orice poartă, Cel ce în sine sinea lui și-o poartă Trece prin lume ca fald peste fald De aripi desfăcute ca să ardă, Făclii îngrămădite sub o stea Ce-i cântă numele din zeu în zeu Până în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
de odihnă După ape de odihnă nu încetezi să tînjești o suflete-al meu mult visătorule numai cu înțelepciunea șarpelui și blîndețea știută a porumbelului nu ajungi să le vezi așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
vină mort să cînți într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari ferestre și-ndrăgostit de-o fată ce trăiește-ntr-un oraș din țară ceva mai departe unde-și are ea locul de muncă s-asculți foșnetul automobilelor pe șoseaua umedă sub văzduhul lăptos - mon amour ô mon Lou mon art et mon artillerie.
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
înfiripa din bucurie). Negreșit, există aci o mentalitate suprarealistă. Evantaiul delirant al dicteului automat se desface adesea, dar poeta face un pas mai departe, supune conexiunile "inspirate" unei prelucrări migăloase, de parnasiană alură: "Oh, happy day! în timp ce pașii lui în foșnet de păpădii sfioase/ înjghebau o direcție ce nu ducea nicăieri// agitînd umbreluțe făcute din fîșii de chaos/ femeile de pe trotuare își lățeau decolteul din care/ dinții mărunți ai lui Thomas ronțăiau firimituri de argilă/ bine frămîntată cu toții consimțind că a
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
vieții Elenă Marin Alexe Un amestec de roșu și verde Către ramuri de plop strecurat Dintr- o sita de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun între bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
Zalău județul Sălaj profesor coordonator Iacob Diana Toamna își așterne covorul de frunze ruginii peste lume și zilele cenușii îndeamnă la visare. De departe răsună pădurea, ca un clopot vechi, de aramă și lanurile de porumb îi răspund cu un foșnet subțire și dulce, răspândind miros de bucate proaspete. Într-o astfel de zi, bunicul meu, care nu este chiar un bunic deoarece nu are barbă albă și lungă și nici nu este prea bătrân, dar este totuși bunic, în timp ce mă
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
aprinde alte flăcări și atunci, cu siguranță că lumea va fi mai bună. Așa vom face, rostește cu hotărâre Eminescu, deoarece patria nu-i doar un cuvânt pe buze, patria este suflarea aceea sfântă din noi. De departe se auzea foșnetul pădurii din Făgete, iar din valea caselor se părea că răsună glas de clopot la miez de noapte. Cei doi s-au îmbrățișat, apoi Eminescu a spus: E târziu și noi trebuie sa ne continuăm drumul. Peste câteva ore vom
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
capătul cordonului ombilical/ și mama a spus A/ văzându-mă deodată lângă ea.// surorile schimbau/ priviri cu înțeles/ peste măștile lor de tifon/ când două mâini au redeschis matricea/ născătoarei mele/ și m-au culcat din nou în ea.// un foșnet uscat/ printr-un lan de vergele de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de parfumul roadelor pământului Emilian Marcu descoperă cu multă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură amurgul rece al nopții. Adoarme liniștită cu gândul la o lume
ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului în călătoria lui prin pădurea deasă. În timp ce se odihnea pe mușchiul moale de pe stâncă, auzi un foșnet în spatele lui. Când deschise ochii, ce-i fu dat să vadă? Venise alte furnici care doreau și ele câteva firimituri din pâinița lui și numărul lor era tot mai mare. Erau tot mai multe și mai multe încât piticul se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
din farfurie! Spune „Buna’’. - Nu mai pot, se smiorcăie Ingrid. - O să-ți dau să mănânci ca la un bebeluș! Te rog! Încă o îmbucătură, de dragul meu... Înghite odată! - Nu mai pot! Nu mai pot! Strigă furioasă Ingrid. Deodată aude un foșnet: Miauuuuuu, miauuuuu! - Sunt eu prietenul tău. Doresc să fii mai veselă, să nu mai plângi. Ingrid este încântată de pisoiul ei drăgălaș. - Dar tu de unde ai apărut? - De după gard. Am fost hai hui prin cartier. Știu că nu-ți prea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi. Pădurea-i mîndră, adîncă-n vale Dar treburi am și multă cale, Să tot străbat pîn' la culcare, Să tot străbat pîn' la culcare. Robert Frost Foc și Ghea]\ Mulți spun că lumea va
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]