1,308 matches
-
a ziarelor îmi oferea și o compensație : mizeria lor îngăduia o oarecare superficialitate, relaxantă de cele mai multe ori : citeam doar titlurile și primele cuvinte ale știrilor, iar dacă intuiam în ele ceva care ar fi putut să mă intereseze, tăiam cu foarfeca și lipeam tăieturile pe o coală de hârtie albă; astfel, la câteva luni o dată, când se strângeau mai multe fragmente scăpate din pornografia inconștient intenționată a ansamblului, puteam citi un buletin ad-hoc în care știrile acelea, folosite mai ales ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ta pe o pagină de ziar cu elevii premianți, erai mic, e și fotografia mea alături, eram și eu premiant, am păstrat-o fiindcă avem amândoi același nume de familie, dacă n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că n-o am, dar de ce ești așa de nenorocit, cum naiba rabzi să-și bată ăia joc de tine ?“. „Rabd fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă, odată cu mediocra satisfacție că ei sunt normali, o intensă melancolie. Când a dat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
geamuri și două laturi libere, descoperite. Stăteam pe bancă și mă gândeam la una și la alta, mașini ale vremii. Țineam în mână o carte de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește. Mă gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știu de ce, că trebuie fierbător, poate. Și fierbător canci. Carioci la set, trei bune. Pensulă de pictat, nu se prea omoară lumea. Pix, să fie sculă mai frumoasă, ce n-a văzut hoțul de mult. Amărâte, la una-două de fumat. Foarfecă, ac e interzise. Vrei să coși, vine ofițerul, tai, coși, te razi, le scoți afară. Mierea e mai cumpărată, e sătul hoțul de atâta gem de la cantină. Un butoi din ăla de un kil e scump. Orice normalitate merge până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oameni acasă, să le dau să mănânce. Nu m-a prins. Păi, acolo era capătul trenului. Când era tras în spate, când mai avea să plece o oră, două, eu le meșteream. Aveam pânză de bonfaier nouă, tot, totul pregătit - foarfecă, tot. Singur făceam din astea. Păi, cel mai bine e singur la furat, pentru că, dacă e să te prindă, nu mai e și-al doilea să spuie. Cel mai bine e să fii singur. Păi, de exemplu, am fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au ceva vârstă, au patru pui micuți. Ele sunt indispensabile în viața mea. Înainte nu-mi plăceau animalele, deloc pisicile. Însă după întâmplările cu cucurigu a început să mă atragă animalele. Pisica a avut purici și am tuns-o cu foarfeca fiindcă nu știam ce să-i fac. După aia a avut un picior sărit din genunchi și mare chin am tras până i l-am pus la loc. Pentru pisică am făcut presiuni la prieteni care ieșeau la muncă. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam terminat cu el, nu mai e, l-am lichidat. Ba nu, a mai rămas un plămân, uite la el ce rozaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
excrementele. - Bine, cum ziceți. Dar unde-s plasate personajele? La noi, în tranziție? Au ceva de-a face cu vreo sectă, cu yoghinii ăia ciudați? Pufnește c-un dispreț suveran, se lasă să cadă pe un scaun, executând ca o foarfecă de tăiat tabla de șase o mișcare à la Sharon Stone. Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l joace nițel. Le vei alege un lider. Vei feri, poate, Stațiunea de o dictatură vulgară: un suplinitor - sau croitor - ar fi un dezastru: Magistratul, cel puțin e rasat, are gusturi, școală, lucrează cu Legea și cu mintea, nu cu foarfeca și cu acul. Filozoful; ar imprima mulțimii o ideologie. E confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
într-o cicatrice, dulce lehamete. Trăiești și mori cu aceiași ochi, trăiești și mori cu aceeași inimă. Șarpele, generos, nu și-a împrăștiat tot veninul, nu a însemnat semnul: în podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piața Cibin, în timp ce vouă vă tremurau chiloții la Rășinari. 4 dimineața. Cineva striga prezența în oglindă. Locul de lângă fereastră o decupare a memoriei. Pași descompuși curgeau pe valea Cibinului. Mersul seamănă cu o alunecare de ape. În maternitate se ascuțeau foarfece, ombilicul creștea în catargul corăbiilor, durerea de a fi singur se confunda cu nostalgia depărtărilor, pacea de a întinde mâna provoca îmbrățișări în stâncă. "Petre, încetează să te cauți acolo unde nu poți fi de unul singur! Amăgești oglinda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât să motivezi intenția de a respira; în rest, inima piatră de moară, sângele mlaștina melcilor, oasele așchii de cruce, ochii în icoană și cam atât; sunt în gând cât nu încap în ființă, sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca de trezire a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clar o dată pentru totdeauna, cine e În stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu lăsase În urmă obișnuitul și catastroficul șuvoi de decese, ca și cum bătrâna atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica matematică a coliziunilor, ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
toate lumile posibile și probabile, așa cum și-o imaginaseră ei, descopereau, Încântați, că acum se Întâmpla tot ceea ce putea fi mai bun, realmente mai bun, că apăruse chiar aici, la ușa lor, o viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ori două sute după socotelile făcute la momentul respectiv, dar socoteala era greșită, bucuria victoriei nu este întotdeauna bună sfătuitoare, acești olari, în ciuda celor trei generații de experiențe, par să fi uitat că este indispensabil să rezerve mereu, pentru că până și foarfecele mănâncă din pânza pe care o taie, o margine pentru pierderi, e figura care cade și se sparge, e figura care s-a deformat, e figura care s-a contractat prea mult sau prea puțin, e figura care a crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]